Exclusive territorial jurisdiction of public institutions in administrative litigation: application of Law 554/2004 to challenges against financial corrections.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning the case to the Bucharest Court of Appeal, Civil Division (Administrative and Fiscal Section II), rejecting the claims of both the Bihor County Court and the Bucharest Court of Appeal which had previously declined jurisdiction. The dispute involved a public institution (a municipality) challenging the annulment of a non-compliance notice and a subsequent decision imposing a financial correction of 28,130 RON by a ministry, raising the issue of whether the municipality acted as a public authority or a private entity. The Court held that under Article 10(3) second sentence of Law No. 554/2004, the exclusive territorial jurisdiction for public institutions or public authorities acting as plaintiffs is determined by the location of the defendant, regardless of whether the plaintiff acts in a public power capacity or as an injured party; therefore, because the defendant ministry is seated in Bucharest, the case fell under the exclusive territorial jurisdiction of the Bucharest courts.
Legislator headnote
AI generatedart. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006, art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, art. 133 pct. 2 C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 135 alin. (4) C. proc. civ; Exclusive territorial jurisdiction of public institutions in administrative litigation: application of Law 554/2004 to challenges against financial corrections: The dispute involved a public institution (a municipality) challenging the annulment of a non-compliance notice and a subsequent decision imposing a financial correction of 28,130 RON by a ministry, raising the issue of whether the municipality acted as a public authority or a private entity. The Court held that under Article 10(3) second sentence of Law No. 554/2004, the exclusive territorial jurisdiction for public institutions or public authorities acting as plaintiffs is determined by the location of the defendant, regardless of whether the plaintiff acts in a public power capacity or as an injured party; therefore, because the defendant ministry is seated in Bucharest, the case fell under the exclusive territorial jurisdiction of the Bucharest courts.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive for resolving the negative conflict of jurisdiction and assigning the case to the competent court.
Procedural provision cited in the dispositive governing the power of the High Court to decide on conflicts of jurisdiction.
Procedural provision cited in the dispositive regarding the specific procedure or effect of the decision on the referred case.
Full text
Şedinţa publică din data de 2 noiembrie 2021
Asupra conflictului negativ de competenţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor în data de 07.09.2020, reclamantul Municipiul Oradea prin primar, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice Dezvoltării şi Administraţiei, a solicitat anularea Notei de Neconformitate nr. x/09.12.2019 ce vizează proiectele:
- Cod SMIS 115162 - "Creşterea eficienţei energetice a clădirilor existente la Liceul Teoretic Onisifor Ghibu din Municipiul Oradea"; Cod SMIS 115132 - "Creşterea eficienţei energetice a Şcolii Gimnaziale Dacia din Municipiul Oradea"; Cod SMIS 115157 - "Creşterea eficienţei energetice a Grădiniţei cu program prelungit nr. 20 - Municipiul Oradea", comunicată la data de 06.01.2020 în ceea ce priveşte loturile x şi 3 şi la data de 30.01.2020 în ceea ce priveşte lotul x, şi implicit a obligaţiei de plată a corecţiei financiare în sumă totală de 28.130 RON (lot l - 14.850 RON, lot x - 9.480 RON, lot x - 3.800 RON); anularea Deciziei nr. 105/26.02.2020 comunicată la data de 06.03.2020, număr de înregistrare 210043, şi implicit şi a obligaţiei de plată a corecţiei financiare în sumă totală de 28.130 RON (lot x - 14.850lei, lot x - 9.480 RON, lot x - 3.800 RON) şi obligarea pârâtului la plata către reclamant a tuturor reţinerilor financiare deja efectuate, raportat la corecţia financiară aplicată.
2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă
2.1. Prin sentinţa nr. 882 din 08.12.2020 Tribunalul Bihor a admis excepţia necompetenţei materiale şi teritoriale a Tribunalului Bihor şi, în consecinţă a declinat în favoarea Curţii de Apel Bucureşti competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamantul MUNICIPIUL ORADEA, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei.
Pentru a pronunţa această soluţie, s-a reţinut că normele de competentă reglementate de art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sunt de strictă interpretare, iar în prezenta cauză reclamanta este o autoritate publică, fiind incidentă teza a doua a dispoziţiei legale, care stabileşte competenţa în favoarea instanţei de la sediul pârâtului.
2.2. Prin sentinţa civilă nr. 746 din 13 mai 2021 pronunţată de Curtea de Apel, secţia a IX a contencios administrativ şi fiscal s-a admis exceptia necompetentei materiale şi teritoriale.
S-a dispus declinarea cauzei privind pe reclamantul Municipiul Oradea prin Primar şi pe pârât Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice, şi Administraţiei, în favoarea Tribunalului Bihor.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a suspendat din oficiu judecata.
A fost înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut că Municipiul Oradea nu a formulat acţiunea în calitate de autoritate publică prin raportare la art. 2 alin. (1) lit. b) Legea 554/2004, ci în calitate de beneficiar al contractului de finanţare încheiat cu Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei, căruia i s-a aplicat prin nota de neconformitate nr. x/09.12.2019 o corecţie financiară în sumă de 28.130 RON.
A constatat instanţa că reclamantul Municipiul Oradea se comportă ca o persoană juridică de drept privat, iar nu ca un organ al statului, care acţionează în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes public.
3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:
Obiectul acţiunii îl constituie cererea formulată de reclamantul Municipiul Oradea prin primar privind anularea Notei de Neconformitate nr. x/09.12.2019 ce vizează proiectele Cod SMIS 115162 - "Creşterea eficienţei energetice a clădirilor existente la Liceul Teoretic Onisifor Ghibu din Municipiul Oradea", Cod SMIS 115132 - "Creşterea eficienţei energetice a Şcolii Gimnaziale Dacia din Municipiul Oradea", Cod SMIS 115157 - "Creşterea eficienţei energetice a Grădiniţei cu program prelungit nr. 20 - Municipiul Oradea" şi a obligaţiei de plată a corecţiei financiare în sumă totală de 28.130 RON; şi anularea Deciziei nr. 105/26.02.2020 comunicată la data de 06.03.2020, număr de înregistrare 210043, şi implicit şi a obligaţiei de plată a corecţiei financiare în sumă totală de 28.130 RON şi obligarea pârâtului la plata către reclamant a tuturor reţinerilor financiare deja efectuate, raportat la corecţia financiară aplicată.
Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă vizează aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, instanţele aflate în conflict exprimând opinii diferite în ceea ce priveşte consecinţele pe care le atrage calitatea reclamantului instituţie publică de persoană vătămată prin actul administrativ contestat, asupra instanţei competente să judece cauza.
Înalta Curte reţine că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanţei:
"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."
De asemenea, Înalta Curte are în vedere că reclamantul are calitatea de instituţie publică, potrivit art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006, care include în această sintagmă comunele, oraşele, municipiile, sectoarele municipiului Bucureşti, judeţele, municipiul Bucureşti, instituţiile şi serviciile publice din subordinea acestora, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanţare a activităţii acestora.
Înalta Curte constată că legiuitorul a instituit o competenţă teritorială exclusivă, stabilind că, în situaţia în care reclamantul din cauză are calitatea de instituţie publică, acesta se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului, în speţă pârâtul având sediul în municipiul Bucureşti. Norma cuprinsă în art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 nu instituie nicio distincţie în funcţie de obiectul litigiului, de natura raportului juridic dintre reclamant şi pârât, ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, elementul esenţial în determinarea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei reprezentându-l calitatea reclamantului de instituţie publică.
Deşi în prezenta cauză reclamanta acţionează în calitate de persoană vătămată printr-un act administrativ emis de o autoritate publică, iar nu ca emitent al unui act administrativ, în regim de putere publică, Înalta Curte constată că, în lipsa unor distincţii în textul de lege care reglementează competenţa, în situaţia în care o instituţie publică are calitatea de reclamant într-o acţiune în contencios administrativ, aceasta trebuie să se adreseze instanţei de la sediul sau domiciliul pârâtului, dispoziţiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 instituind o normă de competenţă teritorială exclusivă în favoarea acestei instanţe.
Interpretarea pe care Curtea de Apel Bucureşti o dă dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, nu are fundament legal. Din interpretarea istorico-teleologică a dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost acestea modificate prin Legea nr. 212/2018 (Pl-x nr. 76/2018, Camera Deputaţilor), rezultă că s-a avut în vedere, realizarea unei distribuţii corecte şi clare a cauzelor între instanţe de pe acelaşi palier, evitându-se încărcarea unora în detrimentul celorlalte; eliminarea introducerii aceleiaşi cereri la mai multe instanţe diferite, cereri repetitive, cu sute de reclamanţi care fac imposibilă verificarea acestora, ajungându-se astfel la soluţii diferite; corecta administrare a probelor, precum şi o reducere a cheltuielilor procedurale, aspecte ce vizează ipoteza acţiunilor introduse de persoane fizice şi juridice de drept privat.
Astfel, aplicarea în speţă a tezei I a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este exclusă, aceasta reprezentând o normă specială, de strictă aplicare, întrucât vizează exclusiv situaţia reclamanţilor persoane fizice sau juridice de drept privat.
În ipoteza litigiilor introduse de reclamanţi autorităţi publice, instituţii publice sau asimilate acestora competenţa trebuie tranşată în raport de dispoziţiile tezei a II-a a art. 10 alin. (3) din acelaşi act normativ, fără a se face distincţiile reţinute Curtea de Apel Bucureşti.
Prin urmare, în considerarea calităţii de instituţie publică a reclamantului Municipiul Oradea şi sediului pârâtului Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei, Înalta Curte constată că instanţa competentă din punct de vedere teritorial să soluţioneze prezenta cauză, în fond, este instanţa aflată în circumscripţia teritorială a municipiului Bucureşti.
La stabilirea instanţei competente din punct de vedere al competenţei materiale, Înalta Curte are în vedre dispoziţiile art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, care instituie criteriul pragului valoric al acţiunilor, în raport de valoarea corecţiei financiare, respectiv 28.130 RON.
Pentru aceste considerente, în condiţiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul Municipiul Oradea prin primar în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II a de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 noiembrie 2021.