Administrative procurement-fine challenge remanded for retrial over unreasoned dismissal of proportionality claims.

Şedinţa publică din data de 3 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 16.10.2015, sub nr. x/2015, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice, în principal, anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă - cu nr. de ieşire x/26.06.2015, precum şi suspendarea executării actului administrativ atacat până la soluţionarea definitivă a cauzei, în temeiul art. 14 şi 15 din Legea 554/2004.

În subsidiar, a solicitat menţinerea corecţiei de 5% dispusă în baza Anexei 2 pct. 1.12 din O.U.G. nr. 66/2011 şi anularea corecţiei de 25% dispusă în baza Anexei 2 pct. 2.1. din O.U.G. nr. 66/2011, ca netemeinică şi nelegală.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 436 din 13 noiembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 436 din 13 noiembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs reclamanta A., prevalându-se de motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., solicitând astfel admiterea căii de atac, casarea hotărârii şi admiterea contestaţiei.

În motivarea recursului s-a arătat, în esenţă, că, deşi în partea de început a considerentelor, instanţa de fond a menţionat că acţiunea este întemeiată, urmând a fi admisă, în mod surprinzător acţiunea a fost respinsă.

În plus, din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., hotărârea nu este motivată pe aspectul criticilor referitoare la cuantumul sancţiunilor reţinute prin procesul-verbal contestat, iar instanţa instanţa de fond nu a avut în vedere faptul că la baza divizării contractului de achiziţie publică trebuie să fie intenţia de a evita aplicarea prevederilor legale care instituie obligaţii în raport cu pragurile valorice, în raport de care soluţia nu este, de asemenea, motivată, învederează recurenta.

Raportat la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a menţionat că sentinţa instanţei de fond a fost dată cu aplicarea greşită a prevederilor art. 23 din O.U.G. nr. 24/2006, întrucât, în speţă, în situaţia în care se reţine divizarea contractului, aceasta nu a avut ca scop evitarea prevederilor legale menţionate, fiind determinată de necesitatea înfiinţării a 20 de centre de educaţie pentru copii, în 20 de localităţi la nivel naţional, în 7 judeţe, fapt care a făcut imposibilă încheierea unui singur contract pentru toate centrele.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educaţiei a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind temeinică si legală.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

1. Analiza cererii de recurs

Analizând sentinţa atacată prin prisma cadrului legal incident speţei dedusă judecăţii, precum şi prin raportare la criticile formulate de recurentă, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este fondat, pentru considerentele ce succed:

Preliminar, Înalta Curte constată că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a invocat mai multe motive de nelegalitate a actului administrativ, arătând că: sancţiunile/corecţiile aplicate nu erau prevăzute de lege la momentul comiterii neregulilor imputate de către pârât, făcând trimitere la prevederile art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011 şi la Decizia Curţii Constituţionale nr. 66/2015; pentru o serie de contracte verificate, autoritatea pârâtă a invocat alte temeiuri de drept pentru aplicarea corecţiilor; deşi în cuprinsul deciziei de respingere se invocă art. 11 din Anexa 2 a O.U.G. nr. 66/2011, o asemenea prevedere nu se regăseşte în cuprinsul actului normativ; reţinerea eronată de către autoritatea pârâtă a incidenţei prevederilor Anexei 2 pct. 2.1 din O.U.G. nr. 66/2011, în condiţiile în care procesul-verbal de constatare a neregulilor trebuia să fie întemeiat pe dispoziţiile Anexei 2 pct. 1.12 din ordonanţă, astfel că nu trebuiau aplicate corecţii financiare; este eronată aplicarea ulterioară a corecţiei de 25%, în baza unui alt temei de drept, în urma reverificărilor efectuate.

Instanta de fond, în solutionarea cererii de chemare în judecată, a prezentat pe scurt situatia de fapt şi a invocat prevederile art. 23, 25 şi 29 alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2006, în raport de care, cu titlu de unică concluzie, a apreciat că reclamanta avea obligaţia de a respecta aceste prevederi legale referitoare la publicarea anunţului de atribuire a contractului de achiziţie publică, cât timp scopul acestor reglementări nu a fost atins.

În aprecierea Înaltei Curţi, această susţinere nu se bazează pe un raţionament logic care să pună în aplicare cadrul normativ evocat, respectiv să trateze motivele de nelegalitate invocate prin cererea introductivă, evidenţiind neregula, dispozitiile legale sau contractuale încălcate, precum si temeiul constatării neregulilor şi al aplicării corecţiilor .

Faţă de această motivare a sentintei, Înalta Curte constată că, în mod evident, instanţa de fond nu a arătat, coerent şi aplicat la împrejurarile cauzei, care sunt argumentele pe care şi-a întemeiat soluţia.

Dacă chestiunea referitoare la aplicabilitatea în cauză a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 66/2011, în privinţa celor 15 contracte vizate de nereguli, a fost tranşată prin Decizia de casare nr. 3246/12.06.2019 pronunţată în cauză, instanţa de fond avea obligaţia de a analiza celelalte aspecte invocate de reclamantă legate de interpretarea greşită a legii, cu referire la divizarea contractului de achiziţie publică şi publicarea anunţului, precum şi a celor referitoare la aplicarea corecţiilor şi a principiului proporţionalităţii, fapt care însă nu s-a întâmplat.

În plus, deşi anterior expunerii considerentelor în maniera reţinută instanţa de fond a menţionat că, pe baza înscrisurilor de la dosarul cauzei şi prin prisma dispoziţiilor legale incidente, acţiunea introductivă este întemeiată, în mod surprinzător, aceasta a fost respinsă, ca nefondată, ceea ce denotă atmosfera de superficialitate în care judecătorul fondului a abordat rolul şi obligaţiile sale prin prisma prevederilor art. 425 C. proc. civ.

Procedând astfel, instanţa a încălcat dreptul la apărare al reclamantei, omiţând să analizeze şi să furnizeze acesteia un răspuns cu privire la apărările formulate, împrejurare ce echivalează cu o necercetare efectivă a fondului cauzei, aspect de natură a prejudicia dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 6 CEDO, ceea ce determină practic, pe de o parte, imposibilitatea exercitării controlului judiciar de către instanţa de recurs, iar dintr-o altă perspectivă ar priva părţile de exercitarea unei căi de atac prin soluţionarea pretenţiilor pe fond direct în recurs.

Jurisprudenţa instanţei europene de contencios a drepturilor omului este constantă în a aprecia că dreptul la un proces echitabil nu poate fi exercitat pe deplin, decât în situaţia în care instanţa procedează la un examen efectiv al cererilor, argumentelor şi mijloacelor de probă ale părţilor, pentru a le evalua pertinenţa.

Or, în virtutea dispoziţiilor art. 21 din Constituţie şi art. 6 CEDO care consacră principiul dreptului la un proces echitabil, instanţa era datoare să analizeze şi să ofere un răspuns tuturor susţinerilor în fapt şi în drept ale reclamantei.

Judecătorul fondului nu a procedat la o analiză efectivă a susţinerilor şi apărărilor invocate de recurenta-reclamantă, căreia i-a cauzat în acest mod o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond, pentru a asigura părţilor accesul la dublul grad de jurisdicţie, ca o garanţie a legalităţii şi temeinicei hotărârii judecătoreşti ce va fi dată în cauză.

Prin urmare, era esenţial ca instanţa de fond să dea dezlegare, în fapt dar mai ales în drept, asupra criticilor esenţiale relevate de reclamantă prin acţiunea introductivă, prin raportare la cadrul legal incident, toate acestea în cadrul unui veritabil şi efectiv examen relativ datelor privitoare la emiterea actului administrativ contestat.

Pentru realizarea unei activităţi jurisdicţionale efective şi reale, care s-ar putea reduce la o operaţiune în doi timpi, respectiv confruntarea faptelor la condiţiile de aplicare a regulii de drept şi deducerea efectului juridic, rezultatul deliberării primei instanţe ar fi trebuit să fie fundamentat pe stabilirea situaţiei factuale rezultate din coroborarea şi interpretarea tuturor efectelor şi consecinţelor juridice generate de probele administrate în cauză, la care, apoi, să fie aplică norma de drept material incidentă, aceasta reprezentând însăşi esenţa actului jurisdicţional.

Neprocedând astfel, prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului, în contextul în care controlul de legalitate a deciziei de soluţionare a contestaţiei şi a actului administrativ ce a format obiectul acesteia trebuia realizat prin raportare la criticile şi apărările efective avansate de reclamantă, iar această împrejurare face practic imposibilă şi exercitarea controlului judiciar în recurs.

2. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs

Faţă de considerentele anterior expuse, constatând incidenţa în cauză a motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., împrejurare care face inutilă examinarea criticilor recurentei sub aspectul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va proceda la admiterea recursului, cu consecinţa casării hotărârii pronunţate de instanţa de fond şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 436 din 13 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 noiembrie 2021.