Lack of interest extinguishing administrative action after expropriation compensation paid

Şedinţa publică din data de 5 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin Decizia nr. 1814 pronunţată la data de 07.05.2018 în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. şi Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea din 20 februarie 2019, a respins excepţia necompetenţei materiale a instanţei în ceea ce priveşte petitele 2 şi 3 ale cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost aceasta precizată, a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii în privinţa petitelor 1 şi 2, apreciind că prin adresa nr. x/20.09.2016 emisă de C.N.A.D.R. S.A. s-a răspuns solicitării, iar actul respectiv nu îndeplineşte trăsăturile unui act administrativ tipic şi a reţinut concluziile părţilor asupra excepţiei prematurităţii invocate de către intimata-pârâtă Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A.

Prin sentinţa nr. 1084 din 20 martie 2019,Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea astfel cum a fost formulată şi precizată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. în nume propriu şi ca reprezentant al Statului Român, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că instanţa de fond îşi întemeiază soluţia de respingere a cererii pe dispoziţiile art. 19 din cuprinsul Legii nr. 255/2010, dispoziţii legale care reglementează obligaţia de plată a despăgubirilor. Or, din perspectiva obligaţiilor ce s-au născut în sarcina reclamantei nu există niciun impediment de a se emite hotărârea privind plata acestor despăgubiri atâta vreme cât au fost puse la dispoziţie toate documentele solicitate şi s-a răspuns tuturor solicitărilor autorităţii. Cu privire la obligaţia de plată a acestor despăgubiri, dispoziţiile legale sunt extrem de clare în sensul condiţiilor pe care acestea trebuie să le îndeplinească, respectiv juste şi prealabile.

4. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte apreciază că recursul este lipsit de interes.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin cererea introductivă reclamanta a solicitat instanţei de judecată să anuleze adresa nr. x/20.09.2016 emisă de CN.A.D.N.R. S.A. - Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Bucureşti, ca răspuns la plângerea prealabilă, să oblige intimaţii-pârâţi la emiterea hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirilor prevăzute de art. 20 din Legea 255/2010 şi să achite despăgubirile aferente pentru terenul expropriat, în suprafaţă totală de 986 mp situat în Com. Chiajna, Jud. Ilfov, tarla x, parcelele 37 şi 38.

În cauză au fost emise Hotărârile de Stabilire a Despăgubirilor nr. 19/19.11.201 şi nr. 20/19.11.2019, sumele de 194.186.15 RON (parcela nr. 37) şi 103.506,97 RON (parcela nr. 38) fiind încasate de către reclamantă în luna ianuarie 2020.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte constată că cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect, iar recursul formulat se impune a fi respins ca fiind lipsit de interes.

Înalta Curte are în vedere dispoziţiile art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., conform cărora justificarea unui interes este o condiţie de exercitare a oricărei cereri, inclusiv a unei cereri de recurs.

De asemenea, conform art. 33 C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Acţiunea în contencios administrativ nu derogă de la aceste cerinţe, în raport de prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004.

Practica judiciară a statuat că interesul reprezintă o condiţie generală de exercitare a dreptului la acţiune, ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să subziste nu doar cu prilejul promovării acţiunii, ci şi pe tot parcursul soluţionării unei cauze.

Condiţia interesului se verifică nu numai la introducerea cererii, ci ea trebuie îndeplinită pe toată durata procesului civil, inclusiv în exercitarea căilor de atac.

În măsura în care promovarea unei căi de atac nu prezintă un folos practic pentru cel care a recurs la ea, acea formă procedurală este lipsită de interes.

Înalta Curte constată că recurenta nu mai justifică un folos practic, legitim, şi actual în obţinerea unei soluţii de admitere a recursului, având în vedere faptul că au fost emise hotărârile de stabilire a despăgubirilor, fiind încasate sumele de către recurenta-reclamantă.

5. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei de interes în susţinerea prezentului recurs.

Respinge recursul declarat de recurenta - reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 1084 din 20 martie 2019 şi a încheierii din 20 februarie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca rămas fără interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 noiembrie 2021.