Retrocession of religious property: premature action pending exhaustion of administrative procedure under O.U.G. 94/2000 and Law 165/2013

Şedinţa publică din data de 3 noiembrie 2021

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1.1Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub dosar nr. x/2017 (urmare declinării de la Tribunalul Alba prin sentinţa nr. 254/07.02.1018), reclamanta Mitropolia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Blaj a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au Aparţinut Cultelor Religioase din România şi Municipiul Blaj - Prin Primar, Domeniul Public Al Municipiului Blaj:

- să se constate existenţa şi întinderea dreptului de proprietate al reclamantei cu privire la imobilul situat în Mun. Blaj, jud. Alba, înscris iniţial în CF nr. x Blaj, nr. top. x - grădină intravilan în suprafaţă de 6 iugăre 497 stânjeni (36.318 mp), 234 - grădină în intravilan în suprafaţă de 4 iugăre 1457 stânjeni (28.260 mp), 235 - casă, curte şi grădină intravilan în suprafaţă totală de 2 iugăre 445 stânjeni (13.111 mp), şi transcrise în CF nr. x Blaj sub nr. top x în suprafaţă totală de 26.652 mp şi în CF nr. x Blaj în suprafaţă totală 9564 mp, respectiv pentru:

1. suprafaţa de aproximativ 28.964 mp din totalul suprafeţei terenului înscris iniţial sub nr. topo x din CF nr. x Blaj, transcrisă ulterior în CF nr. x Blaj sub nr. top x şi CF nr. x Blaj sub nr. top. x, 233/9 şi 233/10;

2. suprafaţa de 28.260 mp aferent terenului înscris iniţial sub nr. topo x din CF nr. x Blaj

3.suprafaţa de aproximativ 7051 mp din totalul suprafeţei terenului înscris iniţial sub nr. topo x din CF nr. x Blaj

- acordarea de despăgubiri în condiţiile legii pentru următoarele:

1.mobil teren intravilan în suprafaţă de 28.964 mp din totalul suprafeţei terenului înscris iniţial sub nr. topo x din CF nr. x Blaj, înscrisă în prezent în CF nr. x Blaj şi CF nr. x Blaj, ocupat în prezent de Stadionul Municipal, bazinul de înot municipal şi anexe.

2.imobil teren intravilan în suprafaţă de 28.260 mp înscris iniţial sub nr. topo x din CF nr. x Blaj, înscrisă în prezent în:

a.CF nr. 70019 Blaj - curţi construcţii cu suprafaţa de 1549 mp, proprietar Statul Român

b.CF nr. 72544 Blaj - curţi construcţii cu suprafaţa de 669 mp, proprietar Domeniul privat al Municipiului Blaj (din acte măsurată 673 mp.)

c.CF nr. 73336 Blaj - cu suprafaţa de 24391 mp, proprietar Domeniul public al Municipiului Blaj, având destinaţia de parc

d.CF nr. 73337 Blaj - cu suprafaţa de 43 mp, proprietar Domeniul public al Municipiului Blaj

e.CF nr. 72347 Blaj - cu suprafaţa de 607 mp, proprietar Domeniul privat al Municipiului Blaj

f.CF nr. 71391 Blaj - construcţii industriale şi edilitare cu suprafaţa de 1000 mp

3.imobil teren intravilan în suprafaţă de aprox. 7051 mp din totalul suprafeţei terenului înscris iniţial sub nr. topo x din CF nr. x Blaj.

A solicitat şi obligarea părţilor adverse la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.

Reclamanta Mitropolia Română Unită cu Roma Greco Catolică Blaj a formulat precizare şi extindere de acţiune, prin care a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâţi:Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor; Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor.

A precizat cererea de chemare în judecată cu privire la acordarea de despăgubiri, solicitând:

I. Să se stabilească îndreptăţirea reclamantei de a beneficia de măsuri reparatorii în echivalent în condiţiile art. 2 alin. (4) din O.U.G. nr. 94/2000 coroborat cu art. 21 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, pentru imobilele ce i-au aparţinut în proprietate, respectiv terenurile situate în Mun. Blaj, jud. Alba, înscrise iniţial în CF nr. x Blaj, nr. top. x, 234 şi 235 respectiv pentru:

- suprafaţa de 28.964 mp din totalul de 33.317 mp înscrisă iniţial în CF nr. x sub nr. top. x, din care: suprafaţa de 26.652 mp, transcrisă în CF nr. x sub nr. top. x, transcrisă ulterior în CF nr. x Blaj, înscrisă ulterior în CF nr. x Blaj sub nr. cad. x Blaj, dezmembrat în CF nr. x Blaj şi CF nr. x Blaj; suprafaţa de 2.312 mp, transcrisă în CF nr. x Blaj sub nr. top. x, 233/9 şi 233/10, transcrise în CF nr. x Blaj, CF nr. x Blaj şi CF nr. x Blaj, transcrise în CF nr. x Blaj, care s-a dezmembrat în CF nr. x Blaj şi CF nr. x Blaj:

- suprafaţa de 28.260 mp înscrisă iniţial în CF nr. x sub nr. top. x, transcrisă în CF nr. x Blaj, din care: suprafaţa de 27.259 mp cu nr. top. x se transcrie în CF nr. x (CF vechi nr. x Blaj), care se dezmembrează în:

i. nr. top. x - 25.041 mp, cu nr. cadastral x înscris în CF nr. x se dezmembrează în:

1. nr. cad. x - 24.434 mp, înscris în CF nr. x se dezmembrează în

a. nr. cad. 73336 - 24.391 mp (curţi, construcţii), înscris în CF nr. x - proprietar Mun. Blaj

b. nr. cad. 73337 - 43 mp, înscris în CF nr. x- proprietar Mun. Blaj

2. nr. cad. x - 607 mp, înscris în CF nr. x - proprietar Mun. Blaj

ii. nr. top. x - 2.218 mp, se reînscrie în CF nr. x, care se dezmembrează în:

1. nr. top. x - 669 mp (curte), cu nr. cadastral x înscris în CF nr. x - proprietar Mun. Blaj

2. nr. top. x - 1549 mp (casă cu parter, demisol şi teren), se reînscrie în CF nr. x.

- suprafaţa de 1000 mp cu nr. top. x se transcrie în CF nr. x Blaj, care se transferă în CF nr. x Blaj oraş şi are ca proprietar Statul Român, se transferă în CF nr. x şi apoi în CF nr. x, şi este vândută de Statul Român către S.C. A. S.R.L.;

- suprafaţa de 7051 mp din totalul suprafeţei de 13.111 mp înscrisă iniţial în CF nr. x sub nr. top. x, transcrisă în CF nr. x Blaj oraş apoi în

*CF nr. 70482, nr. top. x - 250 mp- curţi construcţii

*CF nr. 70483, nr. top. x - 12.861 mp

- imobilul "casă la nr. 5" înscris iniţial în CF nr. x sub nr. top. x în CF nr. x Blaj

II. Să se stabilească întinderea dreptului reclamantei în cuantumul prevăzut de art. 16, art. 21 alin. (6) şi 10 din Legea nr. 165/2013, respectiv:

•80 RON/mp de teren nerestituibil în natură, respectiv: 2.317.120 RON pentru terenul cu nr. top. iniţial x (28.964 mp x 80 RON/mp); 2.260.800 RON pentru terenul cu nr. top. iniţial x (28.260 mp x 80 RON/mp); 546.080 RON pentru terenul cu nr. top. iniţial x (7051x80 RON/mp)

• 33.600 RON pentru "Casă la nr. 5" de pe nr. top. iniţial x (21 mp x 1600 RON/mp, conform art. 21 alin. (6) indice 1 şi indice 2 din Legea nr. 165/2013);

III. Să fie obligată Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, în temeiul art. 21 alin. (9) din Legea nr. 165/2013 să emită de îndată decizia de compensare prin puncte pentru imobilul susmenţionat, respectiv pentru valoarea indicată de 5.157.600 RON;

A solicitat şi obligarea părţilor adverse la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză

1.2. Prin întâmpinarea formulată, pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a invocat excepţia prematurităţii capătului de cerere prin care se solicită emiterea unei decizii de compensare de către această pârâtă şi excepţia inadmisibilităţii cererii de emitere a unei decizii de compensare în sumă de 5.157.600 RON.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 105 din 22 aprilie 2019, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal:

- a respins, ca rămase fără obiect, excepţia prematurităţii cererii de emitere a unei decizii de compensare şi excepţia inadmisibilităţii cererii de emitere a unei decizii de compensare în sumă de 5.157.600 RON, invocate de pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, prin întâmpinare;

- a admis în parte acţiunea astfel cum a fost precizată formulată de reclamanta Mitropolia Română Unită cu Roma Greco - Catolică Blaj, în contradictoriu cu pârâţii Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, Municipiul Blaj, Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor şi, în consecinţă:

- a constatat refuzul nejustificat al pârâtei Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România de a soluţiona cererea de restituire înregistrată de reclamantă sub nr. x/27.02.2003;

- a obligat pârâta să emită decizie motivată de soluţionare a cererii, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri;

- a respins în rest acţiunea;

- a respins acţiunea formulată de reclamanta Mitropolia Română Unită cu Roma Greco - Catolică Blaj, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

3. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 105 din 22 aprilie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal au formulat recurs reclamanta Mitropolia Română Unită cu Roma Greco Catolică Blaj şi pârâţii Comisia Specială de Retrocedare, Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor şi Ministerul Finanţelor, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba.

3.1. Recursul formulat de reclamanta Mitropolia Română Unită cu Roma Greco Catolică Blaj este întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

3.2. Recursul formulat de pârâta Comisia Specială de Retrocedare este întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

3.3. Recursul formulat de pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor este întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

3.4. Recursul formulat de pârâtul Ministerul Finanţelor, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba este întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Recurenta-pârâtă Comisia Specială de Retrocedare şi intimata-pârâtă Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor au formulat întâmpinări prin care a solicitat respingerea recursul promovat de reclamantă, ca nefondat.

A formulat întâmpinare şi intimatul-pârât Municipiul Blaj, solicitând respingerea recursului declarat de recurenta-reclamantă şi admiterea recursurilor promovate de ceilalţi pârâţi.

Recurenta-reclamantă a depus, de asemenea, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursurilor declarate de părţile adverse, ca nefondate.

II. Analiza cererilor de recurs

1. Motivele de fapt şi de drept relevante

Recursul reclamantei priveşte respingerea capetelor de cerere principale, care vizează constarea existenţei şi întinderii dreptului de proprietate al recurentei cu privire la imobilele în litigiu, respectiv petitul privind acordarea de despăgubiri în condiţiile legii pentru imobilele ce fac obiectul cauzei, raportat la următoarele aspecte.

Dincolo de aspectele teoretice pe larg expuse ori o nenecesară expunere a situaţiei Bisericii Greco-Catolice, recurenta pretinde că instanţa de fond trebuie să se pronunţe pe fondul cererii, dispoziţiile Legii nr. 554/2004 nefiind aplicabile deşi această pricină este una de competenţa instanţei de contencios administrativ.

Pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România a criticat sentinţa din perspectiva greşitei respingeri a excepţiei tardivităţii modificării cererii de chemare în judecată, invocată de către aceasta.

Pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a apreciat că în mod greşit s-a respins excepţia prematurităţii ca fiind rămasă fără obiect, întrucât potrivit art. 34 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, "Dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naţionale ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluţionate în termen de 60 de luni de la data înregistrării lor". Mai mult decât atât potrivit dispoziţiilor art. 35 alin. (2), persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa Instanţei de judecată în termen de 6 luni de la expirarea termenului de 60 de luni menţionat mai sus şi prevăzut de-tege pentru soluţionarea cererii sale.

Din analiza coroborată a celor două texte de lege ante-menţionate, apreciem câ legiuitorul a stabilit, pe de o parte, un termen prohibitiv şi absolut de 60 de luni, care împiedică formularea cererii înainte de împlinirea iui, Iar pe de altă parte, un termen Imperativ (peremptoriu) şi absolut de 6 luni a carul nerespectare atrage sancţiunea decăderii din dreptul de a mai formula cererea de chemare in judecată.

Prin urmare, orice cerere de chemare în judecată formulată anterior împlinirii termenului prohibitiv de 60 de luni trebuie respinsă ca fiind prematur introdusă în Monitorul Oficial nr. 272 din 22 aprilie 2015 a fost publicată Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 6 din 16 martie 201S prin care au fost luate în examinare sesizările formulate privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea modului de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 2$ alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate tn mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şt completările ulterioare, art. 1.528 din C. civ., în corelare cu dispoziţiile art. 4, art. 33 alin, (1), art. 34 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire. în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările şi completările ulterioare.

Hotărârea este obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din C. proc. civ.

Î.C.C.J. a admis sesizările formulate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civila în Dosarul nr. x/2013 şi Curtea de Apel Bucureşti, secţia a lll-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în Dosarul nr. x/2013 privind pronunţarea unei hotărâri prealabile, şi a stabilit că:

- este prematură cererea de chemare în judecată privind soluţionarea pe fond a notificării nerezoivate de către entitatea deţinătoare, cerere introdusă după intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, dar anterior împlinirii termenelor din procedura prealabilă reglementate de acest act normativ.

- este prematură cererea persoanei îndreptăţite adresată instanţei ulterior Intrării in vigoare a Legii nr. 165/2013, dar anterior împlinirii termenelor reglementate de art. 33 din acest act normativ de obligare a unităţii deţinătoare aă soluţioneze notificarea la împlinirea termenelor respective.

Pârâtul Ministerul Finanţelor Publice prin AJFP Alba, critică sentinţa arătând că în mod greşit hotărârea s-a pronunţat în contradictoriu cu Statul Român, întrucât în cauza de faţă nu se justifică legitimitatea procesuală pasiva a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin prisma prevederilor H.G. nr. 34/2009 privind organizarea si funcţionarea MFP, cu modificările şi completările ulterioare, care stabileşte principalele atribuţii şi funcţii ale acestuia, intre care nu se regăseşte şi cea de emitere/solutionare a cererilor ce privesc imobile care au aparţinut cultelor religioase din România. Cu titlu de exemplu dispoziţiile H.G. nr. 34/2009 cu modificările şi completările ulterioare, art. 3, pct. 81 "... reprezintă statul, ca subiect de drepturi şi obligaţii, în faţa instanţelor, precum şi în orice alte situaţii în care acesta participă nemijlocit, în nume propriu, în raporturi juridice, dacă legea nu stabileşte în acest scop un alt organ;

Aşadar, de vreme ce prin lege sunt stabilite autorităţile competente sa soluţioneze cereri de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase, rezulta cu claritate lipsa calităţii procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice in prezentul dosar.

Analizând excepţiile se reţine că:

1. Prin recursul Comisiei Speciale de Retrocedare se critică sentinţa din perspectiva greşitei respingerii a excepţiei tardivităţii depunerii modificării (precizării) la acţiune.

Ori, această respingere a fost dispusă prin încheierea din 18 februarie 2019 şi nu prin sentinţă.

Câtă vreme recurenta nu a precizat că atacă şi încheierea prin care s-a dispus în sensul criticat, analiza pe fond a cererii nu mai are a fi făcută.

2. Recursul Ministerului Finanţelor vizează exclusiv lipsa sa de calitate procesuală în litigiul de faţă.

Este real acest aspect din punct de vedere formal al O.U.G. nr. 94/2000 şi al Legii nr. 165/2013.

Fără a sublinia faptul că în faţa instanţei de fond recurenta nu a invocat această excepţie, precum ANRP şi Comisia Specială de Retrocedare, este de amintit că în jurisprudenţă atunci când este vorba despre plăţi din fonduri publice, pentru a se da, cum prevăd şi hotărârile CEDO, eficienţă practică hotărârii se acceptă calitatea de pârât a Statului prin Ministerul Finanţelor, pentru ca hotărârea fiindu-i opozabilă, să facă posibilă executarea sumelor de bani.

Recursul Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor vizează respingerea excepţia prematurităţii cererii de emitere a deciziei de compensare.

Instanţa de fond a respins excepţia ca fiind rămasă fără obiect cu motivarea că faţă de obiectul cererii "refuzul de emitere a deciziei de retrocedare", în lipsa finalizării procedurii administrative prevăzute de O.G. nr. 94/2000, prin emiterea unei decizii de soluţionare a cererii reclamantei, excepţiile supuse discuţiei şi care au în vedere procedura administrativă ulterioară emiterii deciziei de retrocedare reglementată de Legea nr. 165/2013 au rămas fără obiect, astfel că vor fi respinse. Recurenta a invocat prevederile Deciziei ÎCCJ nr. 5/16 martie 2015 în pronunţarea unei hotărâri prealabile Legea nr. 165/16 mai 2013 a intrat în vigoare la peste 10 ani faţă de cererea adresată de reclamantă de restiuire întemeiată pe dispoziţiiloe O.U.G. nr. 94/2000.

Orice termen rezonabil, astfel cum este definit de CEDO a fost mult depăşit, iar intervenirea unei noi legi, emisă cu scopul relevat ori din titlul acesteia, pentru finalizarea procesului de restituire în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist din România, nu poate pretinde că la încă peste 4 ani de la aceasta - demersul judiciar să fie considerat prematur.

Termenele care se raportează Legea şi Decizia ÎCCJ (art. 33) fiind depăşite în orice variantă, oricum, O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, republicată şi modificată, prevede o procedură clară în această materie, rolul instanţei de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat fiind prevăzut expres în art. 3 alin. 7 din actul normativ menţionat, după parcurgerea unei proceduri administrative.

Conform art. 3 alin. 7 din O.U.G. nr. 94/2000 republicată şi modificată:

"deciziile Comisiei speciale de retrocedare vor putea fi atacate cu contestaţie la instanţa de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat, în termen de 30 de zile de la comunicarea acestora. Hotărârea pronunţată de instanţa de contencios administrativ este supusă căilor de atac potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004", astfel că până la emiterea Deciziei de către Comisia Specială de Retrocedare intervenţia instanţei este exclusă; de aceea analiza pe fond a pretenţiilor reclamantei excede cadrului procesual şi legal, la acest moment.

Cât priveşte recursul reclamantei acesta vizează respingerea de către instanţa de fond a solicitării de soluţionare pe fond a cererii motivat de faptul că aceasta trebuie să parcurgă întreaga procedură prevăzută de art. 2 ş.u din O.U.G. nr. 94/2000.

Hotărârile CEDO invocate nu pot eluda realitatea că în cauză nu s-au făcut niciun fel de verificări ale înscrisurilor prezentate de reclamantă, reclamanta neobservând că procedura despre care face vorbire este cea ulterioară primirii unui răspuns (evident negativ) din partea Comisiei.

Cu privire la imobilele solicitate prin cererile de retrocedare nr. x/27.02.2003 şi nr. y/27.02.2003, reclamanta a apelat la procedura administrativă instituită de O.U.G. nr. 94/2000, care, în cazul unei propuneri de acordare de măsuri compensatorii, se continuă cu procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 165/2013.

Împrejurarea că reclamanta a apelat la dispoziţiile legii speciale (procedura administrativă instituită de O.U.G. nr. 94/2000) conduce implicit la inadmisibilitatea acţiunii formulate direct în faţa instanţei şi în afara cadrului normativ special.

Concursul dintre legea specială şi legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant, chiar dacă acest aspect nu este prevăzut în mod expres în legea specială.

În ceea ce priveşte Decizia nr. XX din 19 martie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite, invocată de către recurenta-reclamantă în susţinerea recursului.

În consecinţă, având în vedere faptul că statuările Înaltei Curţi din decizia menţionată vizează prevederi legale cuprinse în alt act normativ decât cel care se aplică prezentului dosar, această decizie nu poate fi avută în vedere la soluţionarea prezentei cauze, aspect pe care, în mod corect, 1-a reţinut instanţa de fond.

În concluzie, în raport de toate criticile analizate, hotărârea instanţei de fond apare ca temeinică şi legală.

2. Temeiul de drept al soluţiei adopătate în recurs

Cum niciunul dintre motivele expuse în cele 4 recursuri nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ. urmează a le respinge ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile formulate de reclamanta Mitropolia Română Unită cu Roma Greco Catolică Blaj şi de pârâţii Comisia Specială de Retrocedare, Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor şi Ministerul Finanţelor, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba, împotriva sentinţei nr. 105 din 22 aprilie 2019 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 noiembrie 2021.