Contestatia în anulare pentru eroare materială privind calculul termenului de recurs și data comunicării sentinței

Şedinţa publică din data de 4 noiembrie 2021

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Prin sentinţa civilă nr. 87 din data de 26 iunie 2018, Curtea de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Inspectoratul de Stat în Construcţii, ca nefondată.

Împotriva sentinţei civile nr. 87 din data de 26 iunie 2018 a Curţii de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

2. Hotărârea instanţei de recurs contestată

Prin decizia civilă nr. 1370 din 4 martie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentintei nr. 87 din 26 iunie 2018 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.

3. Calea extraordinară de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 1370 din 4 martie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a formulat contestaţie în anulare A.. În susţinerea motivelor contestaţiei în anulare, contestatorul a invocat motivul prevăzut de art. 503 alin. (2) C. proc. civ.

A susţinut contestatorul că soluţia de respingere a recursului ca tardiv formulat este rezultatul unei erori materiale săvârşite de instanţa de control judiciar în verificarea termenului de declarare a recursului.

Astfel, potrivit înscrisurilor depuse la dosarul instanţei de fond şi a plicului cu care s-a realizat procedura de comunicare a hotărârii primei instanţe, sentinţa nr. 87/2018 a Curţii de Apel Suceava i-a fost comunicată la domiciliul indicat în acţiune la data de 29 august 2018, dată la care este aplicată pe plic ştampila Oficiului Poştal Ipoteşti şi în raport de care termenul de recurs expira la data de 14 septembrie 2018.

Contestatorul a arătat că în dosarul instanţei de fond, nu şi-a ales domiciliul procesual la sediul avocatului, aşa cum greşit s-a consemnat în preambulul sentinţei nr. 87/2018, ci doar a indicat, în conformitate cu disp. art. 194 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., pe lângă adresa domiciliului şi adresa sediului profesional al avocatului, fără a arăta, în conformitate cu disp. art. 158 C. proc. civ., că îşi alege domiciliul la acest sediu şi fără a face vreo menţiune cu privire la persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, aşa încât singura procedură legală de comunicare este cea realizată la domiciliul său, la data de 29 august 2018.

Pe de altă parte, chiar dacă s-ar avea în vedere data la care sentinţa recurată a fost comunicată (nelegal) la sediul profesional al avocatului, respectiv 23 august 2018, în raport de această dată termenul de recurs de 15 zile a început să curgă la 24 august 2018 şi s-a împlinit pe 8 septembrie 2018 însă, cum această zi era una nelucrătoare (sâmbătă), în conformitate cu disp. art. 181 alin. (2) C. proc. civ., termenul s-a prelungit până în prima zi lucrătoare următoare, respectiv până la data de 10 septembrie 2018 (luni), când recursul a fost înregistrat la grefa Curţii de Apel Suceava.

Prin urmare, indiferent dacă se consideră că procedura de comunicare a hotărârii a fost realizată la data de 29 august 2018 (la domiciliul său) sau la data de 23 august 2018 (când s-a realizat fără temei legal comunicarea la sediul profesional al avocatului), cererea de recurs a fost depus cu respectarea termenului de 15 zile, calculat în conformitate cu disp. art. 181 alin. (1) pct. 2 şi art. 181 alin. (2) C. proc. civ., aprecierea contrară a instanţei de recurs fiind consecinţa unei erori materiale evidente referitoare la data de comunicare a hotărârii şi la calculul termenului de recurs.

Aşa fiind, consideră că în cauză, este incident motivul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., iar în considerarea acestei reglementări şi a disp. art. 508 C. proc. civ., solicită admiterea contestaţiei în anulare, anularea deciziei nr. 1370 din 4 martie 2021 şi, în rejudecare, admiterea recursului şi admiterea acţiunii astfel cum a fost formulate, în considerarea criticilor de nelegalitate formulate în termen legal prin memoriul de recurs.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei Intimatele a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei în anulare ca nefondată

II. Soluţia instanţei în contestaţia în anulare

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Analizând decizia atacată, raportat la criticile invocate în contestaţia în anulare, Înalta Curte constată că aceasta este fondată şi va fi admisă, având în vedere următoarele considerente:

Contestaţia în anulare este formulată în temeiul dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., potrivit cărora "(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când: (...) 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale".

Circumscris acestei critici, contestatorul a susţinut că soluţia de respingere a recursului ca tardiv formulat este rezultatul unei erori materiale săvârşite de instanţa de control judiciar în verificarea termenului de declarare a recursului, prin raportarea greşită la data comunicării sentinţei la sediul avocatului, deşi nu şi-a ales domiciliul procesual la sediul avocatului.

Înalta Curte reţine că acest caz de contestaţie în anulare priveşte situaţia în care "dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale", iar noţiunea de "eroare materială" vizează erori cu caracter formal, procedural, sau situaţii în care se confundă sau se omit date materiale importante ale cauzei cu ocazia judecării căii de atac a recursului.

În cauză, se constată că respingerea ca tardivă a recursului este rezultatul unei erori materiale referitoare la comunicarea sentinţei recurate, susţinerile contestatorului referitoare la raportarea eronată la data comunicării sentinţei la sediul avocatului său, fiind corecte.

Din analiza considerentelor deciziei atacate cu prezenta contestaţie în anulare, rezultă că instanţa de recurs a reţinut, din eroare, că în cauză, comunicarea hotărârii instanţei de fond s-a îndeplinit la sediul avocatului (Cabinet de avocat B.), la data de de 22 august 2018.

Înalta Curte reţine că potrivit cererii de chemare în judecată soluţionată prin sentinţa nr. 87 din data de 26 iunie 2018 a Curţii de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, împotriva căreia a fost respins recursul ca tardiv formulat, sediul ales de reclamant pentru comunicarea actelor de procedură este domiciliul său, respectiv comuna Ipoteşti, judeţ Suceava, conform art. 158 C. proc. civ.

În cauză, sentinţa civilă nr. 87 din 26 iunie 2018 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a fost comunicată reclamantului, atât la domicilul său indicat în cererea de chemare în judecată(la data de 27.08.2018, f145), cât şi la sediul avocatului(la data de 22.08.2018,f143).

Prin urmare, se constată că instanţa de recurs a reţinut din eroare că hotărârea instanţei de fond a fost comunicată reclamantului la data de 22 august 2018 la adresa din Suceava, str. x, bl. 1 A1. ap 1A, eroare care a condus la admiterea excepţiei tardivităţii recursului.

În acest context, Înalta Curte având în vedere data de 27 august 2018, la care a fost comunicată sentinţa nr. 87 din 26 iunie 2018 a Curţii de Apel Suceava la domiciliul indicat de reclamant în cererea de chemare în judecată, respectiv comuna Ipoteşti, judeţ Suceava, constată că declararea recursului la data de 10.09.2018, a fost făcută cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Pentru aceste motive, se constată că dezlegarea dată de instanţa de recurs cu privire la excepţia tardivităţii recursului, având drept consecinţă respingerea recursului ca tardiv formulat, este rezultatul unei erori materiale referitoare la comunicarea sentinţei recurate, în sensul art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Înalta Curte, în temeiul art. 508 alin. (3) C. proc. civ., va admite contestaţia în anulare, va anula decizia nr. 1370 din 4 martie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi va stabili termen la data de 13.01.2022, pentru judecarea recursului, cu citarea părţilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestaţia în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 1370 din 4 martie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2018.

Anulează decizia nr. 1370 din 4 martie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2018.

Stabileşte termen la data de 13.01.2022, pentru judecarea recursului.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 4 noiembrie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.