Jurisdiction of specialized public procurement panels over separate actions for recovery of judicial expenses from unrelated litigation

Şedinţa publică din data de 04 noiembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu, secţia civilă la data de 06 iulie 2020, sub nr. x/2020, reclamantul Municipiul Bucureşti prin Primar General a chemat în judecată pârâta A. S.R.L., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să o oblige să-i plătească suma de 218.415,25 RON cu titlu de despăgubiri reprezentând cheltuieli de judecată suportate în dosarele nr. x/2013 şi nr. y/2015

În motivare reclamantul a arătat că în dosarele menţionate, ce au fost reunite, pârâta a solicitat obligarea reclamantului la plata de despăgubiri pentru prejudiciul produs ca urmare a rezilierii contractului nr. x/2010, iar reclamantul a solicitat să se constate intervenită rezilierea contractului de execuţie din culpa pârâtei, prin sentinţa civilă nr. 4351/2017 Tribunalul Bucureşti respingând ca neîntemeiate cererile părţilor.

Reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecata celor două cauze, constând în onorariul pentru asistenţă juridică, întemeindu-şi cererea pe dispoziţiile art. 1349-1395 din C. civ. şi art. 453 din C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 266 din data de 13 octombrie 2020, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, secţia civilă în dosarul nr. x/2020, s-a respins cererea formulată de pârâta A. S.R.L., în insolvenţă, pentru suspendarea judecării cauzei, s-au respins excepţiile de inadmisibilitate, putere de lucru judecat şi prescripţie a dreptului la acţiune şi s-a respins acţiunea formulată de reclamantul Municipiul Bucureşti prin Primar General împotriva pârâtei A. S.R.L.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul Municipiul Bucureşti prin Primar General, fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 25.02.2021, sub nr. x/2020. Prin cererea de recurs formulată, recurentul-reclamant Municipiul Bucureşti prin Primar General, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. S.R.L., în insolvenţă, prin administrator judiciar B. şi C., a solicitat: (i) admiterea recursului, casarea sentinţei pronunţate de prima instanţă şi rejudecarea litigiului în fond, cu consecinţa admiterii cererii de chemare în judecată; (ii) în ipoteza recalificării căii de atac din recurs în apel, admiterea apelului şi, în principal anularea, iar în subsidiar schimbarea în tot a sentinţei apelate, cu consecinţa admiterii în totalitate a cererii de chemare în judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin încheierea din data de 07 mai 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia necompetenţei materiale procesuale a secţiei de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Curţii de Apel, ca neîntemeiată; a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale a completului nespecializat în materia achiziţiilor publice din cadrul secţiei a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti şi a înaintat cauza la Registratură pentru a fi repartizat unui complet de recurs cu specializarea în materia achiziţiilor publice din cadrul secţiei a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut, în esenţă, că litigiul soluţionat în cadrul dosarului nr. x/2013 priveşte rezilierea unui contract de achiziţie publică.

2.2. Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea din data de 15 septembrie 2021, a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale a completului specializat în achiziţii publice C2 RAP; a declinat competenţa soluţionării cauzei privind pe recurentul-reclamant Municipiul Bucureşti prin Primar General, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. S.R.L., prin administrator judiciar B. SPRL, la C6 RNPC, complet de contencios administrativ şi fiscal; a constatat ivit conflict negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut, în esenţă, că obiectul dosarului nu vizează un contract de achiziţie publică, ci cheltuielile de judecată efectuate într-un dosar de achiziţie publică.

II. Decizia Înaltei Curţi pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunţe regulatorul de competenţă în raport de obiectul cauzei şi dispoziţiile legale incidente pricinii, reţinând că este vorba despre ipoteza prevăzută la art. 136 alin. (4) din C. proc. civ.

Astfel, potrivit art. 136 alin. (1) şi alin. (4) din C. proc. civ., dispoziţiile privitoare la excepţia de necompetenţă şi la conflictul de competenţă se aplică prin asemănare şi în cazul secţiilor specializate şi completelor specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti, care se pronunţă prin încheiere.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Demersul judiciar al reclamantului Municipiul Bucureşti prin Primar General în cauza pendinte vizează calea de atac promovată împotriva sentinţei civile nr. 266 din 13 octombrie 2020 a Tribunalului Giurgiu, secţia civilă, prin care s-a respins cererea reclamantului de obligare a pârâtei A. S.R.L. în insolvenţă, prin administrator judiciar B. şi C., la plata sumei de 218.415,25 RON cu titlu de despăgubiri reprezentând cheltuieli de judecată ocazionate de judecarea dosarelor reunite nr. x/2013 şi y/2015

Problema care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe priveşte stabilirea competenţei materiale procesuale în raport de obiectul cauzei şi dispoziţiile legale incidente în materie, prin prisma normelor de competenţă materială procesuală a completurilor specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti, şi anume Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

În speţă, se reţine că obiectul dedus judecăţii priveşte solicitarea reclamantului de obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat, ocazionate de judecarea cauzelor reunite nr. x/2013 şi nr. y/2015, având ca obiect rezilierea unui contract de achiziţie publică.

Referitor la chestiunea supusă analizei Înalta Curte reţine, cu titlu preliminar, că în literatura de specialitate au fost exprimate argumente în sensul că, atunci când cererea de cheltuieli de judecată este formulată pe calea unei acţiuni separate, vor fi urmate regulile de competenţă de drept comun, pretenţia nemaiputând fi considerată accesorie, pentru ca, prin efectul prorogării de competenţă, să fie în căderea instanţei învestite cu judecata litigiului principal.

În mod similar, s-a apreciat că în toate situaţiile în care cheltuielile de judecată sunt solicitate printr-o acţiune separată, aceasta se înfăţişează ca o cerere având caracter principal, temeiul acesteia constituindu-l principiul răspunderii civile delictuale. Totodată, s-a apreciat că în cazul în care cheltuielile de judecată sunt solicitate printr-o cerere separată (fie că nu au fost solicitate în procesul care le-a prilejuit, fie că, deşi au fost solicitate, instanţa a omis să se pronunţe asupra lor), atunci, indiferent de natura procesului în care au fost efectuate cheltuielile respective, procesul care are ca obiect numai acordarea cheltuielilor de judecată este un proces civil, distinct. Aceste aspecte au fost reţinute şi de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesului legii, în Decizia nr. 19/2013.

În egală măsură, prezintă relevanţă considerentele Deciziei nr. 59/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a statuat în sensul că "76. Doctrina a subliniat caracterul autonom al unei astfel de acţiuni, menţionând că, în toate situaţiile în care cheltuielile de judecată sunt solicitate printr-o acţiune separată, aceasta se înfăţişează ca o cerere având caracter principal, iar temeiul acţiunii îl constituie culpa procesuală decurgând din pierderea procesului, respectiv că, indiferent de natura procesului în care au fost făcute cheltuielile respective (civil, comercial, litigiu de muncă etc.), procesul care are ca obiect numai acordarea cheltuielilor de judecată este un proces civil, distinct, aşa încât cererea se judecă în primă instanţă de judecătorie sau, după caz, de tribunal, în funcţie de criteriul valoric. De asemenea, s-a arătat că în cazul cererilor de acordare a cheltuielilor pe cale separată vor fi urmate regulile de competenţă de drept comun, pretenţia nemaiputând fi considerată accesorie, pentru ca, prin efectul prorogării de competenţă, să fie în căderea instanţei învestite cu judecata litigiului principal"."77. Prin urmare, este firesc ca o astfel de cerere, care capătă autonomie în raport cu litigiul ce a generat cheltuielile respective, să fie văzută şi tratată ca una cu individualitate proprie, care stă la baza declanşării unui litigiu independent de cel iniţial, care generează propriile cheltuieli şi care se supune regulilor generale de judecată, inclusiv a acelora reglementate în cuprinsul dispoziţiilor art. 451-455 din C. proc. civ..".

În fine, aceeaşi opinie a caracterului principal al acţiunii separate prin care se solicită cheltuieli de judecată derivate dintr-o altă cauză, a fost exprimată şi de către Curtea Constituţională a României în considerentele Deciziei nr. 463/2016, referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 453 alin. (1) din C. proc. civ.

În acest context, Înalta Curte reţine că în stabilirea competenţei materiale procesuale de soluţionare a cauzei nu prezintă relevanţă faptul că suma solicitată de către reclamant, pe calea unei acţiuni separate, reprezintă cheltuieli de judecată derivate dintr-un dosar ce a avut ca obiect rezilierea unui contract de achiziţie publică, acest aspect nefiind de natură a atrage competenţa completului specializat în achiziţii publice.

Distinct de cele reţinute, se observă că prin Legea nr. 212/2018, care a modificat Legea nr. 101/2016 şi Legea nr. 554/2004, legiuitorul a stabilit că procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează în prima instanţă de către instanţa civilă de drept comun, dispoziţiile art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016 interpretându-se în sensul că recursul va fi soluţionat de secţia de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel, complet specializat în achiziţii publice, doar în situaţia în care calea de atac este formulată într-o cerere din materia ce face obiectul specializării lor, respectiv în litigiile prevăzute la art. 53 alin. (1) din acelaşi act normativ.

Or, hotărârea de fond în cauza pendinte a vizat cererea de acordare a cheltuielilor de judecată ocazionate de un proces având ca obiect rezilierea unui contract de achiziţie publică, fiind pronunţată de Tribunalul Giurgiu, respectiv de un complet ce soluţionează cauzele de contencios administrativ şi fiscal.

În consecinţă, cum litigiul pendinte vizează solicitarea reclamantului Municipiul Bucureşti prin Primar General, de obligare a societăţii pârâte la plata sumei de 218.415,25 RON cu titlu de despăgubiri reprezentând cheltuieli de judecată ocazionate de judecarea dosarelor reunite nr. x/2013 şi y/2015, Înalta Curte, în raport şi de prevederile art. 1 din Legea nr. 101/2016, constată că, în prezenta cauză, competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurentul-reclamant Municipiul Bucureşti prin primar General revine Completului de recurs nespecializat în materia achiziţiilor publice, conform art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă

Faţă de considerentele expuse la pct. II.1. din prezenta decizie, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - Complet de contencios administrativ şi fiscal nespecializat în materia achiziţiilor publice.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe recurentul Municipiul Bucureşti prin Primar General, în contradictoriu cu intimata A. S.R.L., în insolvenţă, prin administrator judiciar B. şi C., în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - Complet de contencios administrativ şi fiscal nespecializat în materia achiziţiilor publice.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 04 noiembrie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.