Fiscal joint liability and late administrative challenge: appeal allowed, lower judgment quashed and action dismissed.

Şedinţa publică din data de 4 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată, iniţial, la data de 16.04.2019, pe rolul Tribunalului Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov, anularea Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/20.03.2018 şi a Deciziei nr. 2796/08.02.2019.

Prin sentinţa civilă nr. 862 din 26 septembrie 2019, Tribunalul a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de pârâte, şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 121 din 4 februarie 2019, Curtea a admis acţiunea reclamantei A., a anulat Decizia nr. 2796/08.02.2019 emisă de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov şi Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. x/20.03.2018 emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov.

A obligat pârâtele, în solidar, să achite reclamantei suma de 3.050 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri, pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov în nume propriu şi pentru pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov a formulat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii atacate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii reclamantei A., ca neîntemeiată.

În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta arată, în esenţă, că prima instanţă a încălcat dispoziţiile art. 14 şi art. 22 alin. (1) din C. proc. civ., precum şi cele ale art. 47 din Legea nr. 207/2015 din Codul de procedură fiscală, singurul considerent al instanţei pentru anularea Deciziei nr. 2796/8.02.2019, prin care a fost respinsă ca tardivă contestaţia formulată de către reclamantă împotriva deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/20.03.2018, fiind acela că lipsa procesului-verbal care să ateste comunicarea efectivă prin publicitate atrage nelegalitatea procedurii de comunicare, astfel încât contestaţia a fost formulată în termen.

Cu privire la aceste aspecte arată că deşi, din eroare, procesul-verbal întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 47 alin. (14) din Legea nr. 207/2015 nu a fost depus la dosarul instanţei, acesta exista la dosarul fiscal al intimatei-reclamante. Apreciază că instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art. 14 - contradictorialitatea şi cele ale art. 22 alin. (2) - rolul activ, din C. proc. civ., faţă de faptul că reclamanta nu a invocat problema lipsei acestui proces-verbal ca motiv de nulitate de procedurii de comunicare, iar instanţa, în vederea evitării oricărei greşeli în aflarea adevărului, trebuia să pună din oficiu în discuţia părţilor aspectul care se dovedea a fi esenţial în pronunţarea hotărârii recurate.

Cu toate că instanţa a reţinut corectitudinea procedurii de comunicare prin publicitate a actului fiscal contestat, apreciind că în mod corect s-a luat decizia comunicării prin publicitate a Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/20.03.2018 în condiţiile în care aceasta a fost transmisă prin poştă, cu scrisoarea recomandată cu confirmare de primire, fiind returnată de oficiul poştal cu menţiunea "avizat/reavizat, expirat termen de păstrare", în mod greşit a prezumat că procesul-verbal nu există.

Arată că din înscrisurile ataşate cererii de recurs rezultă că acest proces-verbal a fost întocmit şi că în data de 26.07.2018, ora 14:43 a fost returnat mesajul electronic "Documentul cu titlul AJFP Braşov emite anunţ colectiv nr. x/26.07.2018 privind comunicarea actului administrativ fiscal pentru 16 contribuabili din categoria Anunţuri acte administrativ fiscale apare la data de 2018-07-26 expiră la 2018-09-24 şi are fişierul ataşat cu numele 2018x_3624.pdf.", fiind indicat şi CNP-ul reclamantei.

Ca urmare, cum reclamanta nu a depus contestaţia administrativă în termenul de 45 de zile prevăzut de art. 270 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, aceasta fiind înregistrată la data de 07.12.2018, rezultă că Decizia nr. 2796/8.02.2019 se impunea a fi menţinută.

În ceea ce priveşte aspectele vizând legalitatea deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/20.03.2018 arată că hotărârea primei instanţe este întemeiată strict pe faptul că în cauză nu este îndeplinită una din condiţiile prevăzute de art. 25 din Codul de procedură fiscală, respectiv aceea că nu s-a făcut dovada relei credinţe în provocarea stării de insolvabilitate a societăţii debitoare.

Arată că reclamanta a deţinut calitatea de asociat al societăţii S.C. B. S.R.L. în perioada 29.08.2012-2.06.2014, care înregistra la data de 20.03.2018 obligaţii fiscale în sumă totală de 13.779.467 RON, compuse din 8.506.670 RON debite, la care se adaugă majorări şi penalităţi de întârziere ca urmare a neachitării acestora la scadenţă în sumă de 5.272.797 RON. Societatea a fost declarată insolvabilă prin procesul-verbal de declarare a stării de insolvabilitate nr. x/01.08.2017, emis de A.J.F.P. Braşov, care a fost comunicat prin poştă cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, corespondenţa fiind returnată, motiv pentru care a fost comunicat prin publicitate, potrivit anunţului colectiv privind comunicarea actului administrativ fiscal nr. x/08.08.2017.

Anterior emiterii deciziei de angajare a răspunderii solidare, inspectorii fiscali au procedat la o verificare a situaţiei fiscale şi patrimoniale a societăţii B. S.R.L., respectiv s-au deplasat la sediul social al acesteia la data de 30.03.2017, însă nu a fost găsit niciun reprezentant, sens în care a fost încheiat procesul-verbal nr. x Prin Notificarea nr. x/30.08.2017 reclamanta a fost invitată să se prezinte la organul fiscal în data de 11.10.2017, în vederea audierii în conformitate cu dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 207/2015, notificarea fiind primită la data de 13.09.2017. Prin cea de-a doua Notificare, înregistrată sub nr. x/27.12.2017, reclamanta a fost invitată la organul fiscal în vederea audierii pentru data de 30.01.2018, însă nici la acesta notificare reclamanta nu a dat curs.

Apreciază că în speţă sunt îndeplinite toate condiţiile legale prevăzute de art. 25 alin. (2) lit. b), c) şi d) Codul de procedură fiscală, fiind dovedite atât starea de insolvenţă a societăţii cât şi reaua credinţă a intimatei-reclamante, a cărei atitudine omisivă a fost determinantă pentru neachitarea la scadenţă a obligaţiilor fiscale, procedura privind emiterea deciziei de angajare a răspunderii solidare fiind derulată în conformitate cu dispoziţiile OPANAF nr. 127/2014 pentru aprobarea Instrucţiunilor privind aplicarea procedurii de angajare a răspunderii solidare reglementate de dispoziţiile art. 27 şi 28 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

Cu privire la obligarea sa la plata de cheltuieli de judecată în sumă de 3.050 RON, arată că prima instanţă a încălcat dispoziţiile art. 453 C. proc. civ. şi nu a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. (2) care prevede că instanţa poate, chiar şi din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata- reclamantă A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, arătând că înscrisurile depuse odată cu cererea de recurs sunt în mod vădit întocmite pro causa şi nu fac dovada publicării anunţului colectiv fiind nesemnate, neştampilate şi fără număr de înregistrare, neîndeplinind astfel condiţiile de formă pentru a fi considerate proces-verbal de afişare sau a îndeplinirii procedurii prevăzute de art. 47 alin. (14) din C. proc. pen.

De asemenea, arată că recurenta susţine cu rea-credinţă că nu ar fi invocat problema încălcării dispoziţiilor art. 47 din Codul de procedură fiscală atât timp cât acest lucru a fost invocat prin chiar contestaţia formulată şi apreciază că termenul de contestare a deciziei curge de la data de 21.12.2018, când, în urma cererii formulate, i-a fost comunicată Decizia nr. 359191/20.03.2018.

Mai mult, textul evocat stabileşte caracterul subsidiar şi excepţional al comunicării actului administrativ prin publicitate, numai în măsura în care acesta nu a putut fi comunicat prin una din modalităţile principale de comunicare prevăzute de art. 47 din Codul de procedură fiscală, respectiv prin comunicare directă sub luare de semnătură sau prin poştă la domiciliul contribuabilului.

În ceea ce priveşte fondul cauzei arată că Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. x/20.03.2018 este netemeinică şi nelegală, întrucât a avut calitatea de asociat al S.C. B. S.R.L. în intervalul 29.08.2012-01.10.2012 şi nu a cauzat starea de insolvenţă a societăţii debitoare prin săvârşirea cu rea-credinţă a vreunei fapte ilicite. Prin actul adiţional nr. x/1.10.2019 a cesionat toate părţile sociale deţinute domnului C., iar pe durata exercitării funcţiei, timp de o lună, a respectat legislaţia în domeniu, neavând nicio implicare efectivă în activitatea societăţii şi nici acces la actele contabile. Ajungerea societăţii în stare de insolvabilitate este ulterioară perioadei când a exercitat funcţia de asociat şi nu se datorează conduitei sale, astfel că nu îi poate fi imputată. Ulterior, la data cesionării, a fost desemnat un alt administrator al societăţii, acesta fiind totodată şi asociat, care a preluat prerogativele administrării şi toate obligaţiile şi drepturile ce decurgeau din calitatea sa de asociat, modalitatea prin care a înţeles noul administrator să conducă şi să administreze societatea, nefiindu-i imputabilă.

De asemenea, apreciază că nu poate fi reţinută aplicarea art. 25 alin. (2) lit. b) şi d) Codul de procedură fiscală, deoarece şi-a exercitat cu bună-credinţă funcţia deţinută, nu a înstrăinat sau ascuns active ale societăţii debitoare, nu a avut acces la actele contabile ale societăţii, nu a derulat nicio activitate comercială şi nici nu a participat la deciziile societăţii.

Mai mult, lit. d) a aceluiaşi articol, instituie condiţia ca administratorul să fi determinat cu rea-credinţă nedeclararea şi/sau neachitarea la scadenţă a obligaţiilor fiscale, ceea ce nu este cazul său, deoarece nu a avut calitatea de administrator, ci doar de asociat, iar pe perioada cât a fost asociat nu s-a împlinit niciun termen de declarare a situaţiilor financiare ale societăţii. Organul fiscal se limitează la a menţiona în decizie că a ascuns bunuri din activul societăţii, însă nu face trimitere la nicio probă din care să rezulte aceste susţineri. În plus, ultimul bilanţ al societăţii, pentru anul 2012, trebuia depus doar în anul 2013, an în care nu a mai avut nicio calitate în societate, astfel că nedepunerea situaţiilor financiare, după momentul la care a cesionat părţile sociale şi nu mai avea calitatea de asociat nu îi poate fi imputată în nicun fel, obligaţia depunerii bilanţului anual, după momentul cesiunii din 1.10.2012, transferându-se în sarcina noului asociat şi administrator.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analiza motivelor de casare

Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor invocate în raport cu actele şi lucrările dosarului, dispoziţiile legale incidente şi apărările formulate, Înalta Curte va admite recursul, reţinând că din înscrisurile ataşate memoriului de recurs rezultă că a fost îndeplinită condiţia impusă de art. 47 alin. (14) Codul de procedură fiscală.

Astfel, din actele dosarului rezultă că decizia privind angajarea răspunderii solidare nr. x/20.03.2018 a fost transmisă intimatei-reclamante prin poştă cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, însă plicul a fost returnat de oficiul poştal cu menţiunea "avizat/reavizat, expirat termen de păstrare". Faţă de situaţia intervenită, organul fiscal a întocmit procesul-verbal nr. x/26.07.2018 şi a procedat, conform dispoziţiilor art. 47 alin. (5) Codul de procedură fiscală, la comunicarea deciziei prin publicitate, potrivit anunţului colectiv nr. x/26.07.2018, procedura de comunicare fiind considerată îndeplinită, aşa cum prevăd dispoziţiile alin. (7) din acelaşi articol, în termen de 15 zile de la data afişării anunţului, respectiv la data de 14.08.2018.

Ca urmare, raportat la această dată a comunicării, contestaţia administrativă depusă de reclamanta-intimată la data de 7.12.2018 se situează în afara termenul de 45 de zile prevăzut de art. 270 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, aşa încât Decizia nr. 2796/08.02.2019 este legală şi temeinică.

Nu poate fi reţinută apărarea intimatei-reclamante potrivit căreia înscrisurile depuse au fost întocmite pro cauza, pentru că mesajul generat de sistemul informatic, ce poartă menţiunea "conform cu originalul", atestă data publicării, iar procesul-verbal întocmit cu ocazia publicării poartă toate elementele externe de autenticitate, respectiv număr de înregistrare, semnătură şi ştampilă.

Mai mult, contrar susţinerilor intimatei-reclamante, din cuprinsul cererii de chemare în judecată rezultă că aceasta nu a invocat lipsa acestui proces-verbal ca motiv de nelegalitate a procedurii de comunicare, susţinând doar că procedura de comunicare prin publicitate are un caracter subsidiar şi excepţional şi putea fi urmată numai în măsura în care cele două modalităţi principale de remitere a deciziei, respectiv prin comunicare directă sub luare de semnătură sau prin poştă la domiciliul contribuabilului, nu s-au putut realiza, sens în care a citat dispoziţiile art. 47 alin. (8) - (13) Codul de procedură fiscală. Ca urmare, nefiind invocată lipsa procesului-verbal reglementat de art. 47 alin. (14) Codul de procedură fiscală, o atare chestiune fiind analizată doar în hotărârea atacată, recurentele-pârâte au fost în imposibilitatea de a produce dovada contrară, însă înscrisurile care probează îndeplinirea acestei cerinţe au fost ataşate memoriului de recurs.

Restul apărărilor invocate de către intimata-reclamantă prin întâmpinare, referitoare la nelegalitatea luării măsurii de comunicare prin publicitate, nu pot fi primite atât timp cât prin hotărârea atacată s-a reţinut că "în mod corect organele fiscale au dispus comunicarea prin publicitate a actului fiscal contestat, în condiţiile în care scrisoarea recomandată cu confirmare de primire adresată reclamantei nu a fost ridicată de aceasta de la oficiul poştal", aspecte care, în lipsa unui recurs cu privire la considerentele hotărârii, au intrat în autoritatea de lucru judecat, conform dispoziţiilor art. 430 alin. (2) C. proc. civ.

Constatând astfel ca fiind legală Decizia nr. 2796/08.02.2019 emisă de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, prin care a fost respinsă ca tardivă contestaţia formulată de intimata-reclamantă împotriva Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/20.03.2018, Înalta Curte nu va mai analiza criticile şi apărările referitoare la legalitatea măsurilor dispuse prin această din urmă decizie, un atare demers fiind de prisos în actualele circumstanţe.

Pentru argumentele expuse, Înalta Curte, reţinând că sunt întrunite motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004, cu modificările şi completările ulterioare, va admite recursul şi, rejudecând, va respinge acţiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de recurentele-pârâte Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov împotriva sentinţei nr. 121 din 4 februarie 2019 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând, respinge acţiunea reclamantei A., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 4 noiembrie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.