Entitlement to inflation indexation and legal interest on backdated salary differences following retroactive recalculation of public sector pay

Şedinţa publică din data de 5 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Justiţiei şi Direcţia Naţională de Probaţiune, solicitând instanţei, ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună:

- anularea în parte a Ordinului MJ nr. 603/C/08.02.2018 referitor la drepturile salariale ale reclamantului;

- obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei la emiterea unui nou ordin prin care să stabilească drepturile salariale cuvenite reclamantului cu începere din data de 01.01.2018, în baza Legii nr. 153/2017 şi să aloce fondurilor necesare plăţii diferenţelor salariale;

- obligarea pârâtei Direcţia Naţională de Probaţiune la plata către reclamantul a diferenţei dintre drepturile salariale cuvenite si cele încasate, pe perioada 01.01.2018-zi, actualizate cu inflaţia şi cu dobânda legală calculate de la data scadenţei fiecărei plăţi lunare până la data achitării efective şi integrale a diferenţelor;

- obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin cererea depusă în data de 16.10.2018, reclamantul şi-a modificat acţiunea, arătând că primele două capete de cerere au rămas fără obiect, deoarece Ministerul Justiţiei a emis Ordinul MJ nr. 3396/C/30.08.2018 prin care a modificat Ordinul MJ nr. 603/C/08.02.2018, în sensul că drepturile salariale ale reclamantului au fost recalculate, retroactiv, cu începere din data de 01.01.2018, iar sporurile i-au fost acordate la nivelul maxim de 30% din salariul de bază, însă a precizat că, deşi i s-au achitat restanţele aferente lunilor ianuarie- iulie 2018 (iar în august s-au achitat drepturile deja mărite) nu s-au acordat inflaţia şi dobânda legală, astfel încât îşi menţine aceasta pretenţie, inclusiv cea privind cheltuielile de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 4947 din 28 noiembrie 2018, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului în privinţa capătului de cerere privind obligarea Ministerului Justiţiei la alocarea de fonduri, a admis în parte acţiunea modificată, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Direcţia Naţională de Probaţiune, a respins capetele de cerere privind anularea în parte a Ordinului Ministerului Justiţiei nr. 603/C/08.02.2018 referitor la drepturile salariale ale reclamantului şi privind obligarea Ministerului Justiţiei la emiterea unui nou ordin, ca rămase fără obiect, a respins capătul de cerere privind obligarea Ministerului Justiţiei la alocarea de fonduri, ca fiind introdus de o persoană fără calitate procesuală activă, a obligat pârâta Direcţia Naţională de Probaţiune la plata către reclamantă a inflaţiei şi a dobânzii legale, ambele aferente diferenţelor dintre drepturile salariale cuvenite potrivit Ordinului Ministerului Justiţiei nr. 3396/C/30.08.2018 şi cele încasate, pe perioada 01.01.2018-31.07.2018 şi a respins capătul de cerere privind cheltuielile de judecată ca neîntemeiat.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâta Direcţia Naţională de Probaţiune a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

După prezentare a situaţiei de fapt, în motivarea recursului arată că înţelege să recureze hotărârea pronunţată de instanţa de fond sub aspectul actualizării cu indicele de inflaţie la data plăţii a sumelor achitate, precum şi în ceea ce priveşte obligarea la plata dobânzii legale aferente acestor diferenţe, avându-se în vedere că prin hotărârea dată, instanţa a încălcat normele de drept material, respectiv dispoziţiile art. 1357 alin. (1) C. civ. 1, care obligă creditorul la repararea prejudiciului doar în situaţia întrunirii condiţiilor răspunderii civile.

Astfel, recurenta consideră că pentru a putea fi obligată la actualizarea sumelor datorate cu rata inflaţiei şi la plata dobânzilor legale, era necesar ca instanţa să fi constatat nelegala emitere a OMJ nr. 603/C/2018, or aceasta a reţinut în considerente contrariul, apreciind că "se impune şi acordarea inflaţiei şi a dobânzilor legale, dar nu ca urmare a constatării vreunei ilegalităţi săvârşite la emiterea Ordinului MJ nr. 6031/C/08.08.2018, ci ca urmare a emiterii Ordinului MJ nr. 3396/C/30.08.2018", prin acest din urmă act administrativ fiind majorate sporurile reclamantului, din motive de oportunitate, spre limita maximă prevăzută de lege per ordonator de credite, respectiv 30% din salariul de bază.

De asemenea, recurenta arată că, în cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile şi pe cale de consecinţă nu se justifică actualizarea sumelor acordate prin OMJ nr. 3396/C/2018 cu rata inflaţiei şi nici acordarea dobânzilor legale, având în vedere faptul că începând cu data de 01.01.2018, dată de la care produce efecte OMJ nr. 3396/C/2018, nu a existat o obligaţie legală a pârâţilor în sensul acordării sporurilor în procent maxim, respectiv în procent total de aproape 30% din salariul de bază (astfel cum s-a acordat prin OMJ nr. 3396/C/2018 de modificare a OMJ nr. 603/C/2018) şi prin urmare lipseşte elementul esenţial al răspunderii civile, respectiv existenţa unei fapte ilicite.

În susţinerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii.

4. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin Ordinul MJ nr. 603/C/08.08.2018, i-au fost stabilite reclamantului drepturile salariale cuvenite la data de 01.01.2018, in temeiul Legii nr. 153/2017, în sensul că salariul de bază i-a fost plafonat la nivelul celui din anul 2022 (10.002 RON) potrivit art. 38, alin. (6) din lege, iar sporurile au fost stabilite prin majorarea cu 25% a sporurilor obţinute în luna decembrie 2017, noile cuantumuri fiind de: 1120 RON spor condiţii vătămătoare si 697 RON spor suprasolicitare şi confidenţialitate cumulate.

Pe parcursul judecăţii însă, Ministerul Justiţiei a emis Ordinul nr. 3396/C/30.08.2018 prin care a modificat Ordinul nr. 603/C/08.02.2018, în sensul că drepturile salariale ale reclamantului au fost recalculate, retroactiv, cu începere din data de 01.01.2018, iar sporurile i-au fost acordate la nivelul maxim de 30% din salariul de baza (2500 RON suprasolicitare şi 500 RON confidenţialitate, totalizând 3.000 RON, adică 30% din salariul de bază de 10.002 RON).

Ca atare, cererea de anulare a Ordinului MJ nr. 603/C/08.02.2018 şi de emitere a unui nou ordin în mod corect a fost constatată ca fiind rămasă fără obiect, solicitările reclamantului fiind rezolvate prin Ordinul MJ nr. 3396/C/30.08.2018.

Instanţa de fond a reţinut că se impune şi acordarea inflaţiei şi a dobânzilor legale, dar nu ca urmare a constatării vreunei ilegalităţi săvârşite la emiterea Ordinului MJ nr. 603/C/08.02.2018, ci ca urmare a emiterii Ordinului MJ nr. 3396/C/30.08.2018, prin care se stabileşte că drepturile pe care reclamantul trebuia să le încaseze din 01.01.2018 erau mai mari, şi a respectării caracterului său obligatoriu şi executoriu.

Prin OMJ nr. 3396/C/30.08.2018 a fost modificat OMJ nr. 2883/C/2018 şi s-au fost stabilit noile drepturi salariale (inclusiv sporurile) pentru personalul de probaţiune, începând cu data de 01 ianuarie 2018.

La art. 3 al acestuia s-a specificat că sporul pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase de care poate beneficia personalul de probaţiune menţionat în Anexele la ordin, căruia i s-au stabilit drepturile salariale potrivit Anexei V din Legea cadrul nr. 153/2017, se va acorda ulterior parcurgerii prevederilor legale, cu respectarea imperativului încadrării în limita de 30% stabilită prin art. 25 din Legea nr. 153/2017, mărimea procentuală a celorlalte sporuri urmând a fi modificată corespunzător, cu încadrarea în limita maximă prevăzută de lege pentru fiecare dintre acestea.

Prin urmare, reclamanta are dreptul la repararea pagubei cauzate, constând în diferenţa dintre venitul pe care l-ar fi obţinut şi venitul efectiv plătit.

În privinţa cererii de actualizare a sumei astfel stabilite, cu indicele de inflaţie, precum şi a cererii de obligare a pârâtei la plata dobânzilor legale penalizatoare, Înalta Curte are în vedere faptul că prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie nr. 2/2014 din 17 februarie 2014 (Completul competent sa judece recursul in interesul legii), publicată in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 411 din 3 iunie 2014, s-a reţinut că actualizarea unei sume datorate cu indicele de inflaţie acoperă prejudiciul cauzat creditorului, datorat devalorizării monedei naţionale (damnum emergens), iar plata dobânzii legale, acoperă beneficiul de care a fost lipsit creditorul (lucrum cessans), dând expresie astfel principiului reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, principiu consacrat de art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza întâi si art. 1.535 alin. (1) din C. civ. din 2009.

În raport cu cele reţinute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

5. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta - pârâtă Direcţia Naţională de Probaţiune împotriva sentinţei civile nr. 4947 din 28 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - Veche, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 noiembrie 2021.