Completion of judgment: entitlement to court costs and limits of judicial ordering of judicial transfers following legislative unconstitutionality

Şedinţa publică din data de 2 noiembrie 2021

Asupra cererii privind completarea dispozitivului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1 Prin acţiunea formulată, reclamanta A. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, să se dispună anularea Hotărârii nr. 1096/13.11.2018 emisă de secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, prin care a fost respinsă cererea sa de transfer de la Judecătoria Piatra Neamţ la Tribunalul Neamţ, cu consecinţa obligării pârâtului să dispună transferul, ca urmare a promovării pe loc, de la Judecătoria Piatra-Neamţ, la una din secţiile civile ale Tribunalului Neamţ, precum şi anularea parţială a actului administrativ cu caracter normativ, respectiv art. 3 din Regulamentul privind transferul judecătorilor, aprobat prin Hotărârea C.S.M. nr. 193/2006 în raport cu dispoziţiile cuprinse în Capitolul V din Legea privind statutul judecătorilor nr. 303/2004 care reglementează promovarea judecătorilor pe baza unui examen de promovare, în măsura în care se referă şi la transferul judecătorilor la instanţa superioară corespunzătoare gradului profesional obţinut prin examen de promovare pe loc, cu cheltuieli de judecată

1.2. Prin sentinţa nr. 6/2020 din 13 februarie 2020, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii petitului privind anularea parţială a Hotărârii nr. 193/2006 emisă de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, invocată de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, prin întâmpinare şi, totodată, a respins acţiunea formulată de reclamantă ca nefondată, în ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la anularea Hotărârii nr. 1096/13.11.2018 emisă de secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii şi ca inadmisibilă, în ceea ce priveşte anularea parţială a Hotărârii nr. 193/2006 emisă de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii.

1.3. Împotriva hotărârii instanţei de fond, reclamanta A. a formulat recurs.

În motivarea recursului, în cadrul primei critici, se arată că excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere având ca obiect anularea parţială a actului administrativ cu caracter normativ, respectiv art. 3 din Regulamentul privind transferul judecătorilor, cu motivarea că nu a fost formulată plângerea prealabilă, a fost soluţionată în mod formal de către prima instanţă, impunându-se soluţionarea sa pe fond.

A doua critică vizează, în esenţă, pretinsa nelegalitate a hotărârii, ce derivă din faptul că instanţa de fond nu ar fi sancţionat modalitatea discreţionară a secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii în alegerea criteriului aplicabil la soluţionarea cererilor de transfer pe verticală, de la judecătorie la tribunal, transfer care, în realitate, constituie etapa esenţială a examenului de promovare în funcţii de execuţie. Susţine recurenta că instanţa de fond ar fi omis să facă aplicarea principiului meritocraţiei, respectiv al promovării judecătorilor numai pe bază de examen, optând să invoce în mod formal criteriile reglementate de art. 3 sus-menţionat; prin aplicarea cu prioritate a unui motiv de ordin personal (efectuarea navetei la locul de muncă de către judecător) se nesocoteşte în mod grav principiul meritocraţiei, iar respectivul criteriu de ordin personal putea fi invocat în mod legitim, în opinia recurentei, numai într-o cerere de transfer de la Judecătoria Bicaz la Judecătoria Piatra-Neamţ, cerere care, însă, niciodată nu a fost formulată.

Arată recurenta că există mai multe aspecte de natură a crea o îndoială puternică asupra prezumţiei de legalitate a actului administrativ în discuţie, în condiţiile în care au fost desconsiderate prevederile legale din Statutul judecătorilor care impun ca promovarea de la judecătorie la tribunal să se facă pe baza examenului de promovare, fiind aplicate criteriile de la art. 3 din Regulamentul privind transferul judecătorilor, contrar spiritului acestor norme legale.

1.4. Prin încheierea de şedinţă din data de 24 iulie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2019 s-a respins cererea formulată de recurenta - reclamantă privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 60 alin. (3) din Legea nr. 303/2004.

1.5. Prin decizia nr. 3906 din 24 iulie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019 a fost respins recursul declarat de recurenta - reclamantă A., împotriva sentinţei nr. 6/2020 din 13 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

1.6. Împotriva deciziei reclamanta a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 11 din C. proc. civ., raportat la decizia Curţii Constituţionale nr. 454/24.06.2020, publicată în Monitorul Oficial la data de 24 iulie 2020, înregistrată sub numărul x/2020.

Prin Decizia nr. 4062 din data de 21 septembrie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis cererea de revizuire formulată de revizuenta A..

S-a dispus schimbarea în tot a Deciziei nr. 3906 din 24 iulie 2020 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019.

S-a admis recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 6 din data de 13 februarie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019

S-a casat în parte sentinţa atacată şi, în rejudecare, s-a admis în parte acţiunea şi s-a dispus anularea Hotărârii nr. 1096/13.11.2018 emisă de secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, în ceea ce o priveşte pe reclamantă.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

2. Cererea de completare a dispozitivului hotărârii pronunţate de instanţa de recurs

La data de 22 septembrie 2021 revizuenta a formulat, în temeiul art. 444 din C. proc. civ. cerere de completare a dispozitivului deciziei nr. 4062 din data de 21 septembrie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

2.1. Sub un prim aspect, s-a arătat că prin acţiune, prin cererea de recurs şi prin cererea de revizuire, s-a solicitat obligarea pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii la plata cheltuielilor de judecată. Prin decizia nr. 4062/21.09.2021 nu a fost dezlegată cererea accesorie, în condiţiile în care a achitat taxa judiciară de timbru pentru fiecare etapă procesuală (50 RON, fond - pentru hotărârea anulată, 100 RON - recurs, 100 RON - revizuire).

S-a solicitat completarea dispozitivului deciziei în ceea ce priveşte obligarea pârâtului la plata sumei de 250 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxa judiciară de timbru achitată.

2.2. Totodată, s-a arătat că instanţa nu s-a pronunţat cu privire la cererea de obligare a pârâtului să dispună transferul revizuentei, ca urmare a promovării pe loc, de la Judecătoria Piatra Neamţ la Tribunalul Neamţ.

Această cerere nu a fost dezlegată prin minuta de care a luat cunoştinţă de pe portalul instanţei, motiv pentru care a solicitat completarea hotărârii în sensul obligării pârâtului să dispună transferul revizuentei.

Deşi dispoziţiile art. 60 din Legea nr. 303/2004 nu mai sunt active în fondul legislativ, fiind declarate neconstituţionale, însă pentru situaţia transferului judecătorului care a promovat pe loc dispoziţiile legale aplicabile sunt prevăzute de art. 110 din Legea tu. 303/2004, prevedere legală care este în vigoare.

De asemenea, s-a arătat că vidul legislativ creat după pronunţarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 454/24.06.2020 nu îi poate fi imputat, fiind excesiv a i se respinge cererea de transfer, accesul la justiţie devenind în acest caz unul iluzoriu.

3. Apărările formulate asupra cererii de completare a dispozitivului.

Prin întâmpinare, pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea cererii de completare a dispozitivului, ca nefondată.

A arătat intimatul - pârât că obligarea la plata cheltuielilor de judecată este legată de culpa procesuală a părţii care a pierdut procesul, or soluţia instanţei de admitere în parte a acţiunii a fost fundamentată pe declararea ca neconstituţională de către Curtea Constituţională a dispoziţiei care a constituit temeiul hotărârii de respingere a cererii de transfer, ceea ce exclude o astfel de culpă.

În ceea ce priveşte cerere de completare a dispozitivului cu privire la obligarea pârâtului de a dispune transferul revizuentei, s-a precizat că, astfel cum rezultă din minuta hotărârii, prin menţinerea celorlalte dispoziţii ale sentinţei atacate instanţa de recurs s-a pronunţat şi asupra acestui capăt de cerere.

4. Soluţia Înaltei Curţi cu privire la cererea de completare a dispozitivului.

Analizând cererea formulată de revizuenta A. privind completarea dispozitivului deciziei nr. 4062 din data de 21 septembrie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în raport de dispoziţiile legale incidente şi de actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte apreciază că este întemeiată în parte, în limitele şi pentru considerentele în continuare arătate:

Potrivit dispoziţiilor art. 444 alin. (1) C. proc. civ.:

(1) Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare. În cazul hotărârilor definitive pronunţate în apel sau în recurs, completarea acestora se poate cere în termen de 15 zile de la comunicare.

4.1. Cu privire la cererea de completare a dispozitivului deciziei în ceea ce priveşte soluţionarea cererii privind obligarea intimatul Consiliul Superior al Magistraturii la plata sumei de 250 de RON, reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea revizuentei, Înalta Curte o constată întemeiată în parte, doar în ceea ce priveşte suma de 200 de RON.

Observă instanţa că prin cererea de chemare în judecată şi cererea de recurs revizuenta a solicitat obligarea pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii la plata cheltuielilor de judecată.

Instanţa de recurs, în rejudecarea recursului urmare a admiterii cererii de revizuire, a omis a se pronunţa asupra capătului de cerere accesoriu, impunându-se în temeiul depoziţiilor art. 444 alin. (1) din C. proc. civ., mai sus redate, admiterea cererii.

Astfel, in raport de dispoziţiile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora "Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată", Înalta Curte constată caracterul întemeiat al cererii, urmând a o încuviinţa.

Însă, în ceea ce priveşte cuantumul taxei judiciare achitate, se constată că în faţa instanţei de fond reclamanta - revizuentă a depus chitanţa în valoare de 100 de RON, iar prin rezoluţia completului de regularizare a cererii de chemare în judecată din data de 5 martie 2019, s-a luat act de timbrarea acţiunii cu suma de 100 de RON, conform art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.

De asemenea, în faţa instanţei de recurs, prin Rezoluţia din data de 4 mai 2020 s-a anulat taxa de timbru în valoare de 100 de RON, achitată conform chitanţei ataşate cererii de recurs.

În cadrul dosarului nr. x/2020 având ca obiect cerere de revizuire, în partea introductivă a deciziei nr. 4062 din data de 21 septembrie 2021 s-a reţinut că a fost depusă dovada achitării taxei judiciare de timbru, deşi nu i s-a pus în vedere această obligaţie, calea de atac fiind scutită de la plata taxei judiciare de timbru potrivit dispoziţiilor art. 28 din Ordonanţa de urgenţă nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Prin urmare, în ceea ce priveşte taxa de timbru de 100 de RON, achitată în calea de atac a revizuirii, se constată că nu sunt incidente dispoziţiile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., pentru a fi imputată intimatului - pârât Consiliul Superior al Magistraturii.

4.2. Cererea de completarea a dispozitivului hotărârii privind obligarea intimatului Consiliului Superior al Magistraturii la soluţionarea cererii de transfer, este nefondată.

Verificând cererea în raport de dispoziţiile art. 444 alin. (1) din C. proc. civ., Inalta Curte reţine că prin considerentele acesteia s-a arătat în mod expres că "în respectarea principiului legalităţii, nu se putea dispune de către instanţa de judecată asupra cererii de transfer, în condiţiile declarării neconstituţionalităţii textului de lege care reglementa transferul, fără însă a cuprinde condiţiile de transfer.

Legiuitorul având obligaţia de a pune în acord cu Constituţia prevederile art. 60 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 303/2004, iar CSM păstrând atribuţia de a dispune asupra cererilor de transfer, Înalta Curte consideră că CSM rămâne învestit cu aceasta şi urmând să soluţioneze după punerea în acord cu Constituţia a dispoziţiilor art. 60 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 303/2004."

În raport de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că, motivele invocate în cererea privind completarea dispoziţiilor deciziei, în sensul aplicării prevederilor art. 110 din Legea nr. 303/2002, sau a principiilor de drept, pentru ca accesul la instanţa de judecată să nu fie unul iluzoriu în speţă, reprezintă, în realitate, o solicitare de reformare a considerentelor instanţei de recurs.

Având în vedere dispoziţiile care reglementează condiţiile de exercitare ale cererii privind completarea dispozitivului unei hotărâri, se constată că acestea pot da naştere numai unui demers procesual care presupune ipoteza în care instanţa a omis a se pronunţa asupra unui capăt de cerere, ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, iar nu unuia referitor la completarea dispozitivului hotărârii.

Revizuenta nu poate cere instanţei în temeiul art. 444 din C. proc. civ. introducerea în cuprinsul considerentelor şi a dispozitivului a unor dezlegări de drept care, pe de o parte, depăşesc limitele învestirii iar pe de altă parte nu corespund condiţiilor de exercitare a acestui remediu procesual.

5. Temeiul legal al soluţiei adoptate.

Pentru considerentele expuse, constatând că în speţă cererea se circumscrie parţial cerinţelor art. 444 din C. proc. civ., Înalta Curte o va admite în parte, numai în ceea ce priveşte completarea dispozitivului deciziei în sensul obligării intimatului Consiliul Superior al Magistraturii la plata sumei de 200 de RON cheltuieli de judecată în favoarea revizuentei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite în parte cererea formulată de revizuenta A. privind completarea dispozitivului deciziei nr. 4062 din data de 21 septembrie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Dispune completarea dispozitivului deciziei, în sensul că obligă intimatul Consiliul Superior al Magistraturii la plata sumei de 200 de RON cheltuieli de judecată în favoarea revizuentei.

Respinge cererea de completare având ca obiect obligarea intimatului Consiliului Superior al Magistraturii la soluţionarea cererii de transfer, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 noiembrie 2021.