Administrative challenge to discrimination sanction: insufficiency of objective proof of racial bias in security refusal and inadmissibility of civil counterclaims in administrative proceedings

Şedinţa publică din data de 1 noiembrie 2021

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub numărul de dosar x/2016, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, B., C., D. şi E., a solicitat:

• în principal, anularea, în tot, a Hotărârii nr. 350 din 04.05.2016 emisă de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, ca fiind nelegală şi netemeinică;

• în subsidiar, anularea, în parte, a Hotărârii nr. 350 din 04.05.2016 emisă de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, în ceea ce priveşte dispoziţiile privind constatarea existenţei în sarcina reclamantei a unor fapte ce intra sub incidenţa prevederilor art. 2 alin. (1) şi art. 10 lit. f) din O.G. nr. 137/2000 şi sancţionarea contravenţională a reclamantei pentru acestea.

La data de 26.07.2016, pârâţii B., C., D. şi E. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată.

La data 26.07.2016, pârâţii B., C., D. şi E. au formulat cerere reconvenţională, prin care au solicitat obligarea reclamantei-pârâte la plata daunelor morale in cuantum de 10.000 RON pentru fiecare din pârâţii - reclamanţi.

În şedinţa publică din data de 29.11.2016, reclamanta-pârâtă A. S.R.L. a depus întâmpinare la cererea reconvenţională formulată de pârâţii B., C., D. şi E., prin care au solicitat, pe cale de excepţie, respingerea cererii reconvenţionale ca fiind inadmisibilă, iar, în măsura în care instanţa va trece peste excepţia mai sus invocată, pe fondul cererii reconvenţionale, respingerea ca neîntemeiată.

Prin plângerea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 22.06.2016, sub nr. x/2016, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, B., C., D. şi E., a solicitat admiterea plângerii şi, în consecinţă, anularea Hotărârii nr. 350/04.05.2016 emise de CNCD; în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.

La data de 26.07.2016, pârâţii B., C., D. şi E. au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.

Totodată, în baza art. 139 C. proc. civ., au invocat excepţia conexităţii cauzei, solicitând conexarea prezentei cauze la dosarul nr. x/2016, considerând că sunt îndeplinite condiţiile admiterii acesteia.

La data de 26.07.2016, pârâţii B., C., D. si E. au depus cerere reconvenţională, prin care au solicitat obligarea reclamantei-pârâte la plata daunelor morale în cuantum de 10.000 RON pentru fiecare din pârâţii-reclamanţi.

La data de 24.10.2016, reclamanta-pârâtă F. S.R.L. a depus întâmpinare la cererea reconvenţională formulată de pârâţii-reclamanţi B., C., D. si E., prin care au solicitat respingerea cererii reconvenţionale ca neîntemeiată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin încheierile din 06.03.2017 şi din 13.03.2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii formulării cererii reconvenţionale, invocată de către S.C. A. S.R.L.

Prin sentinţa civilă nr. 3365 din 29 septembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a hotărât următoarele:

"Respinge ca neîntemeiată acţiunea formulată de A. S.R.L., cu sediul în Comuna Baloteşti, Calea x., Judeţ Ilfov, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, B., C., D. şi E..

Respinge ca neîntemeiată cererea reconvenţională formulată de pârâţii - reclamanţi B. şi C. în contradictoriu cu A. S.R.L.

Admite în parte cererea reconvenţională formulată de pârâţii - reclamanţi în contradictoriu cu A. S.R.L., în sensul că obligă această reclamantă - pârâtă la plata daunelor morale în cuantum de 5.000 RON către fiecare dintre pârâţii - reclamanţi.

Respinge, în rest, cererea reconvenţională formulată de pârâţii - reclamanţi D. şi E. în contradictoriu cu A. S.R.L., ca neîntemeiată.

Respinge ca neîntemeiată acţiunea conexă formulată de F. S.R.L., cu sediul în Bucureşti, şos. Bucureşti-Ploieşti nr. 129, camerele 1, 2, 3 şi et. 2 camerele 4, 5, 6.

Respinge ca neîntemeiată cererea reconvenţională formulată de pârâţii - reclamanţi B. şi C. în contradictoriu cu F. S.R.L.

Admite în parte cererea reconvenţională formulată de pârâţii - reclamanţi D. şi E. în contradictoriu cu F. S.R.L., în sensul că obligă această reclamantă - pârâtă la plata daunelor morale în cuantum de 10.000 RON către fiecare dintre pârâţii - reclamanţi.

Respinge, în rest, cererea reconvenţională formulată de pârâţii - reclamanţi D. şi E. în contradictoriu cu F. S.R.L., ca neîntemeiată."

3. Calea de atac exercitată

Împotriva încheierilor din 6 martie 2017 şi 13 martie 2017, precum şi a sentinţei civile nr. 3365 din 29 septembrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

De asemenea, împotriva sentinţei civile nr. 3365 din 29 septembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs atât reclamanta F. S.R.L., cât şi pârâţii B. şi C..

Recursurile declarate în cauză.

Recursul declarat de recurenţii-pârâţi B. şi C. având ca obiect sentinţa civilă 3365/29.09.2017 este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. invocându-se existenţa unor motive străine de natura cauzei în ceea ce priveşte aprecierea asupra cereri reconvenţionale formulate în cauză având ca obiect obligarea reclamanţilor la plata daunelor morale.

Se arată că prima instanţă în mod greşit a reţinut că recurenţii-pârâţi au renunţat la dreptul pretins în condiţiile în care nu erau îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 408 alin. (1) C. proc. civ. care să ateste la dosar această manifestare de voinţă.

Se solicită admiterea recursului casarea în parte a sentinţei atacate în sensul admiterii cererii revonvenţionale formulate şi acordării daunelor morale solicitate.

Faţă de recursul declarat de recurenţii-pârâţi recurenta-reclamantă A. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a invocat în principal excepţia nulităţii recursului şi în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. are ca obiect sentinţa civilă nr. 3305 din 29.09.2017 şi încheierile de şedinţă din datele de 6.03.2017 şi 13.03.2017 şi este întemeiat pe motivele de recurs prevăzute de art. 5,6 şi 8 C. proc. civ. invocându-se nelegalitatea sentinţei atacate şi a încheierilor/interlocutorii contestate pe soluţiile dispuse prin aceste hotărâri.

În raport de dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 5 C. proc. civ. recurenta-reclamantă invocă faptul că prima instanţă în raport de soluţia dispusă nu a analizat toate argumentele invocate în cererea principală care vizau inclusiv cererile reconvenţionale formulate. Se apreciază că i-a fost încălcat dreptul la apărare şi au fost încălcate norme de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

În raport de dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. se invocă faptul că sentinţa atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină în cauză fiind încălcate dispoziţiile art. 425 lit. b) C. proc. civ.

În raport de dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. se invocă faptul că sentinţa şi încheierile recurate sunt nelegale fiind pronunţate cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material respectiv a dispoziţiilor art. 2 alin. (1), (4), (10) lit. A) şi art. 10 lit. F) din O.G. nr. 137/2000 în ceea ce priveşte aplicarea legalităţii Hot CNCD nr. 350/4.05.2016.

Se invocă faptul că aprecierea legalităţii hotărârii CNCD este dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material incidente, în raport de probatoriul administrat atât în ceea ce priveşte soluţionarea de către autoritate a excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantei faţă de fapta imputată reclamantei cât şi în ceea ce priveşte pe fond analiza faptelor apreciate de autoritate ca fiind fapte de discriminare în sensul art. 2 alin. 4 şi art. 10 din O.G. nr. 137/2000 în raport de elementele deduse judecăţii şi probele administrate.

În acest sens se invocă faptul că prima instanţă a apreciat în mod greşit că Regulamentul intern invocat în apărare nu ar fi avut dată certă în raport de dispoziţiile art. 278 alin. 6 C. proc. civ. menţinându-se nelegal soluţia autorităţii dată excepţiei lipsei calităţii procesuale active.

În legătură cu soluţionarea excepţiei pe acest motiv se invocă încălcarea principiului contradictorialităţii.

În raport de dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ. se invocă faptul că prima instanţă nu a analizat argumentele pentru care în ambele cereri s-a susţinut inexistenţa faptei de discriminare constând în refuzul de a permite accesul în incinta complexului.

Se solicită admiterea recursului casarea sentinţei atacate şi în principal anularea în tot a Hotărârii CNCD nr. 350 din 4.05.2016, în subsidiar anularea în parte în ceea ce priveşte această hotărâre prin admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale active în ceea ce priveşte constatarea existenţei faptei de discriminare în sarcina recurentei şi respingerea cererilor reconvenţionale în principal a inadmisibilităţii şi în subsidiar ca neîntemeiată.

Recursul declarat de recurenta-reclamantă F. S.R.L priveşte soluţia de respingere a acţiunilor conexe având ca obiect contestarea Hotărârii CNCD nr. 350/4.05.2016 şi admiterea în parte a cererii reconvenţionale formulate de pârâţii - reclamanţi D. şi E., aspectele de nelegalitate invocate încadrându-se în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

În raport de dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. se invocă faptul că soluţia dispusă de instanţa de fond este în parte nemotivată şi în parte contradictorie faţă de probatoriul administrat, în cauză nefiind respectate dispoziţiile art. 425 lit. b) C. proc. civ.

În raport de dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. se invocă nelegalitatea sentinţei atacate în ceea ce priveşte admiterea în parte a cererii reconvenţionale formulate, invocându-se greşita aplicare a dispoziţiilor art. 1373 alin. (1) şi (2) C. civ., ca normă generală în raport de dispoziţiile art. 27 alin. 1 din O.G. nr.,137/2000 ca normă specială aplicabilă cu prioritate.

La dosar recurenta-reclamantă F. S.R.L a formulat întâmpinare faţă de recursul declarat de recurenţii - pârâţi B. şi C. prin care a invocat excepţia nulităţii recursului şi în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Curtea analizând excepţia nulităţii recursului declarat de recurenţii-pârâţi B. şi C. urmează a o aprecia ca nefondată şi urmează a fi respinsă ca atare.

Criticile de nelegalitate au fost încadrate de recurenţii-pârâţi în cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. şi în opinia Curţii acestea pot fi încadrate în cadrul acestui motiv de recurs.

În cauză se invocă nelegalitatea sentinţei atacate sub aspectul contestat al renunţării la judecarea cererii reconvenţionale formulate, recurenţii-pârâţi invocând motive străine de natura cauzei în ceea ce priveşte soluţionarea cererii reconvenţionale formulate.

Analizând recursul declarat de recurenţii-pârâţi B. şi C. Curtea îl apreciază ca nefondat.

În cauză nu sunt îndeplinite condiţiile motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ.

Prima instanţă a motivat respingerea cererii reconvenţionale formulată de recurenţii-pârâţi B. şi C. dată fiind renunţarea la dreptul pretins în raport de conţinutul contractului de tranzacţie extrajudiciară încheiat între părţi la data de 4.07.2016 - dosar fond anterior pronunţării sentinţei atacate act necontestat de părţi.

În raport de această manifestare expresă de voinţă a recurenţilor-pârâţi în cauză cererea lor reconvenţională a fost respinsă fără a fi analizată pe fond, în cauză neputându-se reţine o motivare contradictorie a sentinţei de fond care să îndeplinească condiţiile motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ.

Analizând recursurile declarate de recurenţii-reclamanţi împotriva hotărârii de fond şi a încheierilor din data de 6.03.2017 şi 13.03.2017 Curtea le apreciază ca fondate prin considerente comune ambelor recursuri declarate având ca obiect pe fond pe cererile conexe Hotărârea CNCD nr. 350/4.05.2016 şi cererile reconvenţionale formulate în ambele cauze conexe.

Curtea pe recursurile declarate de recurenţii-reclamanţi pe cererile conexe apreciază că sunt îndeplinite condiţiile motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ. dar fiind intrinseca legătură dintre aplicarea greşită a normelor de drept material în ceea ce priveşte aprecierea legalităţii Hotărârii CNCD contestată, a calităţii procesuale a părţilor implicate în raport de faptele de discriminare imputate distinct aspecte susţinute de motivarea în fapt şi în drept a hotărârii pronunţate de instanţa de fond.

În condiţiile în care instanţa de recurs constată că sunt atacate şi încheierile premergătoare au fost pronunţate cu aplicarea greşită a normelor de drept material, motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. în consecinţă şi motivarea sentinţei atacate este nelegală fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ., aceste motive fiind îndeplinite atât soluţioonării cererilor conexe cât şi sub aspectul aprecierii ca inadmisibile a cererilor reconvenţionale formulate în cauză în ambele dosare conexate.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 5 C. proc. civ. invocat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. nu este fondat, în cauză neputându-se reţine încălcarea normelor de procedură de către prima instanţă în sensul solicitat.

În cauză recurentei-reclamante nu i-a fost încălcat dreptul la apărare în sensul art. 6 şi art. 13 C. proc. civ. prima instanţă efectuând o analiză, în raport de probatoriul administrat a aspectelor de nelegalitate invocate de recurenta-reclamantă având ca obiect legalitatea Hotărârii CNCD 350/2016.

Prin Hotărârea CNCD nr. 350/2016 hotărârea emisă la cererea părţilor - persoane fizice care au invocat că ar fi fost victimele unor fapte de discriminare comise de un agent de pază al firmei F. S.R.L s-au constatat următoarele faţă de recurentele-reclamante.

Faţă de recurenta-reclamantă A. S.R.L. s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a sa faţă de fapta pretinsă şi s-a constatat că Regulamentul invocat nu are dată certă şi în consecinţă i s-a imputat reclamantei că nu a avut o politică antidiscriminatorie anterior şi ulterior incidentului fiind aplicate dispoziţiile art. 2 alin. 1, (4),(10) lit. A) şi art. 10 lit. f) din O.G. nr. 137/2000.

Faţă de recurenta-reclamantă F. S.R.L s-a reţinut că un angajat al societăţii a fost implicat în incident în sensul că s-a săvârşit o faptă de discriminare faţă de pârâţi fiindu-le refuzat accesul în centrul spa pe baza unor criterii rasiale.

Prin încheierile contestate au fost respinse excepţia inadmisibilităţii cererilor reconvenţionale formulate.

Curtea apreciază fondate motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ. invocate de recurentele-reclamante în cauză sentinţa atacată şi încheierile premergătoare fiind date cu interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material respectiv a dispoziţiilor art. 2 şi art. 10 din O.G. nr. 137/2000 pe ambele aspecte principale contestate legalitatea Hotărârii CNCD nr. 350/2016 şi admisibilitatea cererilor reconvenţionale.

În opinia Curţii, ca instanţă de recurs hotărârile recurate sunt date cu interpretarea şi aplicarea greşită a legii, Hotărârea CNCD nr. 350/2016 fiind nelegală atât în ceea ce priveşte reţinerea calităţii procesuale active a recurentei-reclamante A. S.R.L şi a comportamentului antidiscriminatoriu reţinut faţă de această parte cât şi în ceea ce priveşte reţinerea în sarcina recurentei - reclamante F. S.R.L a săvârşirii unei fapte de discriminare faţă de pârâţi - persoane fizice.

Contrar primei instanţe Curtea în raport de probatoriul administrat apreciază faţă de recursurile declarate pe acţiunile conexe următoarele.

Pe recursul recurentei-reclamante A. S.R.L

În mod nelegal prima instanţă a considerat că soluţia dată de CNCD excepţiei lipsei calităţii procesuale active este corectă fiind menţinută sancţiunea pe motivul contestării că Regulamentul intern invocat nu ar fi avut data certă şi în consecinţă fiind reţinută în sarcina reclamantei în esenţă că nu a avut o politică antidiscriminatorie anterior şi ulterior incidentului.

Curtea apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 alin. (1), (4), (10) lit. a) şi art. 10 lit. f) din O.G. nr. 137/2000.

Potrivit disp. art. 2 alin. (1), (4), (10) lit. a) şi art. 10 lit. f) din O.G. nr. 137/2000,

Art. 2 alin. (1): Potrivit prezentei ordonanţe, prin discriminare se înţelege orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenenţă la o categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice.

Art. 2 alin. (4): Orice comportament activ ori pasiv care, prin efectele pe care le generează, favorizează sau defavorizează nejustificat ori supune unui tratament injust sau degradant o persoană, un grup de persoane sau o comunitate faţă de alte persoane, grupuri de persoane sau comunităţi atrage răspunderea contravenţională conform prezentei ordonanţe, dacă nu intra sub incidenţa legii penale.

Art. 2 alin. (10): în înţelesul prezentei ordonanţe, eliminarea tuturor formelor de discriminare se realizează prin:

a) prevenirea oricăror fapte de discriminare, prin instituirea unor măsuri speciale, inclusiv a unor acţiuni afirmative, în vederea protecţiei persoanelor defavorizate care nu se bucură de egalitatea şanselor.

Art. 10: Constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, dacă fapta nu intră sub incidenţa legii penale, discriminarea unei persoane fizice, a unui grup de persoane din cauza apartenenţei acestora ori a persoanelor care administrează persoana juridică la o anumită rasă, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată, respectiv din cauza convingerilor, vârstei, sexului sau orientării sexuale a persoanelor în cauză prin:

f) refuzul accesului unei persoane sau unui grup de persoane la serviciile oferite de magazine, hoteluri, restaurante, baruri, discoteci sau de orice alţi prestatori de servicii, indiferent dacă sunt în proprietate privată ori publică.

Contrar primei instanţe Curtea apreciază că Regulamentul intern a fost aprobat la data de 1. XI.2015 având această dată certă, deoarece nu s-a făcut proba contrară. Această dată se coroborează şi cu aspectul de fapt al comunicării sale la data de 9. XI.2015, regulament intern care cuprinde dispoziţii şi principii privind nediscriminarea.

În consecinţă s-a probat existenţa unei politici antidiscriminatorii anterioară producerii evenimentului din data de 21.01.2016.

La data de 11.01.2016 a fost încheiat contractul de prestări servicii nr. x/11.01.2016 cu societatea pază F. S.R.L. care prevede:

- la pct. 1.14 că Prestatorul: "Va reglementa/controla accesul persoanelor în locaţie în acord cu instrucţiunile Beneficiarului, cu Regulamentul Intern al acestuia şi cu consemnul posturilor.,

- iar la pct. 1.11 că: "Prestatorul va respecta prin personalul de pază care lucrează în obiectiv prevederile Regulamentului Intern al Beneficiarului. Dovada luării Ia cunoştinţa, de către Prestator a dispoziţiilor Regulamentului Intern al Beneficiarului se face prin semnarea Extrasului din Regulamentul Intern al Beneficiarului (Anexa nr. 2 la Contract) de către reprezentantul autorizat al Prestatorului."

Potrivit Anexei 2 la Contractul de prestări servicii nr. x din 11.01.2016 încheiată anterior producerii evenimentului din data de 21.01.2016:

Fapt de necontestat în incident nu a fost implicată vreo persoană care ar putea atrage răspunderea reclamantei A., în incident fiind implicat un angajat al reclamantei F. S.R.L. - firmă care avea responsabilitatea asupra activităţilor prin care se decide accesul persoanelor în incinta complexului.

În opinia Curţii în cauză nu poate fi reţinut un compartiment discriminatoriu ulterior în sensul unei politici antidiscriminatorie deoarece la patru zile de la preluarea incidentului a fost încheiat un act adiţional la contractul de prestări servicii cu firma de pază şi s-a dispus verificarea evenimentelor astfel cum rezultă din adresele emise către firma de pază adrese din care rezultă un comportament activ în sensul afirmării şi respingerii unui comportament discriminatoriu.

În esenţă, Curtea apreciază că faţă de recurenta-reclamantă A. S.R.L a fost soluţionată greşit excepţia lipsei calităţii sale procesuale active în ceea ce priveşte săvârşirea faptei prin hotărârea contestată.

Această reclamantă nu are calitatea de subiect activ al contravenţiei reţinute în sarcina sa respectiv lipsa unei politici antidiscriminatorie anterioare şi ulterioare evenimentului din data de 21.01.2016.

În cauză recurenta-reclamantă a probat aplicarea şi comunicarea Regulamentului intern din data de 1. XI.2015 comunicat la 8. XI.2015 şi transferul răspunderii activităţii privind accesul către firma de pază, iar ulterior sesizării persoanelor fizice a evenimentului, măsurile dispuse faţă de firma de pază.

În ceea ce priveşte ambele recursuri declarate de reclamante Curtea le apreciază ca fondate în ceea ce priveşte legalitatea Hotărârii CNCD sub aspectul reţinerii ca fiind îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, respectiv al reţinerii comiterii faptei de discriminare imputată în concret reclamantei-recurente F. S.R.L.

În opinia Curţii în cauză nu există probe din care să rezulte săvârşirea de către reclamanta F. S.R.L a unei fapte contravenţionale respectiv de a fi îndeplinite condiţiile răspunderii contravenţionale pentru fapta altuia.

Curtea apreciază că în concret nu s-a probat cert săvârşirea faptei de discriminare reţinută în sarcina angajatului firmei de pază - respectiv implicarea în incidentul ce a făcut obiectul petiţiei respectiv îngrădirea accesului în centru spa din motive rasiale.

În opinia Curţii nu există probată cu certitudine existenţa faptei pretins discriminatorie respectiv a dreptului obiectiv al săvârşirii contravenţiei reţinute interzicerea accesului în centrul spa pe motive rasiale conform susţinerii părţii persoane fizice.

Săvârşirea faptei ca atare nu a fost probată în faza procedurii jurisdicţionale de la CNCD. în mod nelegal prima instanţă constatând faptul că din probele administrate a rezultat săvârşirea faptei de către agentul de pază implicat în incident.

Însăşi autoritatea concluzionează că fapta urmează a fi reţinută din contextul împrejurărilor, opinie împărtăşită de prima instanţă dar teză care urmează a fi înlăturată de Curte ca instanţă de recurs.

Fiind o faptă cu caracter contravenţional elementul său obiectiv trebuie demonstrat în mod cert neputându-se reţine că din "context" rezultă săvârşirea faptei de discriminare.

Din probele audio şi video administrate, din declaraţiile contradictorii ale părţilor - petenţi care reclamă săvârşirea faptelor de discriminare şi agenţii de pază audiaţi care neagă săvârşirea lor nu rezultă cu certitudine faptul că accesul în centrul spa le-a fost interzis petenţilor din motive etnice, respectiv datorită faptului că aceştia sunt romi.

În lipsa elementului obiectiv în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile aplicării dispoziţiilor art. 2 şi art. 10 din O.G. nr. 137/2000.

În consecinţă hotărârea atacată este dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a legii, respectiv a dispoziţiilor O.G. nr. 137/2000 în cauză în urma judecării urmând a fi admise acţiunile conexe şi anulată ca nelegală Hotărârea CNCD nr. 250 din 4.95.2016.

În ceea ce priveşte cererile reconvenţionale formulate Curtea apreciază ca nelegale încheierile atacate prin care au fost respinse excepţia inadmisibilităţii cererilor reconvenţionale.

În mod nelegal, în raport de dispoziţiile art. 8 şi 18 din Legea nr. 554/2004, prin care este reglementat obiectul acţiunii în contencios administrativ şi soluţiile pe care le poate pronunţa instanţa, prima instanţă a apreciat ca admisibilă cererea reconvenţională, ca cerere incidentă, cerere ce nu are legătură legalitatea Hotărârii CNCD contestate de reclamanţi.

Cererile reconvenţionale formulate reprezintă veritabile acţiuni civile delictuale în despăgubiri, cereri care pot fi formulate separat în condiţiile art. 27 alin. 1 din O.U.G. nr. 137/2000.

Aceste cereri reconvenţionale formulate în ambele acţiuni conexe sunt apreciate de Curte ca inadmisibile în raport de dispoziţiile art. 8 şi 18(2) din Legea nr. 554/2004 şi vor fi respinse ca atare, ca o consecinţă a admiterii recursurilor şi rejudecării acţiunilor conexe.

Faţă de considerentele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004.

Va admite recursurile declarate de recurentele-reclamante având ca obiect şi încheierile din 6.03.2017 şi 13.03.2017 şi va casa aceste hotărâri şi rejudecând

Va admite cererea principală formulată de reclamanta A. S.R.L. şi cererea conexă formulată de reclamanta F. S.R.L.

Va anula Hotărârea CNCD nr. 350/4.05.2016.

Va admite excepţia inadmisibilităţii cererilor reconvenţionale şi va respinge cererile reconvenţionale în ambele cauze conexe, ca inadmisibile.

Va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenţii-pârâţi B. şi C..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului declarat de recurenţii - pârâţi B. şi C., ca nefondată.

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva încheierii din 6 martie 2017, a încheierii din 13 martie 2017 şi a sentinţei civile nr. 3365 din 29 septembrie 2017, precum şi recursul declarat de recurenta - reclamantă F. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 3365 din 29 septembrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează încheierile din 6 martie 2017 şi 13 martie 2017 şi sentinţa recurată şi, rejudecând:

Admite cererea principală formulată de reclamanta A. S.R.L. şi cererea conexă formulată de reclamanta F. S.R.L.

Anulează Hotărârea CNCD nr. 350 din 4 mai 2016.

Admite excepţia inadmisibilităţii cererilor reconvenţionale formulate de pârâţii B., C., D. şi E. raportat atât la cererea principală formulată de reclamanta A. S.R.L., cât şi la cererea conexă formulată de reclamanta F. S.R.L.

Respinge cererile reconvenţionale formulate de pârâţii B., C., D. şi E. în ambele cauze conexate, ca inadmisibile.

Respinge recursul declarat de recurenţii-pârâţi B. şi C. împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 1 noiembrie 2021.