Inadmissibility of extraordinary annulment for failure to substantiate procedural defects or material errors under Art. 503 CPC
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal for annulment as inadmissible, thereby upholding the prior court order that had refused a motion for reexamination of a judicial fine. The dispute involved a party challenging a procedural ruling via an extraordinary appeal, arguing that the procedure was not legally completed and that the court failed to rule on an exception regarding the nullity of the summons for the hearing. The court held that the appeal was inadmissible because the applicant failed to substantiate specific procedural defects or material errors required by the law for annulment, and the arguments merely repeated issues addressed in the underlying case that led to the imposition of the judicial fine. The decision relied on Article 503 of the Code of Civil Procedure, emphasizing that annulment is only permitted for specific grounds such as lack of legal summons, jurisdictional errors, or material errors, none of which were validly demonstrated by the appellant.
Legislator headnote
AI generatedart. 503 C. proc. civ, art. 503 din C. proc. civ, art. 508 din C. proc. civ; Inadmissibility of extraordinary annulment for failure to substantiate procedural defects or material errors under Art. 503 CPC: Aşadar, prevederile art. 503 din C. proc. civ. stabilesc regula după care hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare când procedura de citare a părţii, pentru data la care s-a soluţionat cauza, nu a fost legal îndeplinită, aspect contrazis de dovada de comunicare.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 2 noiembrie 2021
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată la data de 6 ianuarie 2021 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. de dosar x/2021, contestatorul A. a formulat contestaţie în anulare împotriva încheierii din 27 noiembrie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2020.
În motivarea contestaţiei au fost invocate dispoziţiile art. 503 alin. (1) şi (2) pct. 2 din C. proc. civ., arătându-se că procedura nu a fost legal îndeplinită, iar instanţa nu s-a pronunţat asupra excepţiei nulităţii citaţiei pentru termenul de judecată.
Hotărârea atacată
Prin încheierea din 27 noiembrie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2020 s-a respins cererea de reexaminare formulată de petentul A., împotriva amenzii judiciare stabilite prin Decizia nr. 2816/25.06.2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi cu privire la îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a contestaţiei în anulare
Analizând contestaţia in anulare prin raportare la normele legale incidente în cauză, Înalta Curte constată inadmisibilitatea acesteia pentru motivele in continuare arătate:
Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare şi nesuspensivă de executare, îndreptată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive date cu încălcarea anumitor norme de procedură, sau greşite din cauza unor inadvertenţe de ordin formal.
Ea poate fi exercitată numai în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de art. 503 C. proc. civ., potrivit cărora:
(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.
(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când:
1. hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia;
2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;
3. instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;
4. instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.
(3) Dispoziţiile alin. (2) pct. 1, 2 şi 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanţelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs.
Aşadar, prevederile art. 503 din C. proc. civ. stabilesc regula după care hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare când procedura de citare a părţii, pentru data la care s-a soluţionat cauza, nu a fost legal îndeplinită, aspect contrazis de dovada de comunicare.
In ceea ce priveşte ipoteza reglementată de alin. (2) pct. 2 al art. 503 din C. proc. civ. se reţine că aceasta vizează erorile materiale cu caracter procedural, care să fi condus la pronunţarea unei soluţii eronate, erori comise prin confundarea unor elemente sau date materiale ce au legătură cu aspectele formale ale judecăţii, cum ar fi anularea unei cereri ca netimbrată, deşi era ataşată dovada achitării taxei de timbru, greşita respingere a unui recurs ca fiind tardiv formulat, etc.
Reţine Înalta Curte că prin prezenta contestaţie în anulare nu au fost invocate argumente sau aduse probe în sprijinul incidenţei dispoziţiilor legale sus enunţate, susţinerile contestatorului reprezentând, în realitate, o reluare a argumentelor prezentate în cadrul dosarului a cărui hotărâre se atacă, in cadrul unor operaţiuni repetitive care au determinat luarea măsurii aplicării amenzii judiciare.
Aşa fiind, motivele contestaţiei nu îndeplinesc condiţiile expres şi limitativ prevăzute în textele legale sus-menţionate.
Totodată, Înalta Curte, constată că nu se poate identifica existenţa vreunui viciu de procedură sau erori de natură a fundamenta admiterea contestaţiei în anulare de faţă.
Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 508 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare declarată de contestatorul A. împotriva încheierii din 27 noiembrie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2020, ca inadmisibilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 noiembrie 2021.