Tax joint liability appeal declared null for failure to formulate specific cassation grounds

Şedinţa publică din data de 4 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal la data de 14.08.2019, reclamantul A. a formulat cerere de chemare în judecată împotriva Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Bucureşti prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 3085/12.07.2019 prin care a fost respinsă contestaţia administrativă formulată împotriva Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/27.09.2018, anularea Deciziei nr. x/27.09.2018 de angajare a răspunderii solidare pentru datoriile constatate anterior în sarcina societăţii B. S.R.L., precum şi obligarea pârâtei la suportarea cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 927 din 6 decembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de chemare în judecată promovată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională A Finanţelor Publice Bucureşti, şi a anulat Decizia nr. 3085/12.07.2019 emisă în soluţionarea contestaţiei şi decizia de angajarea răspunderii solidare nr. x/27.09.2018.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei nr. 927 din 6 decembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti în reprezentarea Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Ilfov, invocând, în drept, dispoziţiile art. 483 şi următoarele din C. proc. civ.

În esenţă, recurenta a susţinut că prima instanţa se află intr-o grava eroare, astfel ca soluţia instanţei de fond este nelegala si vădit netemeinica, dând o interpretare greşita si parţiala a probelor instrumentate în aceasta cauza.

Reaua-credinţă de care face dovadă reclamanta, se poate analiza doar din punct de vedere al comportamentului fiscal, respectiv din atitudinea aparatului de conducere a societăţii, fapt ce este atestat de interesul administratorilor de a se prezenta la audieri, aşa cum au fost solicitaţi prin notificările transmise spre administratorii societăţii.

Perioadele de timp in care au fost înregistrate acţiunile culpabile ale reprezentantului societăţii sunt cele stabilite in Raportul de inspecţie fiscala nr. x/24.08.2017 şi Decizia de impunere nr. x/24.08.2017, emise de către DGRFP Bucureşti - Administraţia sector 2 a Finanţelor Publice - Activitatea de Inspecţie Fiscala, precum si din perioada anterioara emiterii acestora, perioada in care domnul A. este administrator/asociat unic al societăţii.

Având in vedere noţiunea de "buna credinţa" conform art. 12, alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală conform căreia: "Contribuabilul/Plătitorul trebuie să îşi îndeplinească obligaţiile si să îşi exercite drepturile potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege si să declare corect datele si informaţiile privitoare la obligaţiile fiscale datorate.(.,.)", in calitatea sa de administrator/asociat al S.C. B.., domnul A. avea obligaţia legala de a efectua toate demersurile in vederea unei bune administrări a societăţii, de a îndeplini toate obligaţiile fiscale declarative si de plata a creanţelor fiscale declarate si/sau stabilite conform prevederilor legale de organele cu atribuţii de control.

Potrivit prevederilor art. 25, alin. (2), lit. b) si d), alin. (2)A1 si art. 26 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările si completările ulterioare, coroborate cu pct. 3.2. si pct. 3.5., cap. III, din Ordinul nr. 127/2014 pentru aprobarea instrucţiunilor privind aplicarea procedurii de angajare a răspunderii solidare.

Întrucât, persoana mai sus menţionata nu a dat curs notificării pentru a fi audiata si nici nu a solicitat, pana la data stabilita, in scris, amânarea audierii cu cel mult 15 zile conform Cap. VI, pct. 6.7. din O.P.A.N.A.F. nr. 127/2014 pentru aprobarea Instrucţiunilor privind aplicarea procedurii de atragere a răspunderii solidare, a fost întocmita Nota de constatare nr. x/24.09.2018, conform Cap. VI, pct. 6.11. din O.PANAF. nr. 127/2014 pentru aprobarea Instrucţiunilor privind aplicarea procedurii de atragere a răspunderii solidare.

Considerând îndeplinite condiţiile legale pentru atragerea răspunderii solidare, in temeiul prevederilor art. 25, alin. (2), litb) si d), alin. (2)A1 si art. 26 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările si completările ulterioare, D.G.R.F.P. Bucureşti - Administraţia Fiscala pentru Contribuabili Mijlocii Bucureşti - Serviciul insolvabilitate, răspundere solidara si insolventa a emis Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. x/27.09.2018, contestata. Decizia a fost comunicata prin posta, cu confirmare de primire, la data de 01.10.2018, fiind confirmata de primire la data de 09.10.2018.

În fine, recurenta, reiterând argumentele susţinute prin întâmpinare, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate şi respingerea acţiunii ca neîntemeiate.

4. Apărările formulate de intimat

Intimatul-reclamant a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a solicitat, în principal, să se constate nulitatea recursului pentru neîncadrarea motivelor de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., iar în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând cu prioritate excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul-reclamant, Înalta Curte o va admite, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., republicat:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Examinând recursul declarat în cauză de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, prin raportare la dispoziţiile legale enunţate, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care recurenta îşi întemeiază cererea, criticile formulate neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport cu soluţia pronunţată de prima instanţă, deşi formal au fost invocate prevederile art. 483 şi următoarele din C. proc. civ.

Astfel, prin cererea de recurs nu s-au indicat care sunt criticile pentru care pârâta a apreciat că sentinţa recurată ar fi nelegală, sau care sunt normele de drept material încălcate, în esenţă fiind reluate susţinerile din întâmpinarea depusă în faţa instanţei de fond.

Înalta Curte constată că în cuprinsul cererii nu se regăsesc critici propriu-zise la adresa sentinţei care face obiectul recursului, ceea ce ar fi presupus indicarea punctuală de către recurentă a motivelor de nelegalitate prin raportare la soluţia pronunţată şi la argumentele folosite de instanţă în fundamentarea acesteia.

Recurenta nu formulează critici raportate la conţinutul concret al sentinţei atacate şi nici nu indică şi nu combate eventualele măsuri nelegale dispuse de instanţa de fond, modalitatea de motivare a cererii de recurs adoptată de pârâta-recurentă constând practic în redarea istoricului cauzei, a apărărilor formulate prin întâmpinare.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În condiţiile în care dezvoltarea motivelor de recurs nu permite analizarea hotărârii recurate în cadrul niciunui motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., această nelegalitate a cererii de recurs este sancţionată cu nulitatea căii de atac, în conformitate cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d), art. 487, şi art. 489 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului şi va constata nulitatea recursului formulat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-reclamant A..

Constată nulitatea recursului formulat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti în reprezentarea Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Ilfov împotriva sentinţei civile nr. 927 din 6 decembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal. Definitivă.

Pronunţată astăzi, 4 noiembrie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.