Jurisdictional assignment for claims against a judicial body as defendant under Civil Procedure Code Article 127

Şedinţa publică din data de 28 octombrie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureş sub nr. dosar x/2021, la data de 18.02.2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Maramureş, să fie obligat pârâtul să-i comunice actele de procedură, respectiv sentinţa civilă pronunţată în dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Maramureş.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 1155 din data de 19.07.2021, pronunţată de Tribunalul Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Bihor.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că art. 127 din C. proc. civ. prevede o prorogare legală de competenţă în favoarea uneia dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care are calitatea de reclamant sau pârât.

2.2. Hotărârea Tribunalului Bihor

Prin sentinţa civilă nr. 706 din data de 17.09.2021, Tribunalul Bihor, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare cauzei în favoarea Tribunalului Maramureş, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

În considerentele acestei sentinţe s-a reţinut că sunt aplicabile în cauză prevederile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 şi alegerea de competenţă a reclamantului, coroborat cu dispoziţiile art. 127 alin. (2) din C. proc. civ.

II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că în cauză ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că "există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior şi-au declarat necompetenţa".

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte norma de drept aplicabilă situaţiei deduse judecăţii, din perspectiva competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei.

Reclamantul A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Maramureş, să fie obligat pârâtul să-i comunice actele de procedură, respectiv sentinţa civilă pronunţată în dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Maramureş.

Potrivit art. 127 alin. (1) din C. proc. civ.:

"dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea", iar potrivit alin. (2) "În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii".

Dispoziţiile art. 127 din C. proc. civ. trebuie avute în vedere prin raportare la Decizia Curţii Constituţionale nr. 290/2018, prin care s-a admis excepţia de neconstituţionalitate şi s-a stabilit că:

"dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. sunt constituţionale în măsura în care privesc şi instanţa de judecată în calitate de parte reclamantă/pârâtă.".

Potrivit alin. (2)1 din art. 127 din C. proc. civ.:

"Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".

Aşadar, se reţine că art. 127 din C. proc. civ. prevede o prorogare legală de competenţă în favoarea unei dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care calitatea de reclamant sau pârât, derogând, în mod expres, de la normele ce stabilesc competenţa teritorială în mod uzual pentru cauzele având un anumit obiect, din raţiuni ce privesc asigurarea imparţialităţii judecătorului chemat să soluţioneze cauza, raţiuni ce au prioritate, potrivit noii reglementări procedurale.

Caracterul facultativ este dat de posibilitatea de a opta între mai multe instanţe, egale în grad, aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate, norma legală având însă caracter imperativ, sub aspectul obligaţiei de a sesiza o altă instanţă decât cea care are calitatea de reclamantă/pârâtă în cauză, în acord cu interpretarea dată prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 290/2018.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse şi de principiile imparţialităţii justiţiei şi dreptului la un proces echitabil, având în vedere că Tribunalul Maramureş are în litigiul pendinte o dublă calitate, atât calitatea de pârât, cât şi calitatea de instanţă învestită să soluţioneze cererea de chemare în judecată, Înalta Curte apreciază că, în speţă, competent să soluţioneze cererea de chemare în judecată este Tribunalul Bihor.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâtul Tribunalul Maramureş, în favoarea Tribunalului Bihor, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâtul Tribunalul Maramureş, în favoarea Tribunalului Bihor, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 28 octombrie 2021.