Jurisdictional conflict resolved in favor of Bucharest Tribunal in hospital's annulment suit against ministry's EU-fund corrections notice.

Şedinţa publică din data de 04 noiembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava la data de 05.05.2020, sub nr. x/2020, reclamantul Spitalul Judeţean de Urgenţă "Sfântul Ioan cel Nou" Suceava a chemat în judecată pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei, Direcţia Generală Programul Operaţional Regional Serviciul Constatare Nereguli şi Antifraudă, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună anularea mai multor note de constatare şi a deciziilor de soluţionare a contestaţiilor administrative.

Prin sentinţa civilă nr. 65 din 20 iulie 2020, Curtea de Apel Suceava a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei prin întâmpinare, şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal la data de 07.08.2020, sub nr. x/2020.

La termenul de judecată din data de 06 octombrie 2020 Curtea de Apel Bucureşti a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei materiale cu privire la fiecare cerere în anulare şi a dispus disjungerea cererilor de anulare a fiecărei note de constatare a neregulilor şi a deciziei aferente, precum şi formarea unor dosare separate, prezentul dosar având ca obiect cererea în anularea Notei de constatare nr. x/31.12.2019 şi a Deciziei de soluţionare a contestaţiei administrative nr. 176/24.03.2020.

Prin sentinţa civilă nr. 956/06 octombrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale în ceea ce priveşte cererea având ca obiect anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/31.12.2019 şi a Deciziei nr. 176/24.03.2020 şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. Totodată, a disjuns cererile având ca obiect anularea celorlalte note de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare şi a deciziilor de soluţionare a contestaţiilor şi a dispus formarea a câte unui dosar separat pentru fiecare notă de constatare şi decizie prin care s-a soluţionat contestaţia împotriva acesteia.

În urma disjungerii cauzei, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal s-a format dosarul nr. x/2020.

La termenul de judecată din data de 17 noiembrie 2020 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei sale materiale şi a reţinut cauza în pronunţare asupra acesteia.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa nr. 1226 din 17 noiembrie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa soluţionării cererii având ca obiect anularea notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/09.01.2020 şi a Deciziei nr. 178/24.03.2020, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

2.2. Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1972 din 25 martie 2021, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Spitalul Judeţean de Urgenţă Sfântul Ioan cel Nou Suceava, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei, în favoarea Tribunalului Suceava.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut, în esenţă, incidenţa dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, care stabilesc competenţa teritorială exclusivă în favoarea instanţei de la sediul reclamantei, persoană juridică de drept public care nu acţionează în regim de putere publică, ci într-o poziţie de inferioritate în raport cu autoritatea de management.

2.3. Tribunalul Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 531 din 02 septembrie 2021, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect "constatare nulitate act", formulată de reclamantul Spitalul Judeţean de Urgenţă Sfântul Ioan cel Nou Suceava, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus suspendarea judecării cauzei şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea conflictului.

În esenţă, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, apreciind că instanţa competentă în soluţionarea cauzei este tribunalul de la sediul pârâtului, respectiv Tribunalul Bucureşti.

II. Decizia Înaltei Curţi pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunţe regulatorul de competenţă în raport de obiectul cauzei şi dispoziţiile legale incidente pricinii, reţinând faptul că nu este vorba despre un conflict negativ de competenţă tipic, ci de ipoteza prevăzută în teza a II-a a art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., respectiv "cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente".

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Demersul judiciar al reclamantului în cauza pendinte vizează contestarea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/09.01.2020, precum şi a Deciziei nr. 178/24.03.2020 emisă de pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei în soluţionarea contestaţiei administrative.

Problema care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe priveşte stabilirea competenţei teritoriale procesuale din perspectiva aplicării dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 212/2018, în raport de obiectul cauzei şi de subiectele raportului de drept administrativ dedus judecăţii.

Potrivit art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului." Se reţine că alin. (3) al art. 10 cuprinde o normă de protecţie edictată în favoarea subiectelor de drept privat angrenate în litigiile de contencios administrativ şi fiscal, stabilind competenţa teritorială exclusivă a instanţei de la domiciliul sau sediul lor, atunci când au calitatea de reclamant, şi competenţa instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului, atunci când reclamantul este autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora.

Prin urmare, rezultă că normele speciale de competenţă teritorială exclusivă introduse în Legea nr. 554/2004 prin Legea nr. 212/2018 exclud incidenţa în litigiile de contencios administrativ şi fiscal, a competenţei alternative instituite prin art. 111 din C. proc. civ., conform căruia cererile îndreptate împotriva statului, autorităţilor şi instituţiilor centrale şi locale, precum şi a altor persoane de drept public pot fi introduse la instanţa de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanţa de la sediul pârâtului.

Chestiunea de drept ce urmează a fi dezlegată în speţă pentru a stabili instanţa competentă din punct de vedere teritorial să soluţioneze cauza de faţă, constă în a analiza care dintre cele două părţi aflate în litigiu acţionează în calitate de autoritate publică în cadrul raportului juridic administrativ dedus judecăţii.

Articolul 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 conferă un înţeles larg noţiunii de "autoritate publică", aceasta fiind definită ca reprezentând "orice organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale care acţionează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public, fiind asimilate autorităţilor publice persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public".

Aşadar, actuala reglementare are în vedere toate categoriile de autorităţi publice, legiuitorul înţelegând să procedeze şi la o ficţiune juridică, asimilând "autorităţilor publice" şi structurile de origine privată, atrase fie printr-o dispoziţie expresă a legii, fie printr-o autorizaţie dată de autoritatea publică competentă, în baza legii, să presteze diferite servicii publice.

În înţelesul Legii contenciosului administrativ, termenul de serviciu public presupune "activitatea organizată sau, după caz, autorizată de o autoritate publică, în scopul satisfacerii unui interes legitim public", iar termenul de interes legitim public reprezintă "interesul care vizează ordinea de drept şi democraţia constituţională, garantarea drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetăţenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competenţei autorităţilor publice".

Conform art. 2 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, "Asistenţa de sănătate publică reprezintă efortul organizat al societăţii în vederea protejării şi promovării sănătăţii populaţiei. Asistenţa de sănătate publică se realizează prin ansamblul măsurilor politico-legislative, al programelor şi strategiilor adresate determinanţilor stării de sănătate, precum şi prin organizarea instituţiilor pentru furnizarea tuturor serviciilor necesare". Alin (4) din acelaşi act normativ prevede că "Asistenţa de sănătate publică este o componentă a sistemului de sănătate publică", iar alin. (6) statuează în sensul că "Asistenţa de sănătate publică este coordonată de către Ministerul Sănătăţii şi se realizează prin toate tipurile de unităţi sanitare de stat sau private, constituite şi organizate conform legii". Totodată, alin. (8) prevede că "Asistenţa de sănătate publică este garantată de stat şi finanţată de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate sau din alte surse, după caz, potrivit legii".

De asemenea, la art. 3 legiuitorul a menţionat faptul că "Protecţia sănătăţii publice constituie o obligaţie a autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale", iar prin art. 163 alin. (1) defineşte Spitalul ca fiind " unitatea sanitară cu paturi, de utilitate publică, cu personalitate juridică, ce furnizează servicii medicale". În fine, potrivit alin. (2) "Spitalul poate fi public, public cu secţii sau compartimente private, sau privat. Spitalele de urgenţă se înfiinţează şi funcţionează numai ca spitale publice" şi (5) "participă la asigurarea stării de sănătate a populaţiei".

Din interpretarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, act normativ ce reglementează, printre altele, domeniul sănătăţii publice, rezultă caracterul reclamantului Spitalul Judeţean de Urgenţă "Sfântul Ioan cel Nou" Suceava de unitate publică, care acţionează în interesul realizării asistenţei de sănătate publică, pentru care i-a fost recunoscut statutul de utilitate publică. De altfel, se observă că scopul încheierii de către reclamant a Contractului de furnizare nr. x/2017 cu S.C. A. S.R.L. este achiziţionarea unei pompe infuzie insulină, ca urmare a Contractului de finanţare nr. x/14.12.2018, proiect cod SMIS 125386 încheiat cu autoritatea pârâtă, intitulat "Îmbunătăţirea accesului populaţiei din judeţul Suceava la servicii medicale de urgenţă" contract a cărui derulare a generat emiterea actelor contestate în cauză.

Aşadar, Înalta Curte reţine incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, care atribuie competenţa de soluţionare a cauzei exclusiv în favoarea instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului, în considerarea faptului că reclamantul Spitalul Judeţean de Urgenţă "Sfântul Ioan cel Nou Suceava" este unitate publică care acţionează în interesul realizării asistenţei de sănătate publică, pentru care i-a fost recunoscut statutul de utilitate publică, iar legiuitorul nu distinge după calitatea pârâtului, stabilind competenţa teritorială în mod exclusiv în raport de calitatea reclamantului.

În speţă, cum pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei are sediul în municipiul Bucureşti, se constată că Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal îi aparţine competenţa teritorială de soluţionare a cauzei pendinte.

2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă

Faţă de considerentele expuse la pct. II.1. din prezenta decizie, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei în primă instanţă în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Spitalul Judeţean de Urgenţă Sfântul Ioan cel Nou Suceava în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi 04 noiembrie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.