Appeal annulled as void for failing to state statutory cassation grounds; integrity incompatibility finding upheld.

Şedinţa publică din data de 2 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău sub nr. x/2018, reclamantul A. a formulat contestaţie împotriva Raportului de evaluare din 24.10.2018, întocmit de pârâta A.N.I. prin inspectorul de integritate.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 32 din 20 martie 2019 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţionala de Integritate, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs reclamantul solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate, rejudecarea litigiului în fond şi admiterea contestaţiei.

A expus pe larg situaţia de fapt care a stat la baza emiterii raportului de evaluare, precizând că în data de 14.07.2016 i-a fost comunicată adresa înregistrată sub nr. x/2016, în care i se aduce la cunoştinţă că în lucrarea înregistrată cu nr. x/S/II/2016, s-a declanşat procedura de evaluare a respectării regimului juridic al incompatibilităţilor pe perioada exercitării funcţiei publice.

Reclamantul, a precizat că nu a primit niciodată şi nici nu cunoaşte conţinutul adresei mai sus menţionate, situaţie care a generat indirect şi imposibilitatea formulării unui punct de vedere explicit, cât şi a propunerii de eventuale dovezi.

Apreciază că, perioada considerată ca fiind de incompatibilitate, este o perioadă relativ scurtă, fiind de bună-credinţă şi doar necunoaşterea şi tergiversarea prin neglijenţă a depunerii înscrisurilor necesare pentru radierea persoanei reclamantului din firma existentă au dus la crearea acestei situaţii.

Solicită instanţei de judecată, de asemenea, să constate că faptele imputate s-au petrecut în urmă cu mai mult de 5 ani, între timp reclamantul fiind reales atât consilier local cât şi viceprimar şi pentru perioada 2016-2020.

Solicită instanţei de judecată, să reaprecieze gravitatea faptelor reţinute de inspectorii de integritate, să constate că ele nu sunt de natură să aducă prejudicii grave ordinii de drept şi astfel, urmând să admită prezenta contestaţie şi să dispună anularea concluziilor Raportului de evaluare atacat atât pe considerente legale, cât şi pe considerente de echitate.

In drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, pârâta - intimată Agenţia Naţională pentru Integritate a solicitat, în principal, anularea recursului, întrucât acesta, pe de o parte, nu cuprinde temeiul de drept pe care se fundamentează, iar, pe de altă parte, nu cuprinde motive care să poată fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

În subsidiar, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciindu-se că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

5. Soluţia instanţei de recurs

Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului în condiţiile art. 499 C. proc. civ.

Instanţa de control judiciar constată că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Din susţinerile recurentului - reclamant rezultă că aceasta a invocat formal dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, fără însă, a aduce nicio critică de nelegalitate sentinţei atacate.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare şi dezvoltarea lor. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a dispoziţiilor articolului 20 din Legea nr. 554/2004, întrucât, prin prisma trimiterii de la art. 28 din Legea nr. 554/2004, motivele de recurs şi condiţiile de exercitare a căii de atac (cu excepţia termenului) sunt reglementate prin C. proc. civ.

Astfel, condiţia legală a încadrării motivelor de recurs în cazurile de casare prevăzute la art. 488 din C. proc. civ., precum şi a dezvoltării motivelor, implică determinarea greşelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept, arătarea probelor pe care se bazează.

Motivele de recurs desemnează ipotezele expres şi limitativ prevăzute de lege pentru care se poate cere casarea hotărârii atacate.

Textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute limitativ de art. 488 pct. 1-8 din C. proc. civ.

Potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din C. proc. civ.

În practica judiciară s-a decis că simpla nemulţumire a unei părţi sau a părţilor în litigiu faţă de hotărârea pronunţată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligaţia să-şi întemeieze recursul pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute limitativ de lege.

Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport cu dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Motivele de recurs sunt instituite prin dispoziţii procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situaţii ce nu au fost avute în vedere la legiferare şi trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de Codul anterior în care motivele vizau şi netemeinicia acesteia.

Înalta Curte constată că recurentul - reclamant nu a formulat nicio critică posibil a fi circumscrisă motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aptă să conducă la casarea hotărârii recurate. Alegaţiile din cererea de recurs vizează elemente de fapt ale cauzei, reprezentând o redare fidelă a argumentelor din cererea de chemare în judecată, precum şi solicitarea adresată instanţei de a aprecia asupra lipsei de gravitate încălcării, împrejurare care nu poate fi analizată prin prisma condiţiilor reglementate de dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 176/2003.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, reţinând că recursul promovat nu este explicit în vreo critică compatibilă cu materia recursului, având în vedere şi faptul că, în speţă, nu este prezent nici un motiv de recurs de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 489 din C. proc. civ., va dispune anularea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva Deciziei nr. 32 din 20 martie 2019 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 noiembrie 2021.