Jurisdiction for unpaid salary interest and inflation adjustments: Civil labor competence prevails over administrative litigation where no administrative act is challenged

Şedinţa publică din data de 1 februarie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 06.03.2020, sub nr. dosar de mai sus, părţile reclamante A., B., C., D., E., F. (grefier arhivar) - personal auxiliar de specialitate în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Stântu Gheorghc şi G.- personal conex în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sfanţii Gheorghe, H. (grefier pensionar), I., J. şi K. - personal auxiliar de specialitate în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Secuiesc şi L.- personal conex în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Secuiesc, G. şi M.- personal auxiliar de specialitate în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria întorsura Buzăului şi N. - personal conex în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria întorsura Buzăului, au chemat în judecată pe părţile pârâte Ministerul Public- Parchetul de pe Lângă Înalta Curte de Casaţie Şi Justiţie, Parchetul de pe Lângă Curtea De Apel Braşov, Parchetul de pe Lângă Tribunalul Covasna, Parchetul de pe Lângă Tribunalul Mureş, Parchetul de pe Lângă Curtea DE Apel Mureş, Şcoala Naţională de Grefieri solicitând instanţei să dispună obligarea pârâţilor la:

- la calcularea şi plata drepturilor băneşti reprezentând dobânda legală pentru sumele recunoscute administrativ - prin Decizia nr. 88 din 18.06.2018 şi Decizia nr. 90 din 18.06.2018, emise de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov - ca fiind datorate şi neplătite, începând cu data la care trebuia plătit fiecare venit salarial lunar astfel mărit şi până la plata integrală a sumelor cuvenite;

- actualizarea drepturilor astfel rezultate în funcţie de rata inflaţiei calculată la data plăţii efective şi cu indicele preţurilor de consum comunicat de Institutul Naţional de Statistică.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin încheierea din data de 4 martie 2021 şi încheierea de îndreptare a erorii materiale din data de 16 martie 2021, Tribunalul Covasna, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei materiale a completului de litigii de muncă şi asigurări sociale din cadrul Tribunalului Covasna şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulată de părţile reclamante A., B., C., D., E., F. (grefier arhivar) - personal auxiliar de specialitate în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Stântu Gheorghc şi G.- personal conex în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sfanţii Gheorghe, H. (grefier pensionar), I., J. şi K. - personal auxiliar de specialitate în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Secuiesc şi L.- personal conex în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Secuiesc, G. şi M.- personal auxiliar de specialitate în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria întorsura Buzăului şi N. - personal conex în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria întorsura Buzăului, toţi cu domiciliul procesual ales la grefier M. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Întorsura Buzăului cu sediul în oraş Întorsura Buzăului, judeţul Covasna în contradictoriu cu părţile pârâte Ministerul Public- Parchetul de pe Lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu sediul în Bucureşti, b-dul x, nr. 14, Parchetul de pe Lângă Curtea de Apel Braşov, cu sediul în Braşov, judeţul Braşov; Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna, cu sediul în municipiul Sfântu Gheorghe, strada x, nr. 7, judeţ Covasna; Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş, cu sediul în municipiul Targu Mureş, judeţul Mureş, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Mureş, cu sediul în municipiul Târgu Mureş, strada x, nr. 23, judeţul Mureş, Şcoala Naţională de Grefieri cu sediul în Bucureşti Bucureşti în favoarea favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti.

Pentru a pronunţa această încheiere, Tribunalul Covasna a reţinut incidente dispoziţiile art. 7 din Secţiunea I a Capitolului VIII din Anexa V a Legii-cadru nr. 153/2017 şi faptul că obiectul de chemare în judecată vizează dobânda legală pentru sumele recunoscute administrativ - prin Decizia nr. 88 din 18.06.2018 şi Decizia nr. 90 din 18.06.2018, emise de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov - ca fiind datorate şi neplătite.

Or, faţă de cererea reclamanţilor care contestă situaţia creată de cele două acte administrative, Decizia nr. 88 din 18.06.2018 şi Decizia nr. 90 din 18.06.2018 emise de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi solicită plata de dobânzi pentru neexecutarea la termen a celor dispuse prin cele două acte administrative, acest litigiu este de competenţa instanţei de contencios administrative, respectiv secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti.

Prin urmare, tribunalul a constatat că excepţia de necompetenţă materială este întemeiată şi, potrivit art. 132 alin. (3) C. proc. civ., a trimis dosarul Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa nr. 1454 din 19 octombrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalul Covasna, a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă şi a sesizat instanţa competentă pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că instanţa competentă este Tribunalul Covasna, raportul juridic pe care se grefează petitul acţiunii fiind un raport juridic de muncă sui generis care intră sub incidenţa dispoziţiilor legale din Codul muncii, respectiv art. 1, art. 231, art. 278 alin. (2), art. 266, art. 269 din Codul muncii şi art. 208 din Legea dialogului social nr. 62/2011.

Antamând şi considerentele Deciziei nr. 16/26.09.2016 publicate în Monitorul Oficial nr. 110/09.02.2017, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a interpretat dispoziţiile art. 1, art. 231 şi art. 278 alin. (2) din Legea nr. 53/2003- Codul muncii, art. 55 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004 şi art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, Curtea a stabilit competenţa de soluţionare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Covasna.

Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalului Covasna, secţia civilă, având în vedere următoarele considerente:

Reclamanţii A., B., C., D., E., F. (grefier arhivar) - personal auxiliar de specialitate în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Stântu Gheorghc şi G.- personal conex în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sfanţii Gheorghe, H. (grefier pensionar), I., J. şi K. - personal auxiliar de specialitate în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Secuiesc şi L.- personal conex în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Secuiesc, G. şi M.- personal auxiliar de specialitate în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria întorsura Buzăului şi N. - personal conex în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria întorsura Buzăului prin acţiunea cu care a sesizat instanţa au solicitat:

- calcularea şi plata drepturilor băneşti reprezentând dobânda legală pentru sumele recunoscute administrativ - prin Decizia nr. 88 din 18.06.2018 şi Decizia nr. 90 din 18.06.2018, emise de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov - ca fiind datorate şi neplătite, începând cu data la care trebuia plătit fiecare venit salarial lunar astfel mărit şi până la plata integrală a sumelor cuvenite;

- actualizarea drepturilor astfel rezultate în funcţie de rata inflaţiei calculată la data plăţii efective şi cu indicele preţurilor de consum comunicat de Institutul Naţional de Statistică. Înalta Curte, arată că obiectul acţiunii în contencios administrativ este configurat de dispoziţiile exprese ale art. 52 din Constituţia României şi ale art. 1 alin. (1) şi (8) din Legea nr. 554/2004, în sensul că persoana care se consideră vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ sau prin refuzul rezolvării unei cereri adresate unei autorităţi publice poate sesiza instanţa de contencios administrativ pentru anularea, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei.

Problema care a generat conflictul de competenţa între cele două instanţe priveşte stabilirea competenţei materiale procesuale, din perspectiva obiectului şi a naturii juridice a litigiului, Tribunalul Covasna făcând aplicarea în cauză a dispoziţiilor dispoziţiilor art. 7 din Secţiunea I a Capitolului VIII din Anexa V a Legii-cadrul nr. 153/2017, iar Curtea de Apel Bucureşti a dispoziţiilor art. 1, art. 231, art. 278 alin. (2), art. 266, art. 269 din Codul muncii şi art. 208 din Legea dialogului social nr. 62/2011.

În raport de pretenţiile reclamanţilor din cererea introductivă, Înalta Curte apreciază că prezentul litigiu se află în competenţa de soluţionare a instanţei specializate în litigii muncă/civile, nefiind o cauză de contencios administrativ şi fiscal.

Aşa fiind, în contenciosul administrativ, cererea privind recunoaşterea unui drept sau a unui interes legitim şi repararea pagubei cauzate este subsecventă cererii îndreptate împotriva unui act administrativ tipic sau asimilat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) şi art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în caz contrar, competenţa revenind instanţelor civile.

Înalta Curte constată că, obiect al contestării, în acţiunea de faţă, îl reprezintă, astfel cum rezultă din petitele cererii de chemare în judecată obligarea pârâţilor la plata unor drepturi băneşti, constând în diferenţele de drepturi salariale pretins cuvenite lor reprezentate de dobânda legală pentru sumele recunoscute administrativ ca fiind datorate şi neplătite, începând cu data la care trebuia plătit fiecare venit salarial lunar şi până la plata integrală a sumelor cuvenite şi actualizarea drepturilor astfel rezultate în funcţie de rata inflaţiei calculată la data plăţii efective şi cu indicele preţurilor de consum.

Astfel, chiar dacă reclamanţii se raportează la Deciziile nr. 88 din 18.06.2018 şi nr. 90 din 18.06.2018, emise de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, ca fiind actele administrative care recunosc drepturile salariale restante pentru perioada 09.04.2015 - 31.12.2017 şi neachitate, nicăieri în cuprinsul cererii cu care a fost învestită instanţa de contencios administrativ nu se face referire la anularea unui act administrativ, în cazul de faţă al ordinului antemenţionat sau la un refuz de rezolvarea a unei cereri sau la vreo vătămare adusă reclamantului printr-un act administrativ, în sensul pe care Legea contenciosul administrativ îl dă acestor concepte.

Aşadar, obiectul cauzei nu se circumscrie prevederilor art. 1 şi 8 din Legea nr. 554/2004, respectiv nu priveşte anularea unui act administrativ emis de pârât, cu consecinţa recunoaşterii dreptului pretins sau a interesului legitim şi reparării pagubei cauzate reclamantului prin emiterea actului administrativ pretins vătămător şi nici refuzul nejustificat de a soluţiona o cerere adresată autorităţii. Reclamanţii pretind plata/acordarea unor sume de bani, ca urmare a neplăţii la timp a unor drepturi salariale recunoscute anterior, iar acţiunea în despăgubiri vizează diferenţe salariale pe care susţin că nu le-ar fi fost acordate, nefiind, aşadar, formulată ca un petit accesoriu al unei acţiuni în anularea unui act administrativ.

În acelaşi sens, nu sunt incidente nici dispoziţiile art. 7 Cap. VIII din Anexa V la Legea nr. 153/2017, aceste prevederi neputând fi extinse prin analogie la orice litigii având ca obiect drepturile salariale ale personalului din familia ocupaţională Justiţie, întrucât, fiind norme speciale, se aplică strict în ipoteza reglementată de către legiuitor. Or, atunci când legiuitorul a dorit ca litigiile privind anumite categorii profesionale să nu intre sub jurisdicţia muncii, ci să fie soluţionate de către instanţele de contencios administrativ, a prevăzut-o expres, prin instituirea unor norme speciale de atribuire a competenţei.

În concluzie, cererea de chemare în judecată are ca scop ocrotirea unor drepturi băneşti, prin obligarea pârâtului la aplicarea unor decizii deja emise, motiv pentru care Înalta Curte constată că prezentei cauze îi sunt aplicabile dispoziţiile Codului muncii şi art. 208 din Legea nr. 62/2011, potrivit cărora tribunalele soluţionează în primă instanţă litigiile privind conflictele individuale de muncă.

Pentru aceste considerente, în condiţiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Covasna, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., G., M., N. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Mureş, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş, Şcoala Naţională de Grefieri, în favoarea Tribunalului Covasna, secţia civilă.