IT specialist's challenge to salary calculation rejected as auxiliary staff excluded from length-of-service increases and tribunal-level allowance

Şedinţa publică din data de 28 octombrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 10.12.2018, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie Şi Justiţie şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti:

I. Revocarea în parte a Deciziei procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti nr. 638/25.09.2018, având număr de intrare la PT Bucureşti din data de 01.10.2018, comunicată în data de 01.10.2018, în ceea ce priveşte salariul de bază brut stabilit începând cu 23.07.2018;

II. Stabilirea, începând cu 23.07.2018, prin act administrativ individual, a unui salariu de bază brut corect, obţinut prin stabilirea acestuia în raport de vechimea în funcţie şi de vechimea în muncă, majorat cu sporul pentru instanţă de 5% aferent nivelului instanţei în care îşi desfăşoară activitatea;

III. Revocarea în parte a deciziei procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în ceea ce priveşte "Cuantum spor risc şi confidenţialitate" stabilit începând cu 23.07.2018;

IV. Stabilirea, începând cu 23.07.2018, prin act administrativ individual, a unui cuantum pentru sporul pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică de 25%, respectiv pentru sporul pentru păstrarea confidenţialităţii de 5% la salariul de bază brut corect, potrivit art. 5 Capitolul VIII Secţiunea 1 din Anexa nr. V din Legea nr. 153/2017.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1449 din data de 15 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a (veche) contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, invocată prin întâmpinare şi a fost respinsă acţiunea în contradictoriu cu acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală.

A fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamantul, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi, după rejudecare, admiterea în parte a cererii de chemare în judecată, obligarea pârâtului să emită un nou ordin prin care să stabilească drepturile salariale ale reclamantului având în vedere vechimea în funcţie şi sporul de instanţă de 5%.

În motivarea recursului, cu privire la faptul că nu a fost luată în considerare şi vechimea în funcţie, ci doar vechimea în muncă, a arătat că, în condiţiile în care, prin intermediul dispoziţiilor art. 22 alin. (2) se face trimitere la cap. 1 lit. B) nr. crt. 4, nu se poate considera că trebuie avută în vedere definiţia noţiunii de vechime în funcţie astfel cum aceasta se regăseşte la pct. 1 al notei de subsol, ci trebuie aplicată în raport de situaţia particulară a reclamantului, vechimea în funcţie în acest caz fiind asimilată vechimii specialistului IT în funcţie.

Din moment ce pârâta a considerat că reclamantului i se aplică nivelul de vechime în funcţie de 0-3 ani, este evident că a realizat o asimilare a vechimii în funcţia de specialist IT cu vechimea în funcţie din cuprinsul cap. I lit. B) nr. crt. 4, însă a limitat această echivalare doar la primul nivel, deşi norma de trimitere nu stabilea o astfel de diferenţiere.

Cu privire la faptul că nu a fost aplicată majorarea privind sporul pentru instanţă de 5%, a arătat recurentul că din cuprinsul dispoziţiilor art. 22 alin. (2) din Capitolul VIII, Secţiunea 6 din Anexa V la Legea nr. 153/2017 rezultă că specialiştii prevăzuţi la alin. (1) beneficiază şi de celelalte drepturi salariale prevăzute de lege pentru categoria profesională din care fac parte. Majorarea de 5% reprezintă un drept salarial prevăzut de lege pentru categoria profesională din care face parte reclamantul, nu este o componentă a salariului de bază, întrucât pentru specialişti se aplică dispoziţiile Capitorlului VIII, Secţiunea 6 art. 22 alin. (1) şi Capitolul I lit. b) nr. crt. 4, astfel că majorarea de 5% nu poate fi interpretată decât prin prisma dispoziţiilor art. 17 alin. (1), ca fiind majorarea aferentă nivelului instanţei sau al parchetului, după caz, în care îşi desfăşoară activitatea.

Acordarea acestei majorări se impune şi ca o consecinţă a aplicării principiului egalităţii şi nediscriminării reglementat prin art. 6 lit. b) şi c) din Legea nr. 153/2017, iar Curtea de Apel Bucureşti a aplicat majorarea privind sporul de instanţă la stabilirea salariilor pentru specialiştii IT.

4. Apărările intimaţilor

4.1 Intimatul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală.

4.2 Intimatul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a solicitat respingerea recursului, arătând că în mod corect prima instanţă a admis excepţia lipsei calităţii sale procesuale.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamantul, specialist IT în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat revocarea în parte a Deciziei procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti nr. 638/25.09.2018, în ceea ce priveşte salariul de bază brut stabilit începând cu 23.07.2018, stabilirea, începând cu 23.07.2018, prin act administrativ individual, a unui salariu de bază brut corect, obţinut prin stabilirea acestuia în raport de vechimea în funcţie şi de vechimea în muncă, majorat cu sporul pentru instanţă de 5% aferent nivelului instanţei în care îşi desfăşoară activitatea, revocarea în parte a deciziei procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în ceea ce priveşte "Cuantum spor risc şi confidenţialitate" stabilit începând cu 23.07.2018, stabilirea, începând cu 23.07.2018, prin act administrativ individual, a unui cuantum pentru sporul pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică de 25%, respectiv pentru sporul pentru păstrarea confidenţialităţii de 5% la salariul de bază brut corect, potrivit art. 5 Capitolul VIII Secţiunea 1 din Anexa nr. V din Legea nr. 153/2017.

Soluţia primei instanţe de respingere a acţiunii este legală, fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar pentru că reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

În analiza criticii formulate prin memoriul de recurs referitoare la vechimea în funcţie, reţine Înalta Curte că, potrivit art. (3) alin. (2) din Legea 567/2004 "Personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentarişti, grefieri arhivari, grefieri registratori şi specialişti IT". Aşadar, specialiştii IT fac parte din categoria profesională a personalului auxiliar din cadrul instanţelor/parchetelor şi nu din categoria magistraţilor or a personalului asimilat magistraţilor.

Drepturile salariale ale specialiştilor IT din cadrul PICCJ (deci şi ale reclamanţilor prin raportare la dispoziţiile art. 120 alin. (6) şi (7) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2018) sunt reglementate de Legea nr. 153/2017 la art. 22 din anexa V, cap. VIII conform căruia:

"(1) Salariile de bază pentru specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, inclusiv al Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi al celorlalte parchete, sunt prevăzute în prezenta anexă la cap. I lit. B) nr. crt. 4.

(2) Specialiştii prevăzuţi la alin. (1) beneficiază şi de celelalte drepturi salariale prevăzute de lege pentru categoria profesională din care fac parte, după caz, cu excepţia elementelor salariale care compun salariul de bază stabilit pentru categoriile profesionale din care fac parte."

Prin urmare, în acord cu judecătorul fondului, instanţa de control judiciar constată că salariul de bază al specialiştilor IT din cadrul instanţelor şi parchetelor se calculează prin raportare la salariul de bază al unui procuror cu grad de judecătorie, astfel cum este prevăzut în anexa la cap. I lit. B) nr. crt. 4, însă acest text de lege nu poate fi aplicat fără a se ţine seama şi de prevederile Notei anexate tabelului de calcul al salariilor de bază, care la pct. 1 arată că prin "vechime în funcţie", în sensul prezentului capitol, se înţelege vechimea în funcţia de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiţie.

Aşadar, deşi în cap. I lit. B) nr. crt. 4 se prevăd mai multe niveluri de salarizare pentru procurorii cu grad de judecătorie, diferenţa fiind dată inclusiv de vechimea în funcţie, care conduce la majorarea "bazei de salarizare", o astfel de majorare nu poate fi aplicată decât dacă sunt îndeplinite condiţiile pentru vechimea în funcţie, astfel cum sunt acestea explicitate în pct. 1 al Notei, respectiv dacă se face dovada vechimii în funcţia de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat asistent sau auditor de justiţie".

Specialiştii IT din cadrul PÎCCJ nu fac parte din categoria magistraţilor ori a personalului asimilat magistraţilor, limitativ indicaţi în textul Notei şi, pe cale de consecinţă, nu pot beneficia de majorarea aferentă vechimii în funcţia de magistrat sau personal asimilat.

Or, contrar susţinerilor recurentului-reclamant, este evident că specialiştii IT nu pot beneficia de salariul de bază aferent unui procuror cu grad de judecătorie şi, în acelaşi timp, de majorarea pentru vechimea în funcţie acordată personalului auxiliar de specialitate, întrucât s-ar adăuga în mod nepermis la lege, în condiţiile în care în Anexa V la Legea nr. 153/2017 nu este prevăzută în grilele de salarizare o astfel de posibilitate, majorările pentru vechimea în funcţie prevăzute pentru categoria magistraţilor şi cele pentru personalul auxiliar fiind diferite şi fiind prevăzute în mod distinct pentru fiecare categorie profesională.

Înalta Curte constată că prin Decizia nr. 31/17.05.2021, publicată în M. Of. nr. 734/27.07.2021, obligatorie pentru instanţele de judecată, interpretându-se prevederile art. 6 lit. f) din Legea-cadru nr. 153/2017, în cazul specialiştilor care nu au o grilă proprie de salarizare, trimiterea la prevederile nr. crt. 4 lit. B), de) la Cap. I din Anexa V la acelaşi act normativ vizează aplicarea acestor dispoziţii doar în ceea ce priveşte vechimea în muncă, nu şi vechimea în funcţie.

Înalta Curte a apreciat că menţiunea expresă a legiuitorului privind înţelegerea noţiunii de "vechime în funcţie" (prin Nota nr. 1) trebuie interpretată în sensul limitării la funcţiile special şi concret prevăzute prin această notă, adică numai pentru judecători, procurori, personalul asimilat acestora, magistraţi-asistenţi sau auditori de justiţie.

Decizia nr. 31/2021 a Înaltei Curţi are în vedere situaţia specialiştilor din cadrul DNA şi DIICOT, însă, deoarece specialiştii IT sunt salarizaţi prin trimiterea la aceeaşi grilă, neavând o grilă proprie, instanţa de recurs consideră că nu poate fi dată o altă interpretare aceloraşi dispoziţii legale în cauza de faţă.

În ceea ce priveşte critica referitoare la aplicarea sporului pentru instanţă de 5%, instanţa de control judiciar reţine că în mod corect s-a stabilit că măsura de neacordare a majorării de 5% pentru tribunal este legală, în condiţiile în care reglementarea aplicabilă din art. 22 alin. (1) ipoteza finală a Legii nr. 153/2017 prevede că specialiştii IT nu beneficiază de elemente salariale care compun salariul de bază pentru categoriile profesionale din care fac parte, în speţă personal auxiliar, iar majorarea de tribunal de 5% nu este un spor, ci intră în componenţa salariului de bază.

Dispoziţiile art. 17 alin. (3) şi (4) din Anexa V, Cap. VIII, Secţiunea a 4-a din Legea nr. 153/2017 prevăd pentru personalul auxiliar de specialitate o majorarea cu 5% a salariului de bază pentru cei care sunt încadraţi la tribunal şi cu 7,5% pentru cei care îşi desfăşoară activitatea în cadrul curţilor de apel, ambele majorări intrând în salariul de bază al personalului auxiliar, regimul lor nefiind acela al unor sporuri acordate distinct.

Prin urmare, dat fiind faptul că în accepţiunea Legii nr. 153/2017 personalului auxiliar de specialitate i se acordă în funcţie de nivelul instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea o majorare a salariului de bază, este evident că specialiştii IT, prin raportare la textele legale anterior citate, nu pot beneficia de acordarea acestei majorări, întrucât salariul de bază al acestora este stabilit la nivelul unui procuror cu grad de judecătorie.

În ceea ce priveşte susţinerile privind faptul că majorarea privind sporul de instanţă a fost acordată de Curtea de Apel Bucureşti, instanţa de recurs reţine că modul în care alţi ordonatori de credite au înţeles să interpreteze şi să aplice legea nu face obiectul cenzurii instanţei de judecată din prezentul litigiu.

Concluzionând, instanţa de control judiciar apreciază că nu este fondat motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi că instanţa de fond a realizat o corectă aplicare şi interpretare a dispoziţiilor legale incidente cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 1449 din data de 15 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a (veche) contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 1449 din data de 15 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a (veche) contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 28 octombrie 2021.