Administrative challenge to Judicial Inspection resolutions; appeal against interlocutory standing ruling inadmissible as premature.

Şedinţa publică din data de 28 octombrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin cererea introdusă pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul A. a formulat contestaţie împotriva Rezoluţiei Inspectorului Şef al Inspecţiei Judiciare din data de 13.07.2020 şi împotriva Rezoluţiei de clasare nr. 1117/A/30.03.2020.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin încheierea din data de 2 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă ca neîntemeiată excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată pentru neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 194 din C. proc. civ. invocată de către Administraţia Prezidenţială, în calitate de reprezentant al pârâtului Preşedintele României.

A fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor CSM, Preşedintele României şi CSAT.

3. Cererea de recurs

Împotriva încheierii din data de 2 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs A., în ceea ce priveşte respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii Administraţia Prezidenţială şi Consiliul Superior al Magistraturii au depus întâmpinări la dosarul cauzei prin care au invocat excepţia inadmisibilităţii recursului.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate, în condiţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este inadmisibil, calea de atac urmând a fi respinsă ca atare, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, iar potrivit art. 129 din Constituţia României, împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.

Din cuprinsul textelor de lege menţionate anterior rezultă că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Potrivit art. 248 alin. (5) din C. proc. civ., "(5) încheierea prin care s-a respins excepţia, precum şi cea prin care, după admiterea excepţiei, instanţa a rămas în continuare învestită pot fi atacate numai odată cu fondul, dacă legea nu dispune altfel".

În acord cu prevederile art. 235 din C. proc. civ., toate încheierile care preced hotărârea şi au ca scop să pregătească soluţionarea pricinii sunt încheieri premergătoare, unele dintre acestea putând obţine dispoziţii pur premergătoare (încheieri preparatorii), care nu leagă instanţa sau, dimpotrivă, pot conţine soluţionări parţiale ale unor aspecte ale litigiului care leagă instanţa (încheieri interlocutorii), în sensul că aceasta nu mai poate reveni asupra celor hotărâte. Încheierile premergătoare, indiferent de felul lor, în acord cu prevederile art. 248 alin. (5) din din C. proc. civ., nu pot fi atacate decât odată cu fondul şi, prin urmare, vor fi supuse căii de atac numai odată cu aceasta.

În speţa de faţă, reclamantul a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a formulat contestaţie împotriva Rezoluţiei Inspectorului Şef al Inspecţiei Judiciare din data de 13.07.2020 şi împotriva Rezoluţiei de clasare nr. 1117/A/30.03.2020.

Prin încheierea atacată, instanţa de fond a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor CSM, Preşedintele României şi CSAT şi a acordat termen pentru continuarea judecăţii la 16 martie 2021.

Astfel, după soluţionarea excepţiei, instanţa de fond a rămas în continuare învestită cu soluţionarea cauzei.

Prin urmare, această încheiere nu poate fi supusă căii de atac a recursului decât odată cu fondul, nu şi pe calea unui recurs separat, aşa cum de altfel se menţionează şi în cuprinsul acesteia.

Cum legiuitorul nu a înţeles să reglementeze dreptul de a se declara recurs şi împotriva unei astfel de încheieri decât în situaţia în care este atacată odată cu fondul, condiţie care nu este îndeplinită în cauză, instanţa nu poate soluţiona o astfel de cale de atac, deoarece calea de atac este pusă la dispoziţia părţilor de lege, şi nu de judecător, conform principiului legalităţii căilor de atac.

În raport de dispoziţiile legale menţionate, Înalta Curte constată că recursul de faţă este inadmisibil.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la prevederile art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. împotriva încheierii din data de 2 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva încheierii din data de 2 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 28 octombrie 2021.