Charter flight price-fixing fine upheld on appeal

Şedinţa publică din data de 3 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal la data de 14.06.2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. S.R.L. a formulat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenţei, contestaţie împotriva Deciziei nr. 76/20.12.201 emisă de Plenul Consiliului Concurentei cu privire la sancţionarea sa cu amendă în cuantum de 6.644,12 Iei, reprezentând 3,60% din cifra de afaceri realizată în anul 2017, solicitând obligarea pârâtului la restituirea sumei de bani achitată drept amendă.

De asemenea, a solicitat obligarea părţii adverse la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezenta cauză.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 93 din 12 februarie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenţei, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 93 din 12 februarie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs reclamanta A. S.R.L., întemeiat în drept pe motivele de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Consiliul Concurenţei a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind temeinică şi legală.

II. Analiza cererii de recurs

1. Motivele de fapt şi de drept relevante

În motivarea recursului, în ceea ce priveşte incidenţa pct. 6 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ. s-a susţinut că motivarea este străină de natura pricinii în ceea ce o priveşte pe recurentă.

Se arată că nu rezulta din considerentele sentinţei atacate si nici din motivarea deciziei, in concret ce acord a încheiat sau la ce acord a aderat Societatea A. S.R.L., ce decizie ori practica anticoncurentiala a luat sau intervenţia in vreun fel pentru limitarea ori controlul pieţei, condiţiile inegale in raporturile cu partenerii contractuali, sau condiţionarea incheierii vreunui contract.

Mai mult, exista o piaţa bine conturata a pachetelor tip charter avion (organizatori si respectiv agenţii revanzatoare care comercializează acest tip de servicii) - in fapt, tocmai piaţa investigata - din care reclamanta - recurenta nu a făcut niciodată parte, asa cum exista o piaţa a operatorilor de programe cu transport autocar (pe care activează A.), a comercializării biletelor de avion, a serviciilor pentru corporaţii s.a.;

Aplicabilitatea dispoziţiilor art. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ. s-a indicat, apreciindu-se a fi aplicate în mod greşit normele de drept material.

Astfel, reducerea numărului de chartere se interpretează ca "înţelegere si practica concertata" intre mai multe întreprinderi insa Instanţa de fond nu motivează de ce sunt considerate anticoncurentiale propunerile respectivilor operatori de chartere in raport cu legislaţia Uniunii Europene;

- s-a propus (dar nu rezulta daca s-a si votat) micşorarea numărului de chartere, nici nu s-a menţionat contextul in care ar fi venit respectiva propunere - context pe care l-am explicat cu ocazia audierilor la dezbaterea fondului si care are la baza practici comerciale absolut legale numite in legislaţia de specialitate "consolidare;

- s-a propus si s-a votat sa nu se mai facă reclama de genul "taxe gratuite", pe considerentul ca taxele de aeroport reprezintă un element de cost al oricărui bilet de avion; nu pot exista taxe gratuite si astfel un acest gen de reclama este catalogata drept înşelătoare, sancţionată de Legea 363/2007;

Aplicabilitatea legii fata de o PROPUNERE scoasa din context a condus la sancţionarea mai multor societăţi dar si a societăţii A., deşi reprezentantul aceştia nici măcar nu a fost prezent la întâlnirea invocate.

Se mai arată că nu a fost făcuta proba primirii respectivului e-mail si cu atât mai puţin a luării la cunoştinţa a conţinutului, deşi exista mijloace tehnice care permit acest lucru.

Astfel, s-a reţinut culpa reclamantei si i s-a aplicat sancţiune similara celorlalte întreprinderi investigate (nemijlocit implicate in piaţa supusa investigaţiei) in contextul in care:

- nu s-a dovedit participarea la Întâlnirea organizatorilor de chartere din iunie 2013, cu atât mai mult cu cat era un domeniu străin de aceasta societate;

- in susţinerea afirmaţiei de mai sus invoc declaraţia reprezentantului Întreprinderii investigate C. S.R.L. (beneficiara de clementa) -anexa 6 la contestaţie;

- nu se face dovada primirii respectivului e-mail privind conţinutul procesului-verbal de şedinţa si cu atât mai puţin a luării la cunoştinţa a conţinutului - din probatoriu rezulta ca acesta s-ar fi transmis nu pe adresa subsemnatului ci pe adresa generala x@x.ro pe care intra zilnic sute de mesaje nedorite - multe dintre ele direct in spam - si care sunt şterse fara ca cineva sa le fi deschis vreodată;

- societatea nu se putea distanta public de un conţinut al unui document pe care nu l-a văzut niciodată înainte de toamna anului 2018 - la încheierea investigaţiei;

- nu avea nicio obligaţie legala de a lua ia cunoştinţa toate mesajele venite prin posta electronica, de a-şi insusi conţinutul sau de a se distanta de acesta in condiţiile in care nu aveau niciun posibil impact asupra activităţii desfăşurate de întreprinderea pe care o reprezint.

- exista mijloace tehnice care sa ateste faptul ca un e-mail ar fi ajuns la destinatar si ar fost deschis, paratul nu a venit cu nicio astfel de proba.

Din aceste motive jurisprudenta europeana la care se face referire nu este aplicabila in acest caz, nefiind dovedita luarea la cunoştinţa a faptei sau acţiunii anticoncurentiale.

Cu excepţia considerentelor legate de procesul-verbal de şedinţa Invocate, niciuna din celelalte probe nu face nicio referire directa la A., nu pot constitui aşadar probe in dosar.

În final se pretinde că normele de drept material au fost aplicate greşit şi în materie de prescripţie întrucât, deşi termenul de comunicare al Deciziei era de 120 de zile de la emitere, acest termen ar fi fost depăşit.

În analiza recursului instanţa nu va cerceta sentinţa şi implicit decizia contestată în ansamblu ci doar raportat la recurentă şi la criticile acesteia.

Evident, în conformitate cu o consolidată jurisprudenţă în materie, atât internă cât şi a CJUE, nu se va înainta insista asupra aspectelor ridicate de recurentă cu privire la o formă a acordului anticoncurenţial într-o formă expresă ori la aspecte privind dovedirea primirii e-mail-ului sau mai mult despre luare la cunoştinţă despre conţinutul acestuia.

În privinţa incidenţei pct. 6 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ. nu se poate decela din motivarea recursului care ar fi argumentele străine de natura cauzei, câtă vreme trimiterea este la prevederile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996 şi la art. 101 TFUE.

Înţelegerea anticoncurenţială a fost probată într-o largă motivare la care recurenta nu aduce critici reale, ci doar legate de apartenenţa sa la grup, ceea ce a dezvoltat în motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Neparticiparea recurentei la sesizarea faptei anticoncurenţiale este motivul simplist prin aceea că nu s-a făcut dovada primirii sau citirii e-mail-ului.

În realitate procesul-verbal al întâlnirii din 12.06.2013 ora 15.00 menţionează şi firma A. şi pe administratorii acesteia, este precedată de un convocator al şedinţei care îl menţionează pe D. ca o persoană care a confirmat prezenţa.

Trebuie menţionat că întâlnirea, existenţa şi conţinutul procesului-verbal nu au fost contestate de către celelalte firme controlate.

De altfel, discuţiile şi înţelegerile se poartă între firmele implicate în vederea impunerii unui preţ minim de vânzare a produselor reprezentând pachete/produse turistice indiferent de numărul de pachete de gen vândute - numărul lor neputând fi identificat exact, este relevant ca prin adresa de răspuns x/6.08.2018, recurenta confirmă operaţiunile, fapt analizat şi reţinut în mod corect de către instanţa de fond.

Mai mult, în legătură cu participarea la întâlnire şi respectiv primirea e-mail-ului faţă de cele reţinute de către instanţa de fond că ar fi trebuit să se delimiteze de respectivele practici, răspunsul recurentei precum că nu îi revenea o asemenea obligaţie este relevant în contextul global.

Cât priveşte motivul întemeiat pe depăşirea termenului de comunicare către recurentă a deciziei contestată, conform Borderoului pentru trimiterea corespondenţei Decizia a fost trimisă tuturor societăţilor implicate în data de 19.04.2019 data poştei, deci în intervalul termenului de 120 de zile.

După cum rezultă dintr-o corespondenţă dintre părţi rezultă că Poşta Română a returnat plicul cu document în data de 13.05.2018 însă ridicarea corespondenţei de la oficiul poştal - practică relativ des întâlnită, deşi pe recomandată este trecut expeditorul, nu poate face ca să se calculeze termenul în modalitatea voită de recurentă.

Cu privire la contestaţia la executare formulată de recurent şi soluţia definitivă dată în Dosarul nr. x/2013, faptul anulării executării silite a amenzii (nu şi a amenzii) nu are cum a avea vreo influenţă asupra analizei existenţei faptei neconcurenţiale.

Instanţa de executare nu a analizat, şi nu putea să o facă, fapta în existenţa sa ci doar încasarea amenzii pe cale executării silite întrucât nu s-a realizat în mod benevol, aspect fără relevanţă în economia prezentului litigiu.

Aşa fiind, în raport de argumentele analizate hotărârea instanţei de fond apare ca temeinică şi legală.

2. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs

Cum în raport de motivele invocate nu apar incidente prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi nici pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 497 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 93 din 12 februarie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 noiembrie 2021.