Eligibility conditions for single payment per acre on communal pastures: documentation requirements and tenant exclusions under national implementing measures

Şedinţa publică din data de 2 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal la data de 24.05.2018, reclamanţii A. si B. au chemat in judecata Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, solicitând anularea literei a) a articolului 5 alin. (1) teza finala si a alin. (2) al articolului 5 din Ordinul nr. 246 din 23 aprilie 2008 privind stabilirea modului de implementare, a condiţiilor specifice fi a criteriilor de eligibilitate pentru aplicarea schemelor de plăţi directe şi plăţi naţionale directe complementare în sectorul vegetal, pentru acordarea sprijinului aferent măsurilor de agromediu şi zone defavorizate, emis de Ministerul Agriculturii si Dezvoltării Rurale, in forma de baza de la momentul adoptării.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 5428 din 18 februarie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal s-a respins cererea formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 au formulat recursuri recurenţii-reclamanţi A. şi B.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a recursului şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 2 noiembrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat nefondate, pentru următoarele considerente:

Recursul declarat a fost întemeiat de recurenţii-reclamanţi pe dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. invocându-se greşita aplicare a normelor de drept material de către prima instanţă pe soluţia de respingere a acţiunii dispusă.

Se arată că prima instanţă a apreciat greşit asupra legalităţii ordinului contestat - ca act administrativ cu caracter normativ, ordinul fiind în parte nelegal în ceea ce priveşte cele două dispoziţii contestate, în forma în vigoare de la momentul emiterii.

În cadrul recursului recurenţii reiau în parte situaţia de fapt a dreptului şi interesului lor ca persoane pretins vătămate prin dispoziţiile contestate ca nelegale şi reiau în parte criticile de nelegalitate invocate la fond cu privire la Ordinul nr. 246 din 23 aprilie 2008 privind stabilirea modului de implementare a condiţiilor specifice şi a criteriilor de eligibilitate pentru aplicarea schemelor de plăţi distincte complementare în sectorul vegetal pentru acordarea sprijinului aferent măsurilor de agromediu.

Recurenţii-reclamanţi susţin că prima instanţă a apreciat nelegal asupra aspectelor de nelegalitate invocate, respectiv a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. A) teza finală şi a art. 5 alin. (82) din Ordinul nr. 246/2008 ambele dispoziţii contestate fiind contrare O.U.G. nr. 125/206 act administrativ cu caracter superior, în sensul că se adaugă condiţii suplimentare neprevăzute de O.U.G. nr. 125/2006.

În cadrul recursului se susţine aceleaşi aspecte de nelegalitate invocate şi în prima instanţă criticându-se neluarea lor în considerare de către prima instanţă.

Se solicită admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi rejudecarea în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.

La dosar intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul declarat şi aspectele de nelegalitate invocate în cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ., Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat.

Sentinţa atacată este dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a legii de către prima instanţă ordinul contestat pe ambele dispoziţii în forma în vigoare la data emiterii 25.04.2008, fiind legal emis cu respectarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 125/2006 act administrativ normativ cu forţă juridică superioară.

Astfel, art. 5 alin. (1) lit. a) din Ordinul nr. 246 din 23 aprilie 2008 prevede că "(1)Pentru acordarea plaţii unice pe suprafaţă pentru pajiştile comunale utilizate pentru păşunat sau producerea de fân necesar creşterii animatelor, documentele solicitate sunt cele prevăzute la art. 4; la acestea după caz se anexează următoarele documente doveditoare:

a)adeverinţă eliberată de consiliul local din care sa reiasă poziţia din Registrul agricol si numărul de animale, pe specii şi categorii".

Totodată, prin art. 5 alin. (2) al Ordinului nr. 246/2008, legiuitorul arată că "(2)Consiliile locale pot atribui spre folosinţă pajiştile comunale prin contract de arendare, contract de concesionare, contract de administrare, contract de închiriere crescătorilor de animale persoane fizice sau juridice, precum şi formelor asociative ale crescătorilor de animale, legal constituite care desfăşoară activităţi de creştere a animalelor, conform Legii zootehniei nr. 72/2002. Arendatorul, concedentul şi/sau locatorul nu beneficiază de plaţi directe pentru terenul arendat, concesionat şi/sau închiriat."

Curtea nu va reţinerea fondate aspectele de nelegalitate invocate de recurenţii-reclamanţi cu privire la dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Ordinul nr. 246/2008.

Acest ordin a fost legal emis în raport de dispoziţiile art. 13 din O.U.G. nr. 125/2006 deoarece autoritatea avea obligaţia de a stabili prin ordin condiţiile specifice şi criteriile de eligibilitate pentru aplicarea schemelor de plată cu obligaţia de a respecta reglementările comunitare în domeniu.

Potrivit prevederilor art. 5 alin. (3) lit. b)} din O.U.G. nr. 125/2006, suprafaţa agricolă eligibilă poate avea categoria de folosinţă "pajişti permanente - păşuni şi fâneţe - terenul utilizat pentru păsunatul animalelor sau pentru producerea de furaje."

De asemenea, conform art. 7 alin. (1| lit. f) din O.U.G. nr. 125/2006, pentru a beneficia de acordarea de plăţi în cadrul schemelor de plată unică pe suprafaţă, solicitanţii trebuie sa prezinte documentele necesare care dovedesc dreptul de fotosinţă si să poată face dovada că utilizează terenul, respectiv pentru păşunat sau pentru recoltat furaje, aşa cum se detaliaza la art. 5 alin. (1) lit a) şi art. 8 lit. b) din Ordinul nr. 246/2008.

Iar conform art. 6 din Ordinul nr. 246/2008 documentele prevăzute la art. 4 şi 5 se prezintă "dup caz" la depunerea cererii de plată sau la solicitare existând două situaţii cu cerinţe specifice.

În prima ipoteză, când pajiştile comunale se utilizează pentru păşunat, alături de documentele prevăzute la art. 4 din Ordinul 246/2008, prin care se face dovada dreptului de folosinţă, se anexează documentele prin care se face dovada utilizării efective a terenului pentru păşunat care sunt prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. a) din Ordin, respectiv adeverinţă eliberată de consiliul local din care să reiasă poziţia din Registrul agricol şi numărul de animale, pe specii şi categorii.

În situaţia în care pajiştile comunale se utilizează pentru recoltat furaje necesare creşterii animalelor, alături de documentele prevăzute la art. 4 din Ordinul 246/2008, se anexează copie a facturii de valorificare a fânului recoltat de pe suprafaţa de păşune sau copie a documentelor care atesta efectuarea lucrărilor de întreţinere a păşunii, astfel cum este prevăzut la art. 5 alin. (1) lit. b) din Ordi.

În cauză condiţia deţinerii animalelor înscrise în Registrul agricol pentru acordarea de plăţi nu încalcă prevederile art. 5 din O.U.G. nr. 125/2006, deoarece plăţile nu se acordă în raport de numărul de animale.

În mod legal prima instanţă a apreciat în sensul legalităţii dispoziţiilor art. 5 alin. 1 lit. a) din Ordinul nr. 246/2008 în raport de dispoziţiile art. 13 din O.U.G. nr. 125/2006, recurenţii-reclamanţi neavând un drept vătămat deoarece nu se poate reţine introducerea pe cale indirectă a unei condiţii suplimentare neprevăzute de actul normativ cu forţă juridică superioară.

Al doilea aspect de nelegalitate invocat în cadrul recursului având ca obiect dispoziţiile art. 5 alin. (2) din Ordinul nr. 246/2008, Curtea îl apreciază ca nefondat în cauză neputându-se reţine aspectul limitării atribuţiilor administrative locale privind atribuirea pajiştilor comunale sau îngrădirea vreunui drept al reclamanţilor în calitate de beneficiari de plăţi conform O.U.G. nr. 125/2006.

În mod corect prima instanţă a analizat legalitatea dispoziţiei contestate în raport de dispoziţiile Legii zootehnice nr. 72/2002 deoarece dispoziţiile contestate nu se referă la modul în care reprezentanţii administraţiei publice locale atribuie spre folosinţă pajiştile comunale că prevede un drept al consiliului local de a dispune asupra modului de administrare a pajiştilor comunale.

Reclamanţii-recurenţi ca beneficiari ai plăţilor în baza O.U.G. nr. 125/2006 nu au un drept recunoscut de lege vătămat de dispoziţiile contestate cuprinse în art. 5 alin. 1 lit. a) şi art. 5 alin. 2 din Ordinul nr. 246/2008.

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ. - va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurenţii-reclamanţi A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 5428 din 18 februarie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 noiembrie 2021.