Recusal for lack of current procedural interest after administrative compliance with salary recalculation order

Şedinţa publică din data de 28 octombrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti la data de 06.05.2016, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, să se dispună obligarea acestuia la emiterea unui nou ordin de salarizare, în vederea recalculării salariului şi introducerii în nivelul de salarizare lunară brută a sumei compensatorii egale cu sporul de doctorat de 15% începând cu luna martie 2016.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa (intitulată din eroare decizie) nr. 46 din 22 martie 2019 Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei şi a obligat pârâtul la emiterea unui nou ordin de salarizare cu includerea în indemnizaţia lunară de încadrare a reclamantului a unei sume compensatorii egale cu sporul de doctorat de 15%, începând cu 01.03.2016 şi până la 31.07.2016.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiţiei criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, în sensul respingerii acţiunii ca rămasă fără obiect.

În motivarea recursului s-a arătat că, având în vedere dispoziţiile legale reţinute de instanţa de fond (Legea nr. 330/2009, O.U.G. nr. 1/2010, art. 3 indice 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 20/2016) dar şi decizia Î.C.C.J. - Completul competent să judece recursul în interesul legii nr. 21/2016, ministerul pârât a emis O.M.J. nr. 1490/C/2017, prin care, la art. 1 se prevede că în perioada 9.04.2015-31.07.2016, judecătorii din cadrul instanţelor de judecată din circumscripţia Curţii de Apel Bucureşti prevăzuţi în anexele 1-28 din ordin, care beneficiau la acea dată de un cuantum al indemnizaţiei de încadrare brute lunare şi al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad, gradaţie şi vechime în funcţie se recalculează la nivelul maxim, conform celor menţionate în anexe.

După cum se poate observa din anexa 261 la ordinul menţionat, reclamantului i-a fost acordată suma compensatorie pentru deţinerea titlului de doctor în drept, astfel că acţiunea acestuia a rămas fără obiect.

Deşi a fost legal citat, intimatul-reclamant A. nu a depus întâmpinare şi nu a formulat apărări în cauză.

4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând cu prioritate, potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi întreţinut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziţii aplicabile şi în cazul căilor de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât şi în căile de atac.

Întrucât cauza de faţă are drept obiect obligarea recurentului-pârât la emiterea unui nou ordin de încadrare salarială, în acord cu prevederile legale invocate de reclamant, în stabilirea interesului procesual al susţinerii recursului trebuie avute în vedere şi modificările survenite ulterior pronunţării hotărârii atacate, respectiv actele administrative emise în vederea punerii în aplicare a sentinţei recurate.

Înalta Curte reţine că, potrivit înscrisurilor ataşate cererii de recurs, recurentul-pârât Ministerul Justiţiei a emis ordinul nr. 1490, prin care a recalculat cuantumul indemnizaţiei de încadrare brute lunare şi al sporurilor cuvenite reclamantului, la nivelul maxim permis de prevederile legale.

În raport de această împrejurare, se constată că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual al susţinerii recursului, având în vedere că recurentul-pârât şi-a îndeplinit obligaţiile stabilite prin sentinţa instanţei de fond, cu efectul unei recunoaşteri implicite a pretenţiilor reclamantului.

Cum interesul de a acţiona al pârâtului nu mai este actual, potrivit art. 33 C. proc. civ., se constată că nu este îndeplinită condiţia de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din acelaşi cod, ceea ce face de prisos analizarea în concret a criticilor din recurs .

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului şi va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei, ca fiind lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului invocată din oficiu.

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei (intitulată din eroare decizie) nr. 46 din 22 martie 2019 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca fiind lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 octombrie 2021.