Negative jurisdictional conflict assigned to district court in concession payment dispute.

Şedinţa publică din data de 5 noiembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 1698 din 30 iunie 2021, Judecătoria Odorheiu Secuiesc a admis excepţia necompetenţei materiale invocată de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Harghita prin întâmpinare şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Învestită prin declinare, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 63 din 20 septembrie 2021, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Curţii de Apel Tg-Mureş, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa materială de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Harghita, în favoarea Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului.

Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Judecătoriei Odorheiu Secuiesc.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă obligarea ANSVSA să aloce, din bugetul propriu, pârâtei DSVSA Harghita fondurile necesare plătii către reclamanta S.C. A. S.R.L. a sumei prevăzute de O.U.G. nr. 117/2020 pentru luna august 2020, precum şi obligarea pârâtei D.S.V.S.A. HARGHITA la plata sumei de 10.000 RON aferentă drepturilor cuvenite pentru luna august 2020 în baza O.U.G. nr. 117/2020, precum şi dobânda legală calculată asupra sumelor datorate lunar, de la data scadenţei acestora şi până la data plătii efective, sume ce urmează a fi actualizate cu rata inflaţiei calculată pentru aceeaşi perioadă, respectiv de la data scadentei acestora şi până la data plătii efective.

Prin litigiul dedus judecăţii reclamanta urmăreşte obţinerea drepturilor consacrate prin Legea nr. 236/2019, de O.U.G. nr. 117/2020 şi transpusă şi în contractul dintre părţi.

Acţiunea în contencios administrativ subiectiv, poate avea ca obiect principal:

- anularea unui act administrativ în sensul larg al acestei noţiuni (act unilateral sau contract administrativ),

- obligarea autorităţii publice pârâte la emiterea unui asemenea act ori a altui înscris în vederea recunoaşterii unui drept sau interes legitim al reclamantului,

- obligarea autorităţii publice pârâte la efectuarea unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim al reclamantului,

- obligarea unei autorităţi publice la punerea în executare a unui act administrativ de autoritate emis la cererea reclamantului sau ca urmare a plângerii prealabile a acestuia.

Obiectul este unul din elementele acţiunii civile şi reprezintă pretenţia concretă a reclamantului, protecţia dreptului subiectiv sau a unui interes ce se poate realiza numai pe calea justiţiei.

Din modul de redactare al Legii nr. 554/2004, respectiv art. 1, art. 8 şi art. 18, contenciosul administrativ este un contencios subiectiv de plină jurisdicţie, în cadrul căruia se analizează nu numai conformitatea actului administrativ cu legea sau cu alte acte normative ce au stat la baza emiterii lui, ci şi existenţa unei vătămări produse reclamantului într-un drept sau interes legitim.

În cazul unui litigiu de contencios administrativ ceea ce se verifică de către instanţă este dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 554/2004, respectiv dacă actul contestat este un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 şi dacă s-a produs o vătămare a unui drept sau interes legitim.

În cauză, ceea ce se urmăreşte de către reclamantă este obligarea pârâţilor la plata unei sume de bani, obligaţie asumată de către pârâte prin contractul de concesiune menţionat în cuprinsul cererii de chemare în judecată.

Potrivit dispoziţiilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004:

"Instanţa de contencios administrativ este competentă să soluţioneze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum şi orice litigii legate de încheierea contractului administrativ, inclusiv litigiile având ca obiect anularea unui contract administrativ. Litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competenţa de soluţionare a instanţelor civile de drept comun".

Astfel, legiuitorul a stabilit competenţa instanţei civile de drept comun pentru acele litigii ce decurg din executarea contractelor administrative.

Înalta Curte apreciază că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă pretenţiile rezultate dintr-un contract, fie chiar de concesiune, pretenţii ce decurg din executarea contractului, drept urmare prezenta acţiune îşi are temeiul pe răspundere civilă contractuală, situaţie în care prezenta cauză are natură civilă de competenţa instanţelor de drept comun.

Pe de altă parte, împrejurarea că pârâţii au calitatea de instituţii publice, sau împrejurarea că pretenţiile solicitate derivă dintr-un contract de concesiune nu determină natura prezentului litigiu ca fiind unul de contencios administrativ. Ceea ce determină natura litigiul ca fiind de contencios administrativ este ca acesta să fie născut din emiterea sau încheierea unui act administrativ, din tăcerea administrativă ori din refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri referitoare la un drept sau la un interes legitim.

În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Odorheiu Secuiesc.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L. şi pârâţii Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi Pentru Siguranţa Alimentelor şi Direcţia Sanitară Veterinară şi Pentru Siguranţa Alimentelor Harghita, în favoarea Judecătoriei Odorheiu Secuiesc.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 noiembrie 2021.