Insurance Guaranty Fund liability: Judicial quantification of moral damages over internal procedural caps and full jurisdiction to assess tort consequences

Şedinţa publică din data de 28 octombrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la 5.09.2018 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, solicitând anularea Deciziei Fondului de Garantare a Asiguraţilor nr. 16273/09.08.2018, obligarea pârâtului la plata sumei de 50.000 euro cu titlu de daune morale si 235,73 RON plus 1.900 euro cu titlu de daune materiale, reprezentând despăgubiri garantate ca urmare a falimentului S.C. B. S.A., cu cheltuieli de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2013 din data de 14 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă cererea de chemare în judecată şi a fost anulată Decizia nr. 16273/9.08.2018 emisă de pârât.

A fost obligat pârâtul să emită o nouă decizie prin care să admită în parte cererea de plată formulată de reclamant pentru suma de 1168,59 RON şi echivalentul în RON al sumei de 1900 euro de la data plăţii, cu titlu de daune materiale, precum şi suma de 55000 RON, cu titlu de daune morale.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs pârâtul, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 şi 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi, după rejudecare, respingerea în întregime a contestaţiei ca nefondată.

În motivarea recursului, a arătat că instanţa de fond a admis în parte contestaţia, a anulat în parte decizia atacată şi a procedat şi la stabilirea despăgubirilor. Însă, câtă vreme instanţa exercită un control de legalitate, şi nu de oportunitate a actului administrativ, prin cuantificarea sumei instanţa şi-a atribuit competenţe care erau date de legiuitor în competenţa autorităţii administrative, respectiv Comisiei speciale din cadrul FGA.

Chiar dacă dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 554/2004 consacră caracterul de plină jurisdicţie pentru instanţa de contencios administrativ, conferindu-i posibilitatea să reformeze decizia administrativă, aceasta poate avea loc doar în măsura în care eventuala obligare a pârâtului la reevaluarea situaţiei ar putea prezenta caracter exclusiv formal. În speţă, această situaţie nu se regăseşte, instanţa stabilind criterii proprii şi procedând şi la individualizarea întinderii prejudiciului, făcând astfel o evaluare proprie a acestuia, prin asumarea competenţelor comisiei speciale din cadrul FGA, precum şi a celor specifice institutelor de medicină medico-legală.

A arătat recurentul că în mod legal a adoptat criterii obiective de cuantificare a daunelor morale. Având în vedere obligaţia instituită în sarcina Comisiei speciale, care trebuie să instrumenteze cererile de plată ţinând cont de legislaţia aplicabilă contractului de asigurare, în cauză contractului de asigurare pentru răspundere civilă obligatorie ale cărui clauze pentru transparenţă au fost transpuse în Norma ASF nr. 23/2014, la nivelului Fondului s-a adoptat, prin Decizia nr. 142/26.05.2016, Procedura de soluţionare pe cale amiabilă a pretenţiilor pecuniare (morale şi materiale) izvorând din cazuri de vătămări corporale sau deces.

Totodată, a susţinut că prima instanţă nu a arătat motivele pentru care a înţeles să înlăture concluziile raportului de expertiză medico-legală, din care rezultă că reclamantul a necesitat pentru vindecare 9 zile, şi nu câteva luni cum s-a reţinut, afirmând că stabilirea timpului de recuperare medicală sau a legăturii cauzale între accident şi leziunile traumatice şi urmările acestora este în competenţa Institutului Legal de Medicină Legală Mina Minovici.

A mai arătat recurentul că sunt incidente dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., susţinând că hotărârea atacată fie nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, fie acestea sunt contradictorii, şi, totodată, a fost dată cu interpretarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

A menţionat că dosarul de daună a fost instrumentat conform dispoziţiilor Normei ASF nr. 23/2014, iar instanţa de fond a reţinut în mod greşit aplicabilitatea Ordinului CSA nr. 5/2010.

A susţinut recurentul că instanţa de fond a făcut o dublă reparare a prejudiciului, pe de o parte acordând suma de 1900 Euro cu titlul de daune materiale, reprezentând contravaloarea intervenţiei chirurgicale, iar pe de altă parte acordând daunele morale într-un cuantum majorat ţinând cont de împrejurarea că reclamantul a rămas cu o cicatrice accentuată şi că se simte respins ca urmare a semnelor rămase în urma accidentului, dar, odată efectuată operaţia, dispare tocmai elementul care îi afectează acestuia respectul de sine.

Recurentul a mai arătat că prima instanţă a enumerat anumite aspecte de natură a circumstanţia starea de fapt şi de drept, fără însă a prezenta un raţionament integrat, care să cuprindă argumente care se coroborează sau se susţin reciproc, unele dintre acestea fiind contradictorii.

În acest sens, prima instanţă a reţinut că este firesc ca Fondul să ţină seama de criterii determinante, ca apoi să constate că acesta ar fi ignorat gravitatea prejudiciului moral şi restrângerea posibilităţilor de viaţă familială şi socială.

La emiterea actului administrativ au fost avute în vedere concluziile raportului de expertiză medico-legală, înlăturate de instanţă fără să se indice motivele, iar în cauză nu s-a efectuat o coroborare a concluziilor ce rezultau din analiza probelor administrate, raţionamentul instanţei fiind întemeiat pe declaraţia unui martor.

În opinia recurentului, instanţa a dat valoare probatorie propriilor susţineri ale reclamantului, nedovedite, care a arătat că urmările accidentului rutier au fost mult mai grave decât reiese din concluziile raportului de expertiză medico-legală.

Totodată, a susţinut că prima instanţă a refuzat sa verifice legalitatea şi temeinicia susţinerilor sale - incidenţa procedurii adoptate prin Decizia FGA nr. 142/2016, recurgerea la o procedura standardizată pentru a răspunde la cerinţa de legală de constituire a rezervelor de daună - obligaţie instituită în sarcina Fondului.

Recurentul a apreciat că nu s-ar putea susţine că Fondul ar fi stabilit în mod arbitrar şi netransparent cuantumul daunelor morale, ci s-a raportat la valorile menţionate în Anexa 1 a Deciziei nr. 142/26.05.216, astfel că nu se poate reţine un eventual refuz nejustificat de acordare integrală a acestor daune, având în vedere că dreptul de apreciere conferit de legiuitor în sarcina Comisiei speciale din cadrul FGA (în lipsa criteriilor şi limitelor legale de stabilire a cuantumului daunelor morale) nu a fost exercitat discreţionar sau prin abuz/exces de putere, ci în baza unor reguli concrete, cu aplicabilitate generală, ce asigură respectarea unui tratament egal şi nediscriminatoriu.

Aşadar, recurgerea la o procedură internă standardizată nu contravine vreunei prevederi legale si nici este de natură a leza dreptul persoanei îndreptăţite de a primi daune morale, ci, dimpotrivă, are rolul de a asigura transparenţă în procesul adoptării soluţiei administrative, precum şi a unui tratament echitabil pentru potenţialii creditori de asigurare.

Prin urmare, admiterea contestaţiei pentru motivele reţinute constituie o greşită aplicare a normelor de drept material, iar sumele acordate sunt prea oneroase raportat la materialul probator luat în analiză de către pârât şi depăşesc graniţele unor daune morale rezonabile şi funcţia pe care aceste daune morale o au, aceea de compensare pentru persoanele vătămate care au fost supuse unor suferinţe psihice.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei, respingerea contestaţiei ca nefondată şi, implicit, menţinerea ca legală şi temeinică a deciziei atacate.

4. Apărările intimatului

Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamantul a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat anularea Deciziei Fondului de Garantare a Asiguraţilor nr. 16273/09.08.2018 şi obligarea pârâtului la plata sumei de 50.000 euro cu titlu de daune morale şi 235,73 RON plus 1.900 euro cu titlu de daune materiale.

Prin decizia atacată, Fondul de Garantare a Asiguraţilor a admis în parte cererea de plată formulată de reclamant, dispunând plata sumei de 1.080 RON cu titlul de daune morale şi 1.168,59 RON cu titlu de daune materiale, respingând în rest cererea de plată cu privire la diferenţa dintre suma solicitată de 50.000 euro echivalent în RON cu titlu de daune morale şi cea acordată de 1.080 RON. De asemenea, a fost respinsă cererea de plată cu privire la diferenţa de 235,73 RON cu titlu de daune materiale şi suma de 1.900 euro (reprezentând costul operaţiei pentru îndepartarea sechelelor cicatriciale posttraumatice regiune suprasprancenoasă dreapta şi pavilion auricular drept - conform calculului estimat eliberat de clinica de chirurgie estetică Dr. C.) cu acelaşi titlu.

Soluţia primei instanţe de admitere în parte a acţiunii este legală, fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar pentru că reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Referitor la motivul de casare întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., apreciat de recurent ca fiind incident faţă de soluţia de anulare a deciziei atacate şi de stabilire a cuantumului despăgubirilor, deşi consecinţa anulării deciziei atacate ar fi trebuit să fie, în opinia recurentului, aceea a obligării pârâtului la reanalizarea cererii de plată, Înalta Curte apreciază că nu poate fi primit în raport cu prevederile art. 18 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, prevederi care nu au fost încălcate în cauză.

Astfel, nu se poate reţine depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti, sintagmă prin care se înţelege incursiunea autorităţii judecătoreşti în sfera activităţii autorităţii executive sau legislative, aşa cum a fost consacrată de Constituţie sau de o lege organică, ţinând cont că autoritatea publică pârâtă a analizat temeinicia pretenţiilor formulate prin cererea de plată a reclamantului, considerând că se impune admiterea acestora în parte.

Altfel spus, pârâtul a procedat la o examinare efectivă a cererii cu care a fost învestit de către reclamant, apreciind cu privire la cuantumul sumei solicitate drept despăgubiri.

Or, în aceste condiţii nu se poate susţine că prima instanţă a nesocotit prevederile art. 18 din Legea nr. 554/2004 care trasează coordonatele generale ale conţinutului hotărârii judecătoreşti pronunţate de instanţa de contencios administrativ, fără a trata în mod diferenţiat contenciosul obiectiv (de anulare) şi contenciosul subiectiv, caracterul de plină jurisdicţie al contenciosului administrativ subiectiv fiind consacrat de alin. (1) şi (2) ale acestui text de lege.

Astfel, în situaţia în care conduita nelegală a autorităţii produce o vătămare reclamantului, instanţa poate ordona măsuri pentru restabilirea dreptului sau a interesului legitim vătămat şi, în acest scop, poate să dea curs solicitării reclamantului, atunci când constată că sunt îndeplinite condiţiile legii, iar nu doar să oblige autoritatea să reevalueze cererea care i-a fost adresată.

O asemenea măsură se încadrează în soluţiile pe care instanţa de contencios administrativ este îndrituită să le pronunţe potrivit art. 18 din Legea nr. 554/2004 şi nu poate fi calificată drept o ingerinţă în atribuţiile administraţiei publice, prin urmare, o interpretare contrară, astfel cum susţine recurentul, este de natură să lipsească de efectivitate mecanismul contenciosului administrativ.

Criticile subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. sunt nefondate.

În sensul normei citate, acest motiv de casare este incident atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, echivalând astfel cu o nemotivare.

În dezvoltarea acestui motiv, recurentul a făcut trimitere la faptul că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau sunt contradictorii, apreciind că nu este prezentat un raţionament integrat, nefiind verificată legalitatea şi temeinicia susţinerilor sale.

Instanţa de control judiciar constată că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat argumentele invocate şi probele administrate, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri şi a explicat raţionamentul care a fundamentat soluţia adoptată, hotărârea atacată nu este contradictorie şi nu conţine motive străine de natura cauzei, aşa încât respectă cerinţele prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

Astfel, hotărârea atacată conţine motivele de fapt şi de drept care au determinat formarea convingerii instanţei şi au fost examinate efectiv toate problemele esenţiale ridicate de părţi, motivarea fiind clară, concisă şi concretă, în concordanţă cu probele şi actele de la dosar.

În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea dreptului omului şi a libertăţilor fundamentale include, printre altele, dreptul părţilor de a prezenta observaţiile pe care le consideră relevante pentru soluţionarea cauzei lor. Acest drept poate fi considerat efectiv numai dacă observaţiile părţilor sunt într-adevăr "ascultate" adică examinate temeinic de către instanţa sesizată (Hotărârea din 19 aprilie 1994, Van de Hurk contra Olandei, par. 59).

Întărind cele menţionate în jurisprudenţa sa anterioară, Curtea Europeană a Drepturilor Omului statuează că exigenţa motivării hotărârilor judecătoreşti nu impune un răspuns detaliat la fiecare argument al reclamantului, însă ea presupune totuşi ca partea în cauză să se poată aştepta la un răspuns specific şi explicit cu privire la aspectele decisive ale procedurii în cauză (Hotărârea din 9 decembrie 1994, H. Balani contra Spaniei şi Ruiz Torija contra Spaniei).

Contrar susţinerilor recurentului, prima instanţă a explicitat aspectele analizate în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor acordate, îndeplinindu-şi, prin considerentele sale punctuale şi concise, rolul bivalent de informare cu privire la motivele de înlăturare a criticilor invocate şi de mijloc prin care se dă posibilitatea exercitării controlului judiciar ulterior.

Faptul că recurentul nu împărtăşeşte raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia primei instanţe nu poate conduce la incidenţa în cauză a motivului de casare invocat.

Instanţa de control judiciar constată că sunt nefondate şi criticile care se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit cu care casarea hotărârii se poate cere când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

În esenţă, criticile recurentului sunt centrate pe susţinerile conform cărora prima instanţă, la stabilirea cuantumului despăgubirilor acordate, a încălcat prevederile legale incidente.

În ceea ce priveşte susţinerile recurentului în sensul că judecătorul fondului ar fi reţinut în mod eronat că sunt incidente prevederile Ordinului CSA nr. 5/2010 şi că dosarul de daună a fost instrumentat conform dispoziţiilor Normei ASF nr. 23/2014, ordinul respectiv fiind abrogat, instanţa de control judiciar reţine că, deşi instanţa de fond s-a referit la art. 49 din Norma ASF nr. 5/2010, acesta are, de fapt, un conţinut identic cu art. 50 din Norma ASF nr. 23/2014.

Astfel cum s-a arătat anterior, prin decizia contestată, recurentul-pârât a admis în parte cererea de plată formulată de reclamant, dispunând plata sumei de 1.080 RON cu titlul de daune morale şi 1.168,59 RON cu titlu de daune materiale, respingând în rest cererea de plată cu privire la diferenţa dintre suma solicitată de 50.000 euro echivalent în RON cu titlu de daune morale şi cea acordată de 1.080 RON. De asemenea, a fost respinsă cererea de plată cu privire la diferenţa de 235,73 RON cu titlu de daune materiale şi suma de 1.900 euro (reprezentând costul operaţiei pentru îndepartarea sechelelor cicatriciale posttraumatice regiune suprasprancenoasă dreapta şi pavilion auricular drept - conform calculului estimat eliberat de clinica de chirurgie estetică Dr. C.) cu acelaşi titlu.

În ceea ce priveşte daunele materiale, având în vedere chitanţele şi bonurile fiscale ataşate, în mod corect a constatat instanţa de fond că reclamantul are dreptul la plata sumei de 1168,59 RON, precum şi la plata sumei de 1900 Euro, reprezentând costul operaţiei efectuate în vederea îndepărtării cicatricii rămase în urma accidentului, având în vedere că aceasta este o consecinţă a accidentului produs.

În evaluarea prejudiciului nepatrimonial, instanţa de fond a reţinut că, din probele administrate, respectiv înscrisurile depuse şi din depoziţia martorului audiat, a rezultat că: reclamantul a necesitat spre vindecare 9 zile de îngrijiri medicale, raportat la diagnosticul plagă regiune frontală dreapta, plagă UD, contuzie coloană lombară; leziunile suferite nu au dus la încadrarea reclamantului în grad de handicap, viaţa reclamantului nu a fost pusă în pericol, reclamantul nu prezintă incapacitate adaptativă conform înscrisurilor medicale, nu a fost afectată capacitatea de muncă a reclamantului, nu prezintă infirmitate fizică/pierdere de organ, a rămas cu o cicatrice accentuată, se simte respins ca urmare a semnelor rămase în urma accidentului, în urma accidentului a prezentat o traumă psihică severă, pentru depăşirea căreia a urmat şedinţe de psihoterapie pe o perioada de 3 luni, activitatea de curier îi este afectată deoarece îi este greu să pună casca pe cap datorită cicatricilor din zona urechii, a lipsit de la cursuri aproximativ o lună de zile.

Astfel, în mod corect prima instanţă nu s-a raportat doar la numărul de zile de îngrijiri medicale rezultat din expertiza medico-legală, ci a avut în vedere ansamblul problemelor de natură medicală rezultate din accidentul de circulaţie, respectiv suferinţele fizice suportate de către reclamant în perioada ce a urmat accidentului, suferinţele psihice, dar şi consecinţele inevitabile ale situaţiei create asupra vieţii sale sociale.

În ceea ce priveşte daunele morale, Înalta Curte reţine că, în lipsa unor criterii legale sau a unor limite legale, stabilirea cuantumului acestora nu poate fi realizată prin raportare la parametri precişi/exacţi, astfel că determinarea acestui cuantum implică o marjă largă de apreciere a autorităţii învestite cu cererea ce poate fi analizată în concret doar prin raportare la nerespectarea caracterului proporţional al despăgubirilor acordate, în raport de consecinţele negative suferite în plan fizic şi psihic, precum şi de importanţa valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate şi intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării.

Instanţa de control judiciar reţine că, într-adevăr, Fondul de Garantare a Asiguraţilor nu este un succesor în drepturi şi obligaţii al asigurătorilor, ci garantează în condiţiile şi limitele prevăzute de Legea nr. 213/2015 plata de indemnizaţii/despăgubiri rezultate din contractele de asigurare facultative şi obligatorii, încheiate, în condiţiile legii, în cazul falimentului unui asigurător, însă o atare concluzie nu înlătură aplicabilitatea prevederilor C. civ. cu privire la modalitatea de determinare a existenţei şi întinderii prejudiciilor cauzate persoanelor îndreptăţite să primească despăgubiri pentru prejudiciul suferit, ca urmare a producerii unui risc acoperit printr-un contract de asigurare de răspundere civilă.

Aşadar, nu pot fi primite susţinerile recurentului, care a invocat procedura internă, fiind stabilite praguri valorice în funcţie de gravitatea vătămării şi numărul de zile de îngrijiri medicale, întrucât normele interne, reprezentate de Procedura de soluţionare pe cale amiabilă a pretenţiilor pecuniare (morale şi materiale) izvorâte din cazuri de vătămări corporale sau decese, aprobată prin Decizia nr. 142/26.05.2016, nu prevalează dispoziţiilor art. 1391 din C. civ.

O reglementare de tipul celei aprobate prin actele interne ale recurentului-pârât nu poate avea întâietate în raport cu o normă legală cu forţă juridică indiscutabil superioară, astfel, nivelurile prevăzute în Procedura invocată reprezintă cel mult repere orientative, nicidecum obligatorii, de natură a evita orice analiză de proporţionalitate a sumelor precizate în Anexe cu titlu de daune morale şi situaţiile concrete deduse analizei Fondului şi subsecvent instanţelor de judecată.

Prin urmare, în raport cu toate probele administrate, se reţine că în mod corect judecătorul fondului a apreciat că o reparaţie corespunzătoare ar fi trebuit acordată la nivelul sumei de 55.000 de RON, luând în considerare prejudiciul efectiv suferit de reclamant, raportat la circumstanţele particulare a cauzei.

Totodată, având în vedere prejudiciul suferit de reclamant până la îndepărtarea cicatricii, instanţa de control judiciar apreciază că sunt neîntemeiate susţinerile recurentului privind faptul că, pe de o parte s-a acordat suma de 1900 Euro cu titlul de daune materiale, reprezentând contravaloarea intervenţiei chirurgicale, iar pe de altă parte, daunele morale au fost acordate într-un cuantum majorat ţinând cont tocmai de împrejurarea că reclamantul a rămas cu o cicatrice accentuată şi că se simte respins ca urmare a semnelor rămase în urma accidentului.

Înalta Curte are în vedere şi faptul că, atât instanţele naţionale, cât şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci judecă în echitate, procedând la o apreciere subiectivă a circumstanţelor particulare ale cauzei, în funcţie de care se stabileşte întinderea reparaţiei pentru prejudiciul suferit, despăgubirile reprezentând daunele morale trebuind să fie rezonabile, aprecierea şi cuantificarea acestora să fie justă şi echitabilă, să corespundă prejudiciului moral real şi efectiv produs victimei şi suferite de aceasta, în aşa fel încât să nu se ajungă la o îmbogăţire fără just temei a celui îndreptăţit să pretindă şi să primească daune morale, dar nici să nu fie derizorii.

Or, prin stabilirea despăgubirilor acordate reclamantului într-un cuantum inferior acestui nivel la care a făcut referire în cuprinsul actului administrativ atacat, pârâtul şi-a exercitat dreptul de apreciere într-o modalitate care încalcă dreptul părţii la despăgubiri.

Totodată, Înalta Curte reţine că aprecierea instanţei de fond cu privire la cuantumul daunelor morale reprezintă o problemă de temeinicie, nu o problemă de legalitate a sentinţei recurate şi acest aspect nu poate fi cenzurat în cadrul unei căi extraordinare de atac cum este cea a recursului, cale de atac care, în raport de prevederile art. 488 din C. proc. civ., poate fi formulată doar pentru motive de legalitate, nu şi pentru motive de temeinicie.

Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, iar soluţia pronunţată de prima instanţă reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 2013 din data de 14 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 2013 din data de 14 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 28 octombrie 2021.