Regulated energy service prices: admissibility of ancillary claims for new tariff approval and damages following disjunction of annulment claim

Şedinţa publică din data de 3 noiembrie 2021

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

I.1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 20 iulie 2018, reclamanta Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale Hidroelectrica S.A., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei şi Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A., a solicitat: 1. anularea Deciziei Preşedintelui A.N.R.E. nr. 1001/20.06.2018 pentru modificarea Deciziei Preşedintelui A.N.R.E. nr. 906/22.06.2017 privind preţul si cantităţile reglementate pentru achiziţia serviciilor tehnologice de sistem furnizate de Societatea de Producere a Energiei Electrice in Hidrocentrale "Hidroelectrica" S.A. (Hidroelectrica); 2. obligarea pârâtei A.N.R.E. la emiterea unei decizii prin care sa se aprobe preţul reglementat de achiziţie a serviciilor tehnologice de sistem furnizate de Hidroelectrica la o valoare de 3.138,59 RON/pe fiecare ora de funcţionare în regim de compensator sincron din CHE Vidraru si CHE Lotru, valoare care sa includă costurile suportate de societate şi o cota de profit reglementat; 3. obligarea pârâtei A.N.R.E. sa plătească reclamantei sumele reprezentând prejudiciul aferent perioadei 01.07.2018 - 31.08.2018, suferit ca urmare a efectelor Deciziei Preşedintelui ANRE nr. 1001/20.06.2018 pentru modificarea Deciziei nr. 906/22.06.2017, la care se adaugă dobânda legală r.

I.2. Soluţia instanţei de fond

Prin încheierea de şedinţă din 13.02.2019 (încheiere de dezbateri care face parte integrantă din sentinţa recurată), Curtea de Apel Bucureşti a reţinut cauza în pronunţare asupra excepţiei de conexitate a primului capăt de cerere cu dosarul nr. x/2017 şi asupra admisibilităţii capetelor de cerere doi şi trei din acţiunea introductivă.

Prin sentinţa nr. 547 din 14 februarie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a disjuns primul capăt de cerere privind anularea Deciziei ANRE nr. 1001/20.06.2018 şi a dispus înregistrarea acestuia ca dosar distinct şi a respins în rest acţiunea formulată de reclamanta Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale Hidroelectrica S.A., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei şi Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A., ca inadmisibilă.

În vederea soluţionării excepţiei de conexitate, invocată atât de reclamantă, cât şi de pârâta ANRE, în raport cu dosarul nr. x/2017 în care s-a contestat Decizia ANRE nr. 906 din 22.06.2017 pe care o modifică decizia contestată în prezentul litigiu, instanţa de fond a dispus disjungerea primului capăt de cerere din prezentul dosar, privind anularea Deciziei nr. 1001/2018 şi înregistrarea acestuia ca dosar distinct.

A analizat apoi instanţa admisibilitatea celorlalte două capete de cerere, cu care a rămas învestită în prezentul dosar, reţinând în primul rând caracterul temporar al deciziei contestate, mai exact strict pentru perioada 1 iulie 2018 - 31 august 2018, deci pentru mai puţin de 1 an.

Or, în ceea ce priveşte capătul de cerere privind obligarea la aprobarea unui nou preţ reglementat, instanţa reţine că oă nouă decizie a fost adoptată de însăşi ANRE la data de 29.08.2018, sub nr. 1440, iar în condiţiile în care decizia contestată a prelungit doar prevederile celei anterioare, până la adoptarea, cu respectarea procedurii şi metodologiilor incidente, a noii decizii aferentă noului an de reglementare, fără să fi analizat ANRE însăşi documentaţia pe fond tocmai datorită invocatului caracter deficitar şi lipsei unor documente esenţiale, instanţa nu se poate substitui ea însăşi autorităţii de reglementare şi să facă ea însăşi, pentru prima oară o atare analiză.

În ceea ce priveşte capătul de cerere privind obligarea paratei A.N.R.E. să plătească reclamantei Hidroelectrica sumele reprezentând prejudiciu suferit ca urmare a efectelor Deciziei Preşedintelui ANRE nr. 1001/20.06.2018, instanţa l-a apreciat, de asemenea, ca inadmisibil, pe motiv că modul de recuperare a eventualului prejudiciu nu se realizează prin cererea de despăgubiri, ci prin însăşi soluţia derivând din analiza legalităţii capătului de cerere disjuns.

Abia prin noua decizie nr. 1440/2018 a fost stabilit un nou preţ, a cărui legalitate va fi analizată distinct, după cum tot acolo se va cenzura, în măsura unor eventuale critici, şi intervalul de aplicabilitate a noului preţ, mai exact dacă va trebui să acopere şi perioada 1 iulie 2018 - 30 august 2018.

I.3. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 547 din 14 februarie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs reclamanta Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale Hidroelectrica S.A.

În motivarea recursului, recurenta a arătat, în esenţă, că nu a fost pusă în discuţia părţilor şi este lipsită de temei legal măsura disjungerii primului capăt de cerere (art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.).

A susţinut că nu s-a motivat în concret, fiind invocate şi argumente străine de natura cauzei, respingerea celor două capete de cerere ca inadmisibile (art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.).

De asemenea, în mod greşit, cu încălcarea prevederilor art. 1 alin. (1) şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, după disjungerea nelegală au fost respinse ca inadmisibile capetele de cerere considerate accesorii, dar păstrate de instanţă în vederea judecării distincte în prezentul dosar (art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.).

II. Procedura în faţa instanţei de recurs

Intimata-pârâtă Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind temeinică si legală.

Recurenta a depus răspuns la întâmpinare, prin care a reiterat principalele susţineri din recurs.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

III. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat în limitele şi pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Cu titlu preliminar, se reţine că, potrivit art. 22 alin. (5) din C. proc. civ., "judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut", această pronunţare implicând, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, obligaţia de a analiza fiecare capăt de cerere, precum şi apărările formulate de părţi, pe baza probelor administrate, în vederea stabilirii corecte a situaţiei de fapt şi cu aplicarea corespunzătoare a normelor şi principiilor de drept incidente.

Or, în cererea de chemare în judecată s-a arătat că se atacă Decizia Preşedintelui ANRE nr. 1001/20.06.2018 pentru modificarea Deciziei ANRE nr. 906/22.06.2017, că - iniţial - în cuprinsul art. 1 al Deciziei nr. 906/2017 a fost aprobat preţul reglementat de achiziţie a serviciilor tehnologice de sistem - energie reactiva - furnizate de Hidroelectrica pentru perioada 1 iulie 2017 - 30 iunie 2018 la un cuantum de 105,88 RON/ore-grup, pentru o cantitate de 19.291 ore-grup, fiind detaliate pe fiecare zi, în Anexa 2 la Decizie, cantităţile orare de servicii tehnologice de sistem furnizate de Hidroelectrica in perioada 1 iulie 2017 - 30 iunie 2018.

S-a precizat că, practic, prin Decizia ANRE nr. 1001/20.06.2018 contestată în prezentul litigiu a fost prelungita doar perioada de aplicabilitate a Deciziei ANRE nr. 906/22.06.2017 cu 2 (doua) luni, de vreme ce s-a aprobat preţul reglementat de achiziţie a serviciilor tehnologice de sistem - energie reactiva - furnizate de Hidroelectrica pentru perioada 1 iulie 2017 - 31 august 2018 la un cuantum nemodificat fata de decizia iniţiala de 105,88 RON/ore-grup.

Reclamanta a invocat motive de nelegalitate a Deciziei ANRE nr. 1001/20.06.2018 (abuzul de putere al ANRE la emiterea deciziei, nerespectarea Metodologiei si a principiilor cuprinse in Legea energiei si gazelor naturale, la analiza costurilor, nemotivarea deciziei etc.), iar în privinţa capetelor 2 şi 3 ale acţiunii introductive a făcut referire expresă la prejudiciul aferent perioadei 01.07.2018-31.08.2018 suferit de Hidroelectrica.

A motivat cele două capete de cerere, susţinând că, având in vedere faptul ca ANRE nu a luat in calcul pentru stabilirea tarifului reglementat pentru serviciul tehnologic de sistem preţul fundamentat de Hidroelectrica, reglementatorul a creat în patrimoniul Hidroelectrica un prejudiciu, ce rezultă din adunarea sumei care reprezintă prejudiciu pentru achiziţia de energie necesară funcţionării grupurilor pentru a putea realiza serviciul tehnologic de sistem, energie reactiva pentru reglajul tensiunii in RET cu costul funcţionarii orelor de funcţionare in perioada 1 iulie 2018 - 31 august 2018, cost care este neacoperit prin tariful orar stabilit de ANRE.

Reclamanta Hidroelectrica a precizat şi că isi rezervă dreptul de a calcula în continuare şi a completa valoarea prejudiciului suferit ca urmare a efectelor deciziei contestate pentru perioada 1 iulie 2018 - 31 august 2018.

Cu privire la prima critică formulată de recurenta reclamantă, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a procedat la disjungerea capătului 1 de cerere, care nu se afla în stare de judecată, urmând a fi conexat la un alt dosar, şi la păstrarea spre soluţionare a capetelor de cerere ce urmau (în opinia sa) să fie judecate la acel termen (pe cale de excepţie).

Dispoziţia privind disjungerea îşi are temeiul legal în art. 139 alin. (5) din C. proc. civ., iar măsura disjungerii cu formarea unui nou dosar în care să se pronunţe asupra excepţiei conexităţii se justifica din raţiuni de bună administrare a actului de justiţie şi se prefigura din perspectiva solicitării de conexare doar a unuia dintre capetele de cerere, astfel că nu se poate susţine că părţile ar fi suferit vreo vătămare pentru nepunerea în discuţie în mod distinct a acestei măsuri.

Prin urmare, critica nu este fondată.

Cât priveşte însă critica referitoare la greşita admitere a excepţiei inadmisibilităţii capetelor de cerere cu care instanţa de fond a rămas învestită, aceasta apare ca fiind întemeiată.

Astfel, contrar celor expuse în sentinţă, Înalta Curte constată că nu erau inadmisibile de plano capetele de cerere privind obligarea pârâtei A.N.R.E. la emiterea unei decizii prin care să se aprobe preţul reglementat de achiziţie a serviciilor tehnologice de sistem furnizate de Hidroelectrica, care să includă costurile suportate de societate şi o cotă de profit reglementat şi obligarea pârâtei A.N.R.E. sa plătească reclamantei sumele reprezentând prejudiciu aferent perioadei 01.07.2018 - 31.08.2018, suferit ca urmare a efectelor Deciziei Preşedintelui ANRE nr. 1001/20.06.2018, plus dobânda legală.

Dimpotrivă, faţă de prevederile art. 8 şi art. 18 din Legea nr. 554/2004, persoanei fizice sau juridice care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin emiterea unui act administrativ îi este recunoscut dreptul la acţiune, atât pentru anularea actului administrativ, cât şi pentru recunoaşterea dreptului pretins sau repararea pagubei suferite.

De altfel, din motivarea sentinţei rezultă că petitele 2 şi 3 ale acţiunii au devenit inadmisibile în opinia judecătorului fondului doar ca urmare a măsurilor dispuse de acesta, care a considerat - în mod contradictoriu - pe de o parte, că doar cu privire la primul capăt de cerere se impunea conexarea, ignorând raportul de accesorialitate (dependenţă) dintre capetele de cerere ale acţiunii, iar, pe de altă parte, că se impune respingerea ca inadmisibile a capetelor de cerere accesorii.

Faţă de aceste împrejurări, având în vedere dispoziţiile art. 483 alin. (3), în conformitate cu care "recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", precum şi prevederile art. 497 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora instanţa supremă, în caz de casare, trimite cauza spre o nouă judecată instanţei care a pronunţat hotărârea recurată, Înalta Curte - constatând că prima instanţă în mod greşit nu a intrat în cercetarea fondului acţiunii în ceea ce priveşte aspectele expuse mai sus (respingând ca inadmisibile capetele de cerere considerate accesorii, iar nu apelând la una dintre posibilităţile legale, respectiv de a conexa integral acţiunea sau de a suspenda judecata în capetele de cerere cu care a rămas învestită după disjungere, până la soluţionarea capătului de cerere disjuns) - apreciază recursul ca fiind fondat în limitele arătate, urmând să caseze sentinţa şi să trimită cauza spre rejudecare în fond aceleiaşi instanţe.

În raport cu soluţia ce se va pronunţa de către instanţa de rejudecare va fi reanalizată şi situaţia cheltuielilor de judecată.

IV. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În baza dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, coroborate cu prevederile art. 496 şi art. 497 raportate la art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanta Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale Hidroelectrica S.A. împotriva sentinţei nr. 547 din 14 februarie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată.

Trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru rejudecarea capetelor 2 şi 3 de cerere.

Menţine măsura disjungerii privind primul capăt de cerere.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 noiembrie 2021.