Inadmissibility of revision for contradictory decisions: lack of res judicata between provisional suspension orders and merits judgments under Law 554/2004

Şedinţa publică din data de 2 noiembrie 2021

Asupra cererii de revizuire;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de revizuire

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 19 ianuarie 2021, revizuenta A. a solicitat revizuirea Deciziei nr. 1242 din 15 decembrie 2020 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2019.

In susţinerea cererii, întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a arătat că hotărârea este potrivnică deciziei nr. 888 din data de 22 august 2019 a Curţii de Apel Ploieşti pronunţată în dosarul x/2019, definitivă, prin care s-a soluţionat recursul în sensul respingerii cererii de chemare în judecata privind suspendarea pana la judecarea fondului a celor doua notificări de reziliere, respectiv 2285/29.03.2019 si 2286/29.03.2019, privind aceleaşi părţi A. si Casa de Asigurări de Sănătate Prahova.

A susţinut revizuenta că în cadrul dosarului x/2019 nu a fost invocată excepţia autorităţii de lucru judecat, iar instanţa a omis se pronunţe asupra acesteia.

Cele doua hotărâri pronunţate în cele doua dosare date asupra aceluiaşi litigiu sunt potrivnice în sensul ca în decizia nr 1242/15.12.2020 s-a admis ca cele 2 notificări x/29.03.2019 si nr. y/29.03.2019 sunt acte administrative conform legii contenciosului administrativ 554/2004, respingându-se recursul ce privea anularea lor, în timp de prin decizia nr. 888/22.08.2019 s-a respins suspendarea aceloraşi notificări pe motiv că nu sunt acte administrative în sensul legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

2. Hotărârea supusă revizuirii.

Prin Decizia nr. 1242 din 15 decembrie 2020 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2019, s-a respins recursul declarat de reclamanta Cabinet Medical Individual Doctor A. împotriva încheierii şedinţei Camerei de consiliu din 19 decembrie 2019, pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu intimata pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate a Judeţului Prahova, ca nefondat.

S-a respins recursul declarat de reclamantă împotriva sentinţei nr. 178 din data de 3 martie 2020 pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu intimata pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate a Judeţului Prahova, ca nefondat.

Prin decizia nr. 888 din data de 22 august 2019 a Curţii de Apel Ploieşti pronunţată în dosarul x/2019 s-a respins recursul declarat de reclamantul Cabinet Medical Individual Doctor A., prin A., împotriva sentinţei nr. 710 din 29.05.2019 pronunţată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata - pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate Prahova, ca nefondat.

3. Hotărârea instanţei competente a se pronunţa asupra revizuirii

Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., admisibilitatea căii de atac, urmează a respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

Potrivit dispoziţiilor art. 509 pct. (8) din C. proc. civ., revizuirea se poate cere când "există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Prin hotărâri potrivnice, se înţeleg acele hotărâri care s-au pronunţat în dosare separate, prin hotărârea celui de-al doilea dosar încălcându-se autoritatea lucrului judecat rezultată din hotărârea pronunţată în primul dosar.

Analizând cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că instituirea acestei ipoteze legale, în care se poate anula o hotărâre a instanţei, vine să protejeze autoritatea de lucru judecat a unei alte hotărâri judecătoreşti, din nevoia de ordine şi stabilitate juridică.

Autoritatea de lucru judecat cunoaşte două manifestări: prima corespunde unui efect negativ, de natură să oprească o a doua judecată şi presupune tripla identitate de părţi, obiect şi cauză; cea de-a doua operează când efectul hotărârii se manifestă pozitiv şi relevă modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părţi, fără posibilitatea de a mai fi contrazisă.

În acest caz, chestiunile deja dezlegate se impun într-un al doilea proces care are legătură cu litigiul anterior şi, în cazul efectului pozitiv, instanţa nu mai trebuie să identifice cele trei elemente comune, ci doar dezlegarea dată unei situaţii juridice.

In raport de cele mai sus expuse, reţine Înalta Curte că nu se poate vorbi despre o identitate de părţi, obiect şi cauză, fiind vorba despre cauze cu obiecte distincte, hotărârile presupus contrare fiind pronunţate în procedura prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004 şi, respectiv, în procedura de soluţionare a cererilor în anulare a notificărilor care fac obiectul cauzei.

Din perspectiva presupusei încălcării efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, deşi nu s-ar impune întrunirea triplei identităţi, în raport de prevederile art. 430 alin. (2) din C. proc. civ., observă Înalta Curte că nu ne aflăm nici în ipoteza existenţei unor dezlegări date asupra unor puncte litigioase ale procesului care să se opună cu putere de lucru judecat, faţă de a doua hotărâre, a cărei revizuire a fost solicitată, care prin considerente sau dispozitiv i-a dat o rezolvare contrară, conducând astfel la adoptarea unor soluţii care nu se pot concilia.

În acest sens, trebuie menţionat că autoritatea de lucru judecat a hotărârii prin care se dispune o măsură provizorie, în speţă fiind vorba despre procedura suspendării actelor administrative prevăzută de Legea 554/2004, diferă de autoritatea de lucru judecat a celorlalte hotărâri judecătoreşti pronunţate în materie contencioasă.

Caracterul provizoriu al măsurilor dispuse printr-o hotărâre pronunţată asupra unei cereri de suspendare şi cerinţa neprejudecării fondului, impun ca hotărârea dată în această materie să aibă autoritate de lucru judecat doar faţă de o altă cerere de suspendare, cu aceleaşi părţi, în temeiul aceleiaşi cauze şi cu acelaşi obiect şi numai dacă nu s-au modificat împrejurările care au determinat adoptarea soluţiei.

Instanţa învestită cu acţiunea în suspendare nu poate tranşa litigiul în ceea ce priveşte admisibilitatea acţiunii, natura actelor atacate, ci este chemată să verifice doar subzistenţa condiţiei cazului bine justificat şi a pagubei iminente. De asemenea, chiar şi sub aspectul întinderii în timp a efectelor acesteia, hotărârea pronunţată asupra cererii de suspendare întemeiată pe art. 14 îşi produce efectele "până la pronunţarea instanţei de fond".

Or, în raport de aceste considerente, precum şi de scopul concret urmărit, revizuenta criticând în fapt soluţia dată de instanţa care a pronunţat cererea de suspendare şi iar nu ultima hotărâre pronunţată, Înalta Curte constată că demersul revizuentei nu se încadrează în cazul prevăzut de art. 509 pct. 8 din C. proc. civ.

In ceea ce priveşte critica formulată privind omisiunea celei de a doua instanţe de a se pronuţa asupra excepţiei autorităţii de lucru judecat, nici aceasta nu se încadrează în textul de lege invocat, astfel că nu poate face obiectul verificării.

4. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în revizuire

Având în vedere toate considerentele expuse şi ţinând seama de prevederile art. 513 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva Deciziei nr. 1242 din 15 decembrie 2020 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, pronunţate în dosarul nr. x/2019, ca inadmisibilă.

Cu recurs la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 noiembrie 2021.