Eligibility of substitute versus titular members for executive board candidacy in professional medical colleges

Şedinţa publică din data de 4 noiembrie 2021

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 21.01.2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Colegiul Medicilor Stomatologi din România, anularea în tot a Deciziei B. nr. 167/04.12.2019 emisă de Colegiul Medicilor Stomatologi din România (C.M.S.R.) - Comisia Electorală Centrală prin care i-a fost respinsă candidatura pentru funcţia de Preşedinte în cadrul Biroului executiv naţional; anularea în tot a Deciziei B. nr. 172/CBx2/05.12.2019 emisă de Colegiul Medicilor Stomatologi din România (C.M.S.R.) - Comisia Electorală Centrală prin care i-a fost respinsă contestaţia la Decizia B. nr. 167/04.12.2019; validarea candidaturii pentru funcţia de Preşedinte în cadrul Biroului executiv naţional al C.M.S.R. înregistrată la B. sub nr. x/03.12.2019 şi y/04.12.2019, cu toate consecinţele legale ce decurg din aceasta.

De asemenea, a solicitat anularea în tot a actelor subsecvente emiterii Deciziilor B. nr. 167/04.12.2019 şi nr. 172/CBx2/05.12.2019, respectiv a Deciziei B. nr. 174/05.12.2019 cu Anexele 1-4 şi a Deciziei B. nr. 176/07.12.2019 cu Anexele 1-4; anularea în tot şi reorganizarea alegerilor pentru reprezentanţii în Adunarea Generală Naţională a Colegiului Medicilor Stomatologi din România (C.M.S.R.) pentru încălcarea Regulamentului electoral al C.M.S.R. din 11.07.2019 publicat în Monitorul Oficial nr. 707/28.09.2019, Partea I, urmarea validării candidaturii sale pentru funcţia de Preşedinte în cadrul Biroului executiv naţional şi obligarea pârâtului la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 882 din 25 septembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de anulare a Deciziilor nr. 167/04.12.2019 şi nr. 172/05.12.2019, ca neîntemeiată. A admis excepţia lipsei de interes a reclamantului în privinţa cererii de anulare a anexelor 2-4 ale Deciziilor nr. 174/05.12.2019 şi nr. 176/07.12.2019.

A respins cererea de anulare a anexelor 2-4 ale Deciziilor nr. 174/05.12.2019 şi nr. 176/07.12.2019, ca lipsită de interes. A respins excepţia lipsei de interes în ceea ce priveşte anularea în tot şi reorganizarea alegerilor pentru reprezentanţii în Adunarea Naţională. A respins acţiunea privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Colegiul Medicilor Stomatologi din Romania, ca neîntemeiată. A respins cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

3. Recursul principal exercitat în cauză

Împotriva sentinţei de fond a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate. A invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii de fond şi rejudecarea cauzei, cu consecinţa respingerii excepţiei lipsei de interes în privinţa cererii de anulare a Anexelor 2-4 ale Deciziilor 174/05.12.2019 şi nr. 176/07.12.2019, admiterii acţiunii sale astfel cum a fost formulată. Totodată, a solicitat menţinerea sentinţei de fond în privinţa respingerii excepţiei lipsei de interes invocată de Colegiul Medicilor Stomatologi din România în ceea ce priveşte anularea în tot şi reorganizarea alegerilor.

3.1. În dezvoltarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. a susţinut că sentinţa de fond cuprinde motive străine de natura cauzei întrucât pronunţarea s-a făcut cu privire la anumite drepturi pe care nu le-a pretins şi pe care Regulamentul electoral le prevede, în mod separat, doar membrilor titulari, respectiv: dreptul la vot sau situaţia ocupării locurilor vacante de către supleanţi. În acest sens, a solicitat a se avea în vedere că art. 6 din Regulamentul electoral include sintagma "orice membru", sintagmă care se regăseşte doar în cuprinsul acestui articol şi pe care a invocat-o în susţinerea dreptului său de a-şi depune candidatura, însă celelalte aspecte invocate de către instanţa de fond, cuprinse la art. 21 sau art. 127 din Regulamentul electoral, exced obiectului cauzei.

A subliniat recurentul-reclamant că acţiunea promovată în contradictoriu cu pârâtul Colegiul Medicilor Stomatologi din România a vizat doar dreptul său de a fi ales în calitate de Preşedinte al Biroului Executiv Central, prin raportare la art. 6 din Regulamentul electoral al Colegiului Medicilor Stomatologi din România din data de 11 iulie 2019, solicitând anularea Deciziei B. nr. 167/04.12.2019 prin care i-a fost respinsă candidatura pentru funcţia de Preşedinte al Biroului Executiv Central al Colegiului Medicilor Stomatologi din România, precum şi anularea Deciziei B. nr. 172/CBx2/05.12.2019 prin care i-a fost respinsă contestaţia administrativă.

Ca urmare, acţiunea sa a vizat exclusiv anularea celor două decizii pentru încălcarea art. 6 din Regulamentul electoral şi nu alte încălcări ale acestuia, instanţa de fond analizând alte aspecte străine de natura cauzei, în condiţiile în care chiar aceasta a reţinut în cuprinsul hotărârii pronunţate că "disputa dintre părţi priveşte îndreptăţirea reclamantului de a candida pentru funcţia de preşedinte al Biroului executiv naţional".

3.2. În susţinerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a arătat, sub un prim aspect, că hotărârea de fond a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material incidente în privinţa efectelor juridice ale anulării unui act.

Astfel, a evidenţiat faptul că a înţeles să solicite, ca o consecinţă a anulării celor două decizii amintite, şi anularea Deciziei B. nr. 174/05.12.2019 cu Anexele 1-4 şi a Deciziei B. nr. 176/07.12.2019 cu Anexele 1-4, acestea reprezentând deciziile de validare şi listele candidaţilor validaţi pentru a participa la alegerile pentru funcţiile de conducere în Biroul Executiv Naţional, fiind subsecvente deciziilor care vizează exclusiv candidatura sa, urmărind anularea acestor acte subsecvente nelegal întocmite în ipoteza validării candidaturii sale, pentru a da eficienţă eventualei soluţii favorabile acţiunii de anulare a Deciziilor nr. 167/04.12.2019 şi nr. 172/CBx2/05.12.2019.

În acest context, a apreciat ca fiind nelegală soluţia instanţei de fond de a admite excepţia lipsei de interes invocată de pârâtul Colegiul Medicilor Stomatologi din România doar faţă de Anexele 2-4 ale Deciziilor B. nr. 174 şi 176, respingându-i astfel acţiunea ca lipsită de interes în ceea ce priveşte anularea Anexelor 2-4, în condiţiile în care anexele respective reprezintă doar nişte liste cu nume de candidaţi ce fac parte integrantă din decizie, nefiind acte de sine stătătoare pentru a putea fi tratate în mod distinct. Ca urmare, efectul juridic al anulării deciziilor nr. 174 şi 176 ar fi fost şi anularea anexelor care fac parte integrantă din acestea, aspect nesocotit de către instanţa de fond.

Pe de altă parte, recurentul-reclamant a susţinut aplicarea greşită de către prima instanţă a normelor de drept material în privinţa interpretării legii şi, în contextul enunţării dispoziţiilor art. 6 din Regulamentul electoral, a opinat că, potrivit art. 9 alin. (3) din C. civ., interpretarea legii de către instanţă se face numai în scopul aplicării ei în cazul dedus judecăţii.

În consecinţă, în temeiul prevederilor legale enunţate, în calitate de membru al Adunării generale naţionale avea dreptul să candideze pe una dintre listele pentru funcţiile din cadrul Biroului executiv naţional, raportat la art. 6 din Regulamentul electoral evocat în cauză. Întrucât pârâtul Colegiul Medicilor Stomatologi din România i-a cenzurat în mod nelegal acest drept, instanţa de fond trebuia să-i analizeze cererea şi să interpreteze textul legal doar cu respectarea regulii de interpretare în drept "ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus". În schimb, încălcând principiul menţionat, interpretul legii a procedat la completarea acesteia pentru a-şi atinge scopul perceput conform propriilor convingeri.

A reiterat susţinerea formulată şi în faţa instanţei de fond potrivit căreia textul legal în discuţie nu face nicio distincţie între membrii titulari şi membrii supleanţi, concluzie desprinsă din utilizarea sintagmei "orice membru", precum şi a sintagmei de "membru" din cuprinsul alin. (2) al art. 6 din Regulamentul electoral şi a arătat că atunci când legiuitorul a dorit să facă o distincţie, a făcut-o în mod explicit, prin utilizarea expresă a sintagmelor "titular" şi "supleant", astfel cum a procedat în reglementarea cuprinsă la art. 127 alin. (2) din Regulament.

Concluzionând pe aspectul reliefat, a arătat că nu exista niciun impediment pentru a-şi depune candidatura, dreptul său de a candida fiind recunoscut neîndoielnic de art. 6 din Regulamentul electoral, motiv pentru care a considerat că măsura invalidării candidaturii sale de către pârât este vădit nelegală.

În speţă, apreciind că în calitatea sa de membru supleant nu avea dreptul de a candida, instanţa de fond a făcut o interpretare derogatorie şi subiectivă a art. 6 din Regulamentul electoral, conturându-se astfel premisa încălcării dreptului său recunoscut nu numai de norma specială, dar şi de legea fundamentală, şi anume dreptul de a fi ales, drept garantat de Constituţia României.

În sprijinul opiniei potrivit căreia instanţa de fond a încălcat principiul de interpretare a textului de lege, a invocat practica judiciară în materie care a statuat că, în aplicarea principiului "ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus", nu se poate adăuga textului de lege o distincţie pe care textul nu o include (Decizia ÎCCJ nr. 17/2019), precum şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale a României care a reţinut (ex. Decizia nr. 413/2019) că, în situaţia în care textul legal nu instituie vreo diferenţiere, acest lucru semnifică faptul că toate hotărârile pot fi supuse controlului constituţional, conform principiului amintit.

Pentru considerentele arătate, a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

4. Apărările formulate de intimatul-pârât. Recursul incident

4.1. Pârâtul Colegiul Medicilor Stomatologi din România a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia insuficientei timbrări a recursului recurentului-reclamant, solicitând anularea acestuia ca insuficient timbrat, iar pe fond respingerea ca nefondat. În esenţă, a susţinut că hotărârea de fond nu cuprinde motive străine de natura cauzei, cum în mod greşit a susţinut recurentul-reclamant, prima instanţă analizând normele de drept care se referă la îndreptăţirea reclamantului de a candida pentru funcţia de preşedinte al Biroului executiv naţional.

În combaterea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în temeiul căruia recurentul-reclamant a susţinut că hotărârea de fond a fost pronunţată cu interpretarea şi aplicarea greşită a legii, pârâtul a arătat, în primul rând că partea nu a indicat în mod concret care sunt normele de drept pe care a considerat că le-a încălcat instanţa de fond, iar în al doilea rând că a invocat o pretinsă interpretare şi aplicare greşită a legii în urma propriului demers de interpretare a dispoziţiilor legale incidente, în sensul care ar viza şi valida dreptul de a candida, atât a membrilor titulari ai Adunării generale naţionale, cât şi a supleanţilor.

4.2. Odată cu întâmpinarea, în condiţiile art. 491 raportat la art. 472 C. proc. civ., pârâtul a formulat şi recurs incident, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 şi alin. (2) din C. proc. civ., solicitând casarea în parte a sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, în vederea soluţionării excepţiei inadmisibilităţii cererii de anulare a Deciziilor B. 174/05.12.2019, cu Anexele 1-4, respectiv 176/07.12.2019, cu Anexele 1-4, în loc de excepţia inadmisibilităţii cererii de anulare a Deciziilor nr. 167/04.12.2019 şi nr. 172/05.12.2019, excepţie care nu a fost invocată în cauză.

Prealabil, în contextul enunţării dispoziţiilor art. 488 alin. (2) din C. proc. civ., recurentul-pârât a solicitat instanţei de control judiciar să analizeze speţa dedusă judecăţii sub toate aspectele, având în vedere că sentinţa recurată a fost dată fără drept de apel.

În continuare, a reiterat soluţiile pronunţate de prima instanţă sub toate aspectele invocate de părţi, conform dispozitivului sentinţei de fond, apreciind că sunt temeinice şi legale soluţiile instanţei de respingere ca lipsită de interes a cererii de anulare a anexelor 2-4 ale Deciziilor nr. 174/05.12.2019 şi nr. 176/07.12.2019 şi de respingere a acţiunii ca neîntemeiată.

Totodată, în privinţa anulării în tot şi reorganizării alegerilor pentru reprezentanţii în Adunarea Naţională, a solicitat să se constate că respingerea excepţiei lipsei de interes a reclamantului nu-i afectează interesele, deoarece instanţa de fond a pronunţat o soluţie favorabilă pârâtului, necontestată de către recurentul-reclamant, apreciind astfel că aceasta are autoritate de lucru judecat.

În acest context, a susţinut că înţelege să critice sentinţa de fond exclusiv în ceea ce priveşte soluţia de respingere a excepţiei inadmisibilităţii cererii de anulare a Deciziilor nr. 167/04.12.2019 şi nr. 172/05.12.2019, ca neîntemeiată, în referire la care este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în sensul că sentinţa de fond cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Astfel, deşi prin întâmpinarea formulată în faţa primei instanţe a invocat în mod expres excepţia inadmisibilităţii cererii de anulare a Deciziei B. nr. 174/05.12.2019, cu Anexele 1-4, şi a Deciziei B. nr. 176/07.12.2019, cu Anexele 1-4, inclusiv în cuprinsul sentinţei de fond reţinându-se acest aspect, curtea de apel a pronunţat o soluţie ce vizează excepţia inadmisibilităţii cererii de anulare a Deciziilor nr. 167/04.12.2019 şi nr. 172/05.12.2019, excepţie pe care, în realitate, nu a invocat-o în prezenta cauză.

Aşadar, se poate observa din considerentele expuse în sentinţa de fond (pct. 1 de la II. Concluziile instanţei din considerente) că prima instanţă s-a pronunţat asupra inadmisibilităţii cererii de anulare a Deciziei B. nr. 167/04.12.2019, prin care a fost respinsă candidatura reclamantului pentru funcţia de Preşedinte în cadrul Biroului executiv naţional, şi a cererii de anulare a Deciziei B. nr. 172/CBx2/05.12.2019, prin care a fost respinsă contestaţia la Decizia B. nr. 167/04.12.2019, chiar dacă partea pârâtă a invocat expres excepţia inadmisibilităţii faţă de neparcurgerea procedurii prealabile în cazul Deciziilor B. nr. 174/05.12.2019, cu Anexele 1-4, respectiv nr. 176/07.12.2019, cu Anexele 1-4.

Aceste din urmă decizii vizează aprobarea listelor finale cu candidaturile pentru funcţiile din Biroul executiv naţional - Decizia B. nr. 174/05.12.2019, cu Anexele 1-4, precum şi aprobarea listelor cu rezultatele pentru funcţiile din Biroul executiv naţional - Decizia B. nr. 176/07.12.2019, cu Anexele 1-4, fiind evident, aşadar, astfel cum a arătat şi în faţa instanţei de fond, că sunt distincte de primele decizii, inclusiv sub aspectul numerelor de înregistrare. De altfel, chiar reclamantul a susţinut prin răspunsul la întâmpinare formulat că Deciziile B. nr. 174/05.12.2019 şi nr. 176/07.12.2019 nu au legătură cu actele administrative care nasc sau sting în mod direct un drept al său, în accepţiunea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Concluzionând, recurentul-pârât a susţinut că, în condiţiile în care nu a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de anulare a Deciziilor nr. 167/04.12.2019 şi nr. 172/05.12.2019, soluţia şi motivarea date acestei excepţii de către prima instanţă contrazic solicitările sale, astfel cum au fost reţinute prin sentinţa pronunţată, fiind, prin urmare, străine de obiectul şi natura cauzei.

4.3. Recurentul-reclamant a formulat răspuns la întâmpinarea pârâtului Colegiul Medicilor Stomatologi din România, solicitând respingerea ca neîntemeiate a excepţiei insuficientei timbrări a recursului său, precum şi a tuturor apărărilor invocate. Totodată, a formulat întâmpinare faţă de recursul incident exercitat de pârâtul Colegiul Medicilor Stomatologi din România, prin care a solicitat, în principal respingerea acestuia ca inadmisibil şi lipsit de interes, iar, în subsidiar, ca neîntemeiat.

În susţinerea excepţiei inadmisibilităţii recursului a invocat prevederile art. 472 alin. (1) coroborate cu dispoziţiile art. 491 alin. (1) din C. proc. civ., precum şi considerentele relevante ale Deciziei ÎCCJ nr. 1399 din 20 aprilie 2018, şi a arătat că demersul judiciar formulat de pârât nu tinde la schimbarea sentinţei de fond, având în vedere că recursul incident putea fi promovat doar în legătură cu motivele sale de recurs, însă nu a înţeles să critice sentinţa de fond în privinţa soluţionării excepţiei de inadmisibilitate a cererii de anulare a Deciziilor nr. 167/04.12.2019 şi nr. 172/05.12.2019, neavând niciun interes în acest sens din moment ce soluţia asupra acesteia a fost de respingere.

În privinţa excepţiei lipsei de interes în promovarea recursului incident, a solicitat a se avea în vedere faptul că, prin raportare la modalitatea de soluţionare a acţiunii sale pe fondul cauzei, nu este îndeplinită condiţia interesului de a acţiona al pârâtului, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 32 şi art. 33 C. proc. civ.

Pe fond, a solicitat să se constate că instanţa de fond a respins în mod corect excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâtul Colegiul Medicilor Stomatologi din România, în condiţiile în care a susţinut, atât în faţa primei instanţe, cât şi în recurs, că nu a atacat în mod distinct Deciziile nr. 174/05.12.2019 şi nr. 176/07.12.2019, ci, exclusiv ca o consecinţă a anulării Deciziilor nr. 167/04.12.2019 şi nr. 172/05.12.2019, prin care i-a fost invalidată candidatura şi i s-a respins contestaţia administrativă.

4.4. Recurentul-pârât Colegiul Medicilor Stomatologi din România a formulat, la rândul său, răspuns la întâmpinarea recurentului-reclamant. În esenţă, a solicitat respingerea ca neîntemeiate a apărărilor formulate de către recurentul-reclamant şi a reiterat propriile argumente invocate în susţinerea recursului incident.

La termenul de dezbateri din data de 04 noiembrie 2021, Înalta Curte a constatat ca fiind rămasă fără obiect excepţia insuficientei timbrări a recursului reclamantului, invocată de recurentul-pârât prin întâmpinare, faţă de împrejurarea că timbrajul a fost satisfăcut corespunzător cuantumului stabilit de instanţă.

De asemenea, a respins excepţia inadmisibilităţii recursului incident, invocată de către acelaşi recurent-reclamant, reţinând că demersul judiciar al părţii a fost exercitat în condiţiile prevăzute de lege, iar în ceea ce priveşte excepţia lipsei de interes a recurentului-pârât în promovarea recursului incident, Înalta Curte a reţinut că va fi analizată odată cu fondul recursurilor promovate în cauză.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

5.1. Analizând sentinţa recurată în raport de criticile invocate de recurentul-reclamant, circumscrise motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ., şi de apărările formulate prin întâmpinare de către pârâtul Colegiul Medicilor Stomatologi din România, Înalta Curte constată că recursul reclamantului este nefondat, pentru considerentele ce succed.

5.1.1. Astfel cum rezultă din argumentele expuse la pct. 3 din prezenta decizie, reclamantul a criticat sentinţa de fond, în principal din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.. Potrivit textului de lege invocat: "Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: 6. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei".

În literatura de specialitate s-a precizat că, deşi la punctul 6 ar fi vorba de trei motive distincte, în realitate este vorba despre ipoteze diferite ale aceluiaşi motiv de casare, şi anume nemotivarea hotărârii, deoarece astfel trebuie calificate şi o hotărâre care nu este deloc motivată şi una care cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii.

Un atare motiv de casare se justifică prin faptul că, în lipsa oricăror considerente, a unor considerente contradictorii sau străine de natura pricinii, nu se poate aprecia dacă soluţia adoptată este sau nu rezultatul cercetării fondului cauzei.

În speţă, recurentul-reclamant a susţinut că hotărârea de fond cuprinde motive străine de natura cauzei având în vedere că prima instanţă s-a pronunţat pe anumite aspecte pe care a apreciat că reclamantul le-ar fi solicitat şi pe care Regulamentul electoral le prevedea, în mod separat, doar în privinţa membrilor titulari. Mai exact, a susţinut că, deşi prima instanţă a reţinut că disputa dintre părţi priveşte îndreptăţirea reclamantului de a candida pentru funcţia de preşedinte al Biroului executiv naţional, fiind evident astfel că a solicitat doar anularea celor două decizii care vizează exclusiv încălcarea art. 6 din Regulamentul electoral şi nu alte încălcări ale acestuia, s-a pronunţat şi cu privire la alte drepturi pe care nu le-a pretins, cum ar fi dreptul la vot sau situaţia ocupării locurilor vacante de către supleanţi, rezultând astfel că hotărârea cuprinde motive străine de natura cauzei.

Observând textul art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., se desprinde necesitatea arătării motivelor de fapt şi de drept ce au format convingerea instanţei, precum şi a celor pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Concluzionând, motivarea hotărârii trebuie să fie clară, concisă şi concretă, în concordanţă cu probele şi actele de la dosar, ea constituind astfel o garanţie pentru părţile din proces în faţa eventualului arbitrariu judecătoresc şi, de altfel, singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar.

Un proces civil finalizat prin hotărârea care dezleagă fondul, cu garanţiile date de art. 6.1 din Convenţia Europeană privind Drepturile Omului, include, printre altele, dreptul părţilor de a fi în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanţa sesizată. Altfel spus, aceasta implică mai ales în sarcina instanţei obligaţia de a proceda la un examen efectiv, real şi consistent al mijloacelor, argumentelor şi elementelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa în determinarea situaţiei de fapt (a se vedea hot. CEDO din 28.04.2005 în cauza Albina c. României şi hot. CEDO din 15.03.2007 în cauza Gheorghe c. României).

Circumstanţiind aspectele de ordin teoretic la speţa dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a făcut o justă analiză a susţinerilor părţilor şi a răspuns argumentelor acestora, expunând în mod logic şi gradual considerentele care au fundamentat soluţia adoptată.

Astfel, este de observat că motivarea hotărârii atacate este clară, concisă şi concretă, în concordanţă cu probele şi actele de la dosar, sub acest aspect Înalta Curte constatând că, în realitate, susţinerile recurentului-reclamant referitoare la analizarea de către prima instanţă a altor aspecte şi a altor drepturi decât cele invocate, în concret făcând trimitere la dreptul de vot şi situaţia ocupării de către supleanţi a locurilor vacante de membri în Adunarea generală naţională, reflectă dezacordul părţii în privinţa argumentelor care au stat la baza soluţiei pronunţate de prima instanţă, fără a susţine motivul de casare invocat.

Contrar susţinerilor recurentului-reclamant, instanţa de control judiciar constată că dispoziţiile art. 21 şi art. 127 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Colegiului Medicilor Stomatologi din România, care reglementează aspectele învederate de reclamant, nu sunt străine de natura cauzei, instanţa de fond analizând cauza în mod just şi prin raportare la aceste dispoziţii cu caracter general aplicabile în speţă, întrucât privesc calitatea de membru al Adunării generale naţionale a Colegiului şi se referă la îndreptăţirea părţii de a candida în funcţia de preşedinte al Biroului executiv naţional.

Or, în contextul în care avea de verificat legalitatea deciziei prin care i-a fost respinsă candidatura pentru funcţia de preşedinte al Biroului executiv naţional, în considerarea faptului că nu se regăseşte pe lista reprezentanţilor Colegiului Medicilor Stomatologi Bucureşti în Adunarea generală naţională, instanţa de fond în mod corect a analizat calitatea de membru al Adunării generale naţionale a C.M.S.R. raportându-se la dispoziţiile legale menţionate, argumentul recurentului-reclamant în sensul că prima instanţă s-ar fi pronunţat asupra unor aspecte nesolicitate şi neinvocate şi, astfel, ar fi pronunţat o soluţie bazată pe motive străine de natura cauzei, nesusţinând motivul de casare invocat.

Un argument în plus în susţinerea opiniei potrivit căreia dispoziţiile legale invocate nu reprezintă aspecte străine de natura cauzei, îl constituie faptul că aceste prevederi au fost avute în vedere la emiterea uneia dintre deciziile contestate, astfel încât nu poate fi primită ipoteza avansată de recurentul-reclamant în sensul că prima instanţă ar fi trebuit să procedeze la analiza cauzei deduse judecăţii exclusiv prin raportare la dispoziţiile art. 6 din Regulamentul electoral al Colegiului Medicilor Stomatologi din România din 11.07.2019.

În aceste condiţii, Înalta Curte reţine că motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. nu este fondat. Împrejurarea că recurentul-reclamant nu împărtăşeşte raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia primei instanţe, nu poate conduce la incidenţa motivului de nelegalitate referitor la nemotivarea hotărârii, deoarece acest text de lege se referă la pronunţarea hotărârii în baza unor temeiuri străine de natura pricinii, ipoteză care, aşa cum s-a arătat, nu se verifică în speţă.

De altfel, se constată că prin argumentele aduse de recurentul-reclamant pe această cale s-ar putea reţine că partea a invocat, eventual o greşită interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale incidente, aspecte ce vor fi verificate şi analizate în cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., însă ipoteza că hotărârea recurată ar fi nemotivată nu poate fi primită.

5.1.2. Aşadar, procedând la verificarea sentinţei de fond şi din perspectiva criticilor recurentului-reclamant subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., constată că nici acest motiv de casare nu este incident în cauză, criticile formulate de parte sub acest aspect fiind, de asemenea, nefondate.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, hotărârea fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit. În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente.

În cadrul criticilor subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul-reclamant a susţinut că instanţa de fond a interpretat şi a aplicat în mod greşit normele de drept aplicabile în speţă în privinţa efectelor juridice ale anulării unui act.

Din această perspectivă este de observat, în primul rând, că partea nu a indicat în concret normele de drept pretins a fi fost încălcate de către instanţa de fond în fundamentarea soluţiei pronunţate asupra excepţiei lipsei de interes doar în ceea ce priveşte Anexele 2-4 ale Deciziilor B. nr. 174 şi nr. 176, în condiţiile în care, opinează recurentul, anexele fac parte integrantă din decizie şi nu sunt acte de sine stătătoare.

Pe de altă parte, astfel cum rezultă din cuprinsul cererii de recurs, demersul recurentului-reclamant a vizat exclusiv dreptul de a fi ales în calitate de preşedinte al Biroului executiv naţional al Colegiului Medicilor Stomatologi din România, funcţie care face obiectul Anexelor nr. 1 la Deciziile B. nr. 174/05.12.2019 şi nr. 176/07.12.2019.

Or, în cazul exercitării acţiunii în contencios administrativ reclamantul trebuie să urmărească un folos practic, iar existenţa interesului trebuie analizată, astfel cum a reţinut şi judecătorul fondului, în concret, prin raportare la conţinutul cererii de chemare în judecată sau la scopul urmărit prin promovarea demersului judiciar.

În speţă, reclamantul a susţinut în mod constant faptul că a înţeles să solicite, în principal, anularea Deciziilor nr. 167/04.12.2019 şi nr. 172/CBx2/05.12.2019 care vizează exclusiv candidatura sa la funcţia de preşedinte în cadrul Biroului executiv naţional, şi, doar pentru a da eficienţă eventualei soluţii favorabile acestei solicitări şi ca o consecinţă a anulării acestor acte, a solicitat şi anularea actelor subsecvente reprezentate de Decizia B. nr. 174/05.12.2019, cu Anexele 1-4, şi Decizia B. nr. 176/07.12.2019, cu Anexele 1-4. Concret, acestea din urmă reprezintă Deciziile de validare şi listele candidaţilor validaţi pentru a participa la alegerile pentru alte funcţii de conducere în Biroul executiv naţional, cum ar fi funcţiile de vicepreşedinte, trezorier şi secretar general.

Însă, în condiţiile în care recurentul-reclamant nu a făcut dovada că a candidat şi pentru aceste funcţii de conducere, ci, exclusiv pentru aceea de Preşedinte al Biroului executiv naţional, Înalta Curte constată că prima instanţă a admis în mod corect excepţia lipsei de interes a reclamantului în privinţa cererii de anulare a anexelor 2-4 ale Deciziilor nr. 174/05.12.2019 şi nr. 176/07.12.2019, alegaţia recurentului-reclamant în sensul că efectul juridic al anulării Deciziilor nr. 174 şi nr. 176 ar fi fost şi anularea anexelor care fac parte integrantă din acestea, neputând fi primită de către instanţa de control juridic, întrucât reflectă propriul demers interpretativ al legii în susţinerea soluţiei pretinse.

În plus, se impune a se observa că demersul recurentului-reclamant în scopul admiterii candidaturii sale nu ar putea avea un efect decât în privinţa Anexelor nr. 1 ale Deciziilor nr. 174/05.12.2019 şi nr. 176/07.12.2019, care vizează lista candidaţilor pentru funcţia de Preşedinte al Biroului executiv naţional, nu şi în privinţa Anexelor 2-4 ale actelor amintite, întrucât acestea conţin listele candidaturilor pentru celelalte funcţii ale Biroului executiv naţional, fără a avea vreo legătură cu interesul recurentului-reclamant, devreme ce nu a făcut dovada depunerii candidaturii şi pentru vreuna dintre aceste funcţii.

Ca urmare, criticile recurentului-reclamant formulate din această perspectivă sunt nefondate şi, în consecinţă, vor fi respinse, soluţia instanţei de fond fiind pronunţată cu interpretarea şi aplicarea corectă a legii în raport cu situaţia factuală reţinută.

În referire la critica privind aplicarea greşită a normelor de drept material în privinţa interpretării legii, recurentul-reclamant a susţinut faptul că, potrivit art. 9 alin. (3) din C. civ., "interpretarea legii de către instanţă se face numai în scopul aplicării ei în cazul dedus judecăţii". Concret, în opinia părţii, prima instanţă ar fi trebuit să analizeze prevederile art. 6 din Regulamentul electoral în sensul că acestea ar viza dreptul de a candida la funcţia de preşedinte al Biroului executiv naţional, atât a membrilor titulari ai Adunării generale naţionale, cât şi a supleanţilor.

Cu alte cuvinte, recurentul-reclamant a apreciat că prevederile art. 6 din Regulamentul electoral ar fi trebuit să fie interpretate în sensul că şi în calitatea sa de supleant ar fi fost îndreptăţit să participe la alegerile efectuate la nivel naţional, susţinând că legea şi regulamentele profesiei nu fac distincţie în privinţa eligibilităţii, între membrul titular şi membrul supleant, fiind astfel aplicabil principiul de drept ubi lex non distinguit, nec nos distunguere debemus, principiu pretins a fi fost încălcat de către instanţa de fond.

Potrivit art. 6 din Regulamentul electoral, "(1) Un membru al unui colegiu teritorial poate candida local pentru alegerea ca: a) membru în consiliul colegiului teritorial; b) reprezentant în Adunarea generală naţională. (2) Orice membru al Adunării generale naţionale poate candida pe una dintre listele pentru funcţiile din cadrul Biroului executiv naţional, în condiţiile prevăzute de prezentul regulament electoral".

Din interpretarea textului de lege redat supra rezultă că pentru funcţiile din cadrul Biroului executiv naţional poate candida orice membru al Adunării generale naţionale, condiţie îndeplinită însă doar de persoana care are calitatea de membru în consiliul colegial teritorial sau de reprezentant în Adunarea generală naţională, persoană aleasă de către Adunarea generală din fiecare judeţ sau din municipiul Bucureşti.

Contrar susţinerilor recurentului-reclamant, calitatea de membru supleant nu echivalează cu aceea de membru titular în cadrul Adunării generale naţionale, întrucât rolul supleanţilor este tocmai acela de a-i înlocui pe membrii titulari în ipotezele încetării calităţii acestora din urmă, situaţii expres prevăzute în art. 127 alin. (1) şi alin. (2) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Colegiului Medicilor Stomatologi din România.

Conform textului legal invocat, (1) "Încetarea calităţii de membru al organelor de conducere sau reprezentant în organele de conducere ale Colegiului Medicilor Stomatologi din România, la nivel naţional sau local, intervine în următoarele situaţii: a) demisie; b) incompatibilitate; c) deces; d) revocare; e) imposibilitatea exercitării funcţiei; f) pierderea calităţii de membru al Colegiului Medicilor Stomatologi din România. (2) Locul rămas vacant din cadrul Adunării generale naţionale ori consiliului colegiului teritorial va fi ocupat de către primul supleant".

Aplicând aceste dispoziţii legale cadrului factual stabilit în cauză, Înalta Curte reţine că pentru a avea vocaţia de a candida la funcţia de preşedinte în cadrul Biroului executiv naţional, recurentul-reclamant trebuia să aibă calitatea de membru cu drepturi depline (titular) al Adunării generale.

Or, în calitatea sa de membru supleant, pentru a avea posibilitatea să-şi depună candidatura pentru funcţia de conducere vizată în cadrul Biroului executiv naţional, reclamantul trebuia să dobândească mai întâi calitatea de membru titular al Adunării generale naţionale, în situaţia vacantării unui loc în ipotezele prevăzute de art. 127 alin. (1) din Regulament, legiuitorul lămurind procedura de ocupare a acestui loc vacant prin menţiunea de la alin. (2), în sensul că acesta va fi ocupat de către primul supleant, aspect de natură a clarifica distincţia pe care legiuitorul a înţeles să o facă între membrul titular şi cel supleant.

Ca urmare, instanţa de control judiciar nu poate primi alegaţia recurentului-reclamant în sensul că sintagma "orice membru al Adunării generale naţionale" prevăzută la art. 6 alin. (2) din Regulamentul electoral, ar avea în vedere atât membrii titulari, cât şi membrii supleanţi, astfel încât acest text îi recunoştea fără putinţă de tăgadă dreptul de a candida, câtă vreme voinţa legiuitorului de a distinge între aceste categorii de membrii rezultă neîndoielnic din cuprinsul prevederilor legale în discuţie.

Se reţine, aşadar, că în mod corect a validat prima instanţă raţionamentul pârâtului Colegiul Medicilor Stomatologi din România ce a stat la baza invalidării candidaturii reclamantului A. la funcţia de preşedinte în cadrul Biroului executiv naţional, acesta considerând că sintagma "orice membru al Adunării generale naţionale" prevăzută la art. 6 alin. (2) din Regulamentul electoral are în vedere membrii titulari aleşi prin vot direct şi secret şi stabiliţi în limita locurilor eligibile rezultate ca urmare a aplicării normei de reprezentare prevăzute de art. 530 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii şi concluzionând, ca atare, că reclamantul nu are vocaţia de a-şi depune candidatura pentru funcţia de conducere vizată întrucât nu se află pe lista membrilor Adunării generale naţionale prevăzută în Anexa nr. 1 la Decizia B. nr. 152/29.11.2019.

În considerarea argumentelor expuse, Înalta Curte va respinge şi aceste susţineri ale recurentului-reclamant şi va constata că sentinţa instanţei de fond este la adăpost de orice critică ce vizează interpretarea şi aplicarea greşită a normelor legale incidente în cauză, demersul părţii fiind, prin urmare, nefondat.

5.2. În examinarea recursului incident formulat de recurentul-pârât Colegiul Medicilor Stomatologi din România, Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, în condiţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia lipsei de interes a recurentului-pârât în promovarea recursului incident, excepţie invocată de recurentul-reclamant A. prin întâmpinare.

Potrivit dispoziţiilor legale menţionate supra, "(1) Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei".

În cauză, în faza recursului, odată cu întâmpinarea, în condiţiile art. 491 raportat la art. 472 C. proc. civ., pârâtul Colegiul Stomatologilor din România a formulat şi recurs incident, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 şi alin. (2) din C. proc. civ., solicitând casarea în parte a sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, în vederea soluţionării excepţiei inadmisibilităţii cererii de anulare a Deciziilor B. 174/05.12.2019, cu Anexele 1-4, respectiv 176/07.12.2019, cu Anexele 1-4, în loc de excepţia inadmisibilităţii cererii de anulare a Deciziilor nr. 167/04.12.2019 şi nr. 172/05.12.2019, excepţie care nu a fost invocată în cauză.

Aşa cum s-a arătat în considerentele expuse la pct. 4.2. din prezenta decizie, recurentul-pârât Colegiul Medicilor Stomatologi din România a înţeles să critice sentinţa de fond exclusiv în ceea ce priveşte soluţia de respingere ca neîntemeiată a excepţiei inadmisibilităţii cererii de anulare a Deciziilor nr. 167/04.12.2019 şi nr. 172/05.12.2019.

Excepţia lipsei de interes a recurentului-pârât în promovarea recursului incident este întemeiată şi urmează a fi admisă în considerarea argumentelor ce succed:

Referitor la excepţia invocată este important a se aminti că aceasta reprezintă un mijloc procesual de apărare prin care se invocă lipsa interesului sau a uneia dintre cerinţele acestuia cu privire la cererea de chemare în judecată sau la alt mijloc procedural ce intră în conţinutul acţiunii civile (cereri, excepţii, exercitarea căilor de atac, executarea silită), fiind o excepţie de fond, întrucât se invocă încălcarea cerinţelor interesului-condiţie de exercitare a acţiunii civile, peremtorie, întrucât admiterea sa împiedică soluţionarea fondului cererii, şi absolută, deoarece se încalcă norme de ordine publică.

În argumentarea soluţiei adoptate Înalta Curte are în vedere faptul că, în conformitate art. 32 alin. (1) lit. d) coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar poate fi iniţiat şi întreţinut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziţii aplicabile şi în cazul căilor de atac. Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta impunându-se a fi determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât şi în căile de atac.

De asemenea, urmează a fi avute în vedere şi prevederile art. 29 din C. proc. civ., potrivit cărora acţiunea civilă este reprezentată de ansamblul mijloacelor procesuale prin care se asigură protecţia judiciară a drepturilor şi intereselor civile legal ocrotite, în materia contenciosului administrativ acest lucru presupunând dovedirea existenţei actuale a unui drept sau interes legitim încălcat printr-un act administrativ emis de o autoritate publică sau prin refuzul emiterii actului.

Întrucât cauza de faţă are ca obiect solicitarea reclamantului A. de anulare în tot a Deciziei B. nr. 167/04.12.2019 emisă de Colegiul Medicilor Stomatologi din România (C.M.S.R.) - Comisia Electorală Centrală prin care i-a fost respinsă candidatura pentru funcţia de Preşedinte în cadrul Biroului executiv naţional; anularea în tot a Deciziei B. nr. 172/CBx2/05.12.2019 emisă de Colegiul Medicilor Stomatologi din România (C.M.S.R.) - Comisia Electorală Centrală prin care i-a fost respinsă contestaţia la Decizia B. nr. 167/04.12.2019; validarea candidaturii pentru funcţia de Preşedinte în cadrul Biroului executiv naţional al C.M.S.R. înregistrată la B. sub nr. x/03.12.2019 şi y/04.12.2019, precum şi anularea în tot a actelor subsecvente emiterii Deciziilor B. nr. 167/04.12.2019 şi nr. 172/CBx2/05.12.2019, respectiv a Deciziei B. nr. 174/05.12.2019 cu Anexele 1-4 şi a Deciziei B. nr. 176/07.12.2019 cu Anexele 1-4; anularea în tot şi reorganizarea alegerilor pentru reprezentanţii în Adunarea Generală Naţională a Colegiului Medicilor Stomatologi din România (C.M.S.R.) pentru încălcarea Regulamentului electoral al C.M.S.R. din 11.07.2019, urmarea validării candidaturii sale pentru funcţia de Preşedinte în cadrul Biroului executiv naţional, la stabilirea interesului procesual în susţinerea recursului incident al pârâtului Colegiul Medicilor Stomatologi din România vor fi avute în vedere soluţia pronunţată de prima instanţă şi eventuale modificări survenite ulterior pronunţării hotărârii atacate.

Sub aspectul reliefat Înalta Curte reţine că prin sentinţa de fond a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii cererii de anulare a Deciziilor nr. 167/04.12.2019 şi nr. 172/05.12.2019, ca neîntemeiată; a fost admisă excepţia lipsei de interes a reclamantului în privinţa cererii de anulare a anexelor 2-4 ale Deciziilor nr. 174/05.12.2019 şi nr. 176/07.12.2019; a fost respinsă cererea de anulare a anexelor 2-4 ale Deciziilor nr. 174/05.12.2019 şi nr. 176/07.12.2019, ca lipsită de interes; a fost respinsă excepţia lipsei de interes în ceea ce priveşte anularea în tot şi reorganizarea alegerilor pentru reprezentanţii în Adunarea Naţională şi a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea reclamantului A., în contradictoriu cu pârâtul Colegiul Medicilor Stomatologi din Romania.

Prin întâmpinarea la recursul incident, recurentul-reclamant A. a invocat excepţia lipsei de interes, arătând că prin raportare la soluţia primei instanţe pronunţate asupra fondului cauzei, pârâtul a obţinut rezultatul dorit, consecinţa legală fiind menţinerea tuturor deciziilor emise de acesta şi contestate în cauză, astfel încât nu justifică niciun interes în promovarea recursului incident.

Într-adevăr, în contextul evidenţiat, având în vedere că prin sentinţa de fond acţiunea reclamantului de anulare a deciziilor contestate în ceea ce priveşte invalidarea candidaturii sale la funcţia de preşedinte în cadrul Biroului executiv naţional al Colegiului Medicilor Stomatologi din România, a fost respinsă ca neîntemeiată, soluţie menţinută de instanţa de control judiciar potrivit argumentelor expuse la pct. 5.1. din prezenta decizie, Înalta Curte reţine că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual în susţinerea recursului incident al pârâtului, în condiţiile în care soluţionarea favorabilă a acestui demers judiciar nu ar avea nicio finalitate practică.

Aşadar, chiar dacă prima instanţă a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de anulare a Deciziilor nr. 167/04.12.2019 şi nr. 172/05.12.2019, invocată de pârâtul Colegiul Medicilor Stomatologi din România, acţiunea reclamantului de anulare a deciziilor contestate, deci fondul cauzei, a fost respinsă în totalitate ca neîntemeiată.

Pe cale de consecinţă, demersul recurentului-pârât prin intermediul căruia a solicitat să se constate că prima instanţă s-a pronunţat asupra inadmisibilităţii cererii de anulare a Deciziei B. nr. 167/04.12.2019, prin care a fost respinsă candidatura reclamantului pentru funcţia de Preşedinte în cadrul Biroului executiv naţional, şi a cererii de anulare a Deciziei B. nr. 172/CBx2/05.12.2019, prin care a fost respinsă contestaţia la Decizia B. nr. 167/04.12.2019, deşi a invocat în mod expres excepţia inadmisibilităţii faţă de neparcurgerea procedurii prealabile în cazul Deciziilor B. nr. 174/05.12.2019, cu Anexele 1-4, respectiv nr. 176/07.12.2019, cu Anexele 1-4, nu are nicio justificare în condiţiile în care acţiunea reclamantului pe fondul cauzei a fost în totalitate respinsă ca neîntemeiată, iar instanţa de control judiciar a respins recursul reclamantului ca nefondat, potrivit argumentelor expuse în precedent, la pct. 5.1. din prezenta decizie.

În aceste condiţii, cum interesul de a acţiona al pârâtului trebuie să subziste pe toată perioada procesului, iar acesta nu mai este actual potrivit art. 33 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este îndeplinită condiţia de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din acelaşi Cod, ceea ce face de prisos analizarea în concret a criticilor pe fondul recursului incident.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate de instanţa de recurs

Pentru argumentele expuse la pct. 5.1 din prezenta decizie, constatând că nu sunt întrunite motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant şi, în consecinţă, va menţine sentinţa de fond atacată. Totodată, conform argumentelor expuse la pct. 5.2. din decizie, reţinând că este întemeiată excepţia lipsei de interes în promovarea recursului incident al pârâtului Colegiul Medicilor Stomatologi din România, excepţie invocată de recurentul-reclamant prin întâmpinare, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul incident al pârâtului ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 882 din 25 septembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Respinge recursul incident formulat de pârâtul Colegiul Medicilor Stomatologi din România împotriva sentinţei nr. 882 din 25 septembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 4 noiembrie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.