Jurisdictional conflict over material incompetence cured by failure to raise exception by first hearing

Şedinţa publică din data de 5 noiembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 282 din 29.03.2020, Judecătoria Oraviţa a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, plângere contravenţională formulată împotriva procesului-verbal de contravenţie nr. x din data de 18.09.2020, încheiat de Compania de Transport Public Cluj-Napoca, contravenientă A., în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, în circumscripţia căreia a fost săvârşită contravenţia.

Învestită prin declinare, Judecătoria Cluj Napoca - Civil, prin sentinţa civilă nr. 4718/2021 din 1 iulie 2021, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Cluj Napoca, a declinat competenţa de soluţionare a plângerii contravenţionale formulate de către A. în contradictoriu cu Compania de Transport Public Cluj Napoca S.A., având ca obiect procesul-verbal nr. x/01.03.2021, Judecătoriei Oraviţa, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanţă competentă să soluţioneze conflictul. A suspendat judecata cauzei până la soluţionarea conflictului de competenţa survenit.

Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Judecătoriei Oraviţa.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Înalta Curte are în vedere că prin Decizia nr. 31 din 11 noiembrie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii s-a stabilit că:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 131 din C. proc. civ., instanţa învestită prin hotărârea de declinare a competenţei poate invoca necompetenţa materială procesuală dacă instanţa care şi-a declinat competenţa în favoarea sa nu a invocat excepţia de necompetenţă în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanţă se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunţată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ.."

Din considerentele deciziei menţionate rezultă că instanţa care primeşte dosarul îşi poate invoca necompetenţa materială şi poate declina competenţa instanţei iniţial investite pentru considerentul că aceasta a devenit competentă prin neinvocarea în termen a excepţiei de necompetenţă. Procedând astfel, aceasta nu se transformă într-o instanţă de control judiciar, căci nu are a analiza aspecte privind nelegala compunere, respectarea principiilor dreptului la apărare şi al contradictorialităţii etc., ci doar întrunirea condiţiilor prevăzute expres de regulile de invocare a excepţiei necompetenţei materiale procesuale.

Înalta Curte a mai stabilit că instanţa care judecă conflictul de competenţă nu poate ignora faptul că instanţa iniţial învestită a devenit competentă, prin acoperirea necompetenţei sale iniţiale, neinvocate în termen.

În cauză, primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate a avut loc în faţa Judecătoriei Oraviţa la data de 11.01.2021 iar, la acest moment procesual instanţa şi-a asumat competenţa de soluţionare a prezentei cauze, în mod expres, această competenţă fiind raportată, astfel cum se poate observa din analizarea încheierii, la prevederile art. 131 coroborat cu art. 118 alin. (1) din O.U.G. 195.

De asemenea, se reţine faptul că după 3 termene de judecată instanţa a invocat, potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Oraviţa.

Potrivit dispoziţiilor art. 131 din C. proc. civ.:

(1) La primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu.

(2) În mod excepţional, în cazul în care pentru stabilirea competenţei sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuţia părţilor şi va acorda un singur termen în acest scop.

Modificările aduse prin dispoziţiile art. 130 şi 131 din C. proc. civ., au urmărit implementarea principiului accelerării judecăţii, reglementat de art. 6 alin. (1) din C. proc. civ., prin stabilirea unei limite temporale pentru invocarea excepţiei de necompetenţă materială, şi anume, până la primul termen la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune şi concluzii.

Având în vedere faptul că Judecătoria Oraviţa a pus în discuţie, la primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate, competenţa instanţei şi s-a declarat competentă, motiv pentru care necompetenţa instanţei s-a acoperit definitiv, aceasta a devenit competentă să soluţioneze cauza.

În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Oraviţa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatoarea A. şi intimata Compania de Transport Public Cluj Napoca, în favoarea Judecătoriei Oraviţa.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 noiembrie 2021.