Cassation appeal limited to proportionality of legal costs: non-applicability of substantive law violation ground

Şedinţa publică din data de 2 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 15.02.2019, reclamanta A. S.R.L. a formulat cerere de completare a hotărârii sentinţa civilă nr. 173 din 23.10.2018 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, în dosar nr. x/2018, prin soluţionarea cererii accesorii ce are ca obiect cheltuielile de judecată efectuate în prezenta cauză, în sensul admiterii cererii de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum total de 4.050 RON constând în onorariu de avocat 4.000 RON şi taxă judiciară de timbru 50 RON.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 55/CA din 4 martie 2019 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a admis cererea de completare a sentinţei civile nr. 173 din 23.10.2018 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, în dosarul nr. x/2018, privind acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale - Organismul Intermediar pentru Promovarea Societăţii Informaţionale.

S-a dispus completarea dispozitivului sentinţei civile nr. 173/23.10.2018 a Curţii de Apel Constanţa în sensul că a fost obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 4.000 RON.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs pârâtul în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8, apreciind că hotărârea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material.

Astfel, în raport de soluţia pronunţată pe fond, la acordarea cheltuielilor de judecată, instanţa trebuia să facă aibă în vedere prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.

Or, în cazul de faţă, reclamanta a solicitat instanţei şi a obţinut anularea unui titlu de creanţă care nu a fost pus niciodată în executare şi pe care emitentul OIPSI l-a considerat revocat.

Raportat la circumstanţele cauzei, în mod evident un onorariu în cuantum de 4.000 de RON într-un litigiu fără o miză reală nu are un caracter rezonabil, motiv pentru care s-a solicitat admiterea în parte a cererii de completare a dispozitivului sentinţei nr. 173 din 23.10.2017 formulată de reclamantă în sensul diminuării cheltuielilor de judecată de la suma de 4000 RON la suma de 2000 RON.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a solicitat prin întâmpinare respingerea recursului ca nefondat, apreciind că nu se pot circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., motivele invocate.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nul, pentru considerentele, în continuare arătate.

Recursul vizează hotărârea curţii de apel, pronunţată în procedura prevăzută de dispoziţiile art. .444 din C. proc. civ., privind completarea dispozitivului în ceea ce priveşte omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra capătului accesoriu de cerere privind plata cheltuielilor de judecată, respectiv, onorariul de apărător în cuantum de 4.000 de RON.

Prin motivele de recurs, încadrate de recurentul -pârât în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., s-a solicitat diminuarea onorariul apărătorului de la 4000 de RON la 2000 de RON, raportat la dispoziţiile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., în raport cu complexitatea redusă a cauzei, întrucât acţiunea a vizat un titlu de creanţă care fusese revocat de către autoritatea pârâtă.

Constată Înalta Curte că în ceea ce priveşte cuantumul cheltuielilor de judecată, sunt relevante considerentele şi deciziei nr. 3/2020 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii prin care se tranşează practica neunitară în sensul că motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanţa de fond s-a pronunţat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., asupra proporţionalităţii cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, solicitate de partea care a câştigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Reţine instanţa că proporţionalitatea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţilor cu complexitatea şi valoarea cauzei şi cu activitatea desfăşurată de avocat, reprezentând o chestiune de temeinicie şi nu o chestiune de legalitate a hotărârii atacate, nu poate fi analizată pe calea recursului, astfel că motivele invocate nu se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Devin incidente dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din C. proc. civ.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 489 din C. proc. civ., va dispune anularea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de recurenta-pârâtă Autoritatea pentru Digitalizarea României în calitatea de succesor al Ministerului Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale împotriva sentinţei civile nr. 55/CA din 4 martie 2019 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 noiembrie 2021.