Conflict of jurisdiction in salary recalculation dispute arising from failure to invoke territorial incompetence at first hearing

Şedinţa publică din data de 28 octombrie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. x/2021, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Giurgiu, solicitând să se dispună:

- obligarea paratului la stabilirea salariului de funcţie, fără includerea de sporuri si alte adaosuri reprezentate de sumele compensatorii, începând cu data de 01.02.2017 si pe viitor, în conformitate cu prevederile H.G. nr. 1/2017 si ale H.G. nr. 846/2017;

- obligarea paratului la recalcularea sumelor compensatorii, a sporurilor şi majorărilor prin raportare la salariul de funcţie, care nu poate fi mai mic decât salariul minim brut garantat în plată, începând cu data de 01.02.2017 si pe viitor, prin raportare la prevederile art. 4 alin. (2) din Anexa VII, Capitolul II, Secţiunea a 2-a din Legea - cadru nr. 284/28.12.2010 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice (in vigoare la data emiterii H.G. nr. 1/2017) şi de art. 4 alin. (2) din Anexa VI, Capitolul II, Secţiunea II, din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice (în vigoare la data emiterii H.G. nr. 846/2017);

- obligarea paratului la plata sumelor rezultate în urma recalculării solicitate anterior, începând cu data de 01.02.2017 şi pe viitor;

- plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Giurgiu, secţia civilă

Prin sentinţa civilă nr. 161 din data de 30.03.2021, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, secţia civilă s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Prahova.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a avut în vedere faptul că domiciliul reclamantei este în Judeţul Prahova, precum şi dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

2.2. Hotărârea Tribunalului Prahova

Prin sentinţa civilă nr. 612 din data de 26.05.2021, Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

În considerentele acestei sentinţe s-a reţinut că excepţia necompetenţei teritoriale nu a fost invocată la primul termen de judecată, precum şi dispoziţiile art. 130 alin. (2) din C. proc. civ.

II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu, secţia Civilă, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că în cauză ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că "există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior şi-au declarat necompetenţa".

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte norma de drept aplicabilă situaţiei deduse judecăţii, din perspectiva competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei.

Reclamanta A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Giurgiu:

- - obligarea paratului la stabilirea salariului de funcţie, fără includerea de sporuri si alte adaosuri reprezentate de sumele compensatorii, începând cu data de 01.02.2017 si pe viitor, în conformitate cu prevederile H.G. nr. 1/2017 si ale H.G. nr. 846/2017;

- obligarea paratului la recalcularea sumelor compensatorii, a sporurilor şi majorărilor prin raportare la salariul de funcţie, care nu poate fi mai mic decât salariul minim brut garantat în plată, începând cu data de 01.02.2017 si pe viitor, prin raportare la prevederile art. 4 alin. (2) din Anexa VII, Capitolul II, Secţiunea a 2-a din Legea - cadru nr. 284/28.12.2010 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice (in vigoare la data emiterii H.G. nr. 1/2017) şi de art. 4 alin. (2) din Anexa VI, Capitolul II, Secţiunea II, din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice (în vigoare la data emiterii H.G. nr. 846/2017);

- obligarea paratului la plata sumelor rezultate în urma recalculării solicitate anterior, începând cu data de 01.02.2017 şi pe viitor;

- plata cheltuielilor de judecată.

Înalta Curte reţine că, potrivit prevederilor art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., "Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.", iar în conformitate cu prevederile art. 131 alin. (1) acelaşi Cod, "La primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu."

Alin. (2) al aceluiaşi articol statuează că "În mod excepţional, în cazul în care pentru stabilirea competenţei sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuţia părţilor şi va acorda un singur termen în acest scop".

Textele menţionate sunt expresia intenţiei legiuitorului de a stabili clar aspectul competenţei unei instanţe, nerespectarea termenului procedural de invocare a necompetenţei atrăgând decăderea din dreptul de a pune în discuţie necompetenţa instanţei, respectiv lipsirea instanţei sesizate de posibilitatea invocării necompetenţei cu depăşirea termenului procedural menţionat, cu consecinţa corelativă a consolidării competenţei instanţei învestite, independent de norma care reglementează competenţa instanţei.

Efectul omisiunii de a invoca necompetenţa teritorială la primul termen de judecată la care părţile erau legal citate este stabilirea competenţei instanţei învestite cu soluţionarea cererii de chemare în judecată. De lege lata, declinarea competenţei ulterior acestui moment nu mai este cu putinţă, odată depăşit termenul procedural de invocare a necompetenţei, instanţa rămânând competentă să judece, chiar dacă, virtual, dispoziţia legală incidentă ar fi menţionat competenţa altei instanţe.

Totodată, prin Decizia nr. 31 din 11 noiembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, s-a statuat că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 131 din C. proc. civ., instanţa învestită prin hotărârea de declinare a competenţei poate invoca necompetenţa materială procesuală dacă instanţa care şi-a declinat competenţa în favoarea sa nu a invocat excepţia de necompetenţă în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanţă se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunţată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ.. În mod similar, în spiritul acestei interpretări, aceeaşi concluzie se impune şi în privinţa neinvocării excepţiei de necompetenţă teritorială.

Din considerentele deciziei mai sus menţionate reiese că instanţa care soluţionează conflictul de competenţă nu poate ignora faptul că o instanţă învestită devine competentă prin acoperirea necompetenţei sale iniţiale, neinvocate în termen.

De asemenea, neinvocarea în termen a excepţiei de necompetenţă constituie o consolidare a competenţei în favoarea instanţei sesizate, fapt ce nu poate fi ignorat.

În cauză, prin prezenta cerere (disjunsă din dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Giurgiu, după acordarea în respectivul dosar a două termene de judecată, după rămânerea în pronunţare pe fondul cauzei, respectiv după repunerea cauzei pe rol, prezentul dosar disjuns fiind declinat la Tribunalul Prahova, ulterior repunerii pe rol), reclamanta A., având domiciliul în jud. Prahova şi calitatea de funcţionar public cu statut special-poliţist în cadrul instituţiei pârâte, a solicitat (prin Sindicatul Poliţiştilor Europeni "Europol") angajatorului său recunoaşterea, stabilirea, (re)calcularea/plata anumitor drepturi de natură salarială.

Înalta Curte reţine că excepţia de necompetenţă teritorială nu a fost invocată în termenul reglementat de art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., iar expirarea acestui termen atrage, conform art. 185 alin. (1) din acelaşi cod, decăderea din dreptul de a o mai invoca, chiar dacă aceasta este de ordine publică.

Astfel, Tribunalul Giurgiu rămâne să soluţioneze acţiunea în fond, fără a putea invoca excepţia în discuţie ulterior depăşirii termenului legal, în condiţiile în care competenţa teritorială a fost deja dobândită de această instanţă prin neinvocarea în termen a excepţiei de necompetenţă, pentru care legiuitorul a stabilit că poate fi invocată până la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta A. şi pe pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Giurgiu, în favoarea Tribunalului Giurgiu, secţia Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta A. şi pe pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Giurgiu, în favoarea Tribunalului Giurgiu, secţia Civilă.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 28 octombrie 2021.