Broadcaster's licence extension refusal upheld as tax arrears and voting quorum fatal to appeal

Şedinţa publică din data de 27 octombrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 11.03.2020, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu Consiliul Naţional al Audiovizualului anularea Deciziei nr. 168 din 04.02.2020 prin care a fost respinsă cererea de prelungire a valabilităţii licenţei audiovizuale nr. R 224/08.10.2006 cu modificările ulterioare, a Deciziei nr. 193/18.02.2020 prin care s-a respins contestaţia ca fiind prematur formulată, respectiv constatarea îndeplinirii condiţiilor legale pentru acordarea prelungirii valabilităţii licenţei R 224/2006 în continuare pe o perioadă de 9 ani, cu acordarea dreptului de difuzare în zona Predeal.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 64/2020 din 23 septembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 64/2020 din 23 septembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., criticând hotărârea pentru nelegalitate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs formulate recurenta-reclamantă a arătat că instanţa de fond, în mod greşit, s-a limitat la examinarea refuzului nejustificat al autorităţii, deşi cererea de chemare în judecată viza, în principal, controlul de legalitate al deciziei nr. 168/04.02.2020 prin care a fost respinsă cererea de prelungire a valabilităţii licenţei audiovizuale. Din această perspectivă, hotărârea recurată este nemotivată, fapt ce atrage incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

A arătat recurenta-reclamantă că instanţa de fond nu a analizat în cuprinsul considerentelor efectele pe care le produce sentinţa civilă nr. 1/F/12.01.2015 pronunţată în dosarul nr. x/2014 definitivă prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 4333/01.10.2019 asupra cererii de prelungire valabilitate licenţă. Astfel, prin sentinţa civilă invocată a fost anulată decizia Consiliului Naţional al Audiovizualului nr. 10332/RF/4.11.2014 privitoare la refuzul de prelungire a licenţei audiovizuale, motivul de nelegalitate reţinut fiind nemotivarea actului administrativ.

Dată fiind situaţia de fapt, începând cu data de 16.12.2014, data de expirare a valabilităţii licenţei nr. x/8.10.1996, recurenta-reclamantă a fost în imposibilitate de a emite postul B. pe raza localităţii Predeal, motiv pentru care, prin cererea înregistrată sub nr. x/7.10.2019 a solicitat autorităţii intimate repunerea în drepturi, faţă de dispoziţiile hotărârii judecătoreşti definitive pronunţate în dosarul nr. x/2014.

În opinia recurentei-reclamante, în raport de situaţia de fapt, se impunea reluarea procedurii în condiţiile existente în anul 2014, în baza documentelor depuse odată cu cererea de prelungire a valabilităţii licenţei, iar nu derularea unei noi proceduri.

Sub aspectul controlului de legalitate a deciziei nr. 168/04.02.2020, recurenta-reclamantă a învederat că instanţa de fond nu a analizat motivul invocat cu referire la cvorumul necesar pentru adoptarea deciziei şi nici condiţiile de validitate şi oportunitate a actului administrativ.

Din perspectiva criticilor întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a arătat că refuzul prelungirii licenţei pe motivul existenţei datoriilor la bugetul de stat este nelegal, întrucât dispoziţiile art. 51 din Legea nr. 504/2002 sunt aplicabile doar cererilor de acordare/modificare licenţă, nu şi în cazul celor de prelungire valabilitate licenţă.

4. Apărările formulate în recurs

Intimatul-pârât Consiliul Naţional al Audiovizualului a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de recurenta-reclamantă şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind temeinică şi legală.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 14 ianuarie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 27 octombrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Recurenta-reclamantă a supus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ şi fiscal decizia nr. 168/04.02.2020 emisă de autoritatea intimată prin care a fost respinsă solicitarea recurentei-reclamante de prelungire a valabilităţii licenţei audiovizuale nr. R224/08.10.2006 pentru postul B., solicitând, totodată, constatarea îndeplinirii condiţiilor legale pentru prelungirea valabilităţii licenţei în continuare pe o perioadă de 9 ani, cu acordarea dreptului de difuzare în localitatea Predeal.

În fapt, Înalta Curte reţine că recurenta-reclamantă, în calitate de titulară a licenţei audiovizuale nr. R224/08.10.1996 prelungită la data de 13.09.2005 pentru o perioadă de 9 ani, a solicitat autorităţii intimate, prin cererea depusă la data de 27.08.2014, prelungirea termenului de valabilitate al licenţei.

Solicitarea recurentei-reclamante a fost respinsă prin decizia luată în şedinţa din 28.11.2014, decizie anulată în procedura judiciară declanşată de recurenta-reclamantă, care a format obiectul dosarului nr. x/2014 al Curţii de Apel Braşov.

După rămânerea definitivă a sentinţei civile nr. 1/F/12.01.2015 prin care s-a anulat decizia autorităţii, recurenta-reclamantă, prin cererea înregistrată sub nr. x/07.10.2019, a solicitat intimatei repunerea în drepturi, în raport de hotărârea judecătorească definitivă pronunţată în dosarul nr. x/2014.

Prin decizia nr. 168/04.02.2020, autoritatea intimată a calificat cererea de repunere în drepturi ca fiind o cerere de reanaliză prelungire valabilitate licenţă şi în urma analizei, în prezenţa a 9 membrii, cu 5 voturi pentru şi 4 împotriva a respins cererea, apreciind că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 51 alin. (2) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, întrucât nu s-a dovedit că pentru datoria la bugetul de stat înscrisă în certificatul de atestare fiscală, există, fie o înlesnire, fie o amnistie fiscală.

Soluţionând cauza, curtea de apel a găsit neîntemeiate toate criticile de nelegalitate, reţinând, în esenţă, că singurul efect al anulării deciziei CNA din anul 2014 îl reprezintă reluarea procedurii de examinare a cererii de prelungire valabilitate licenţă, în condiţiile în care recurenta-reclamantă nu a investit instanţa, în dosarul nr. x/2014 şi cu o cerere pentru recunoaşterea dreptului pretins.

Totodată, examinând legalitatea deciziei CNA nr. 168/04.02.2020 din perspectiva dispoziţiilor art. 51 din Legea nr. 504/2002 instanţa de fond a reţinut că lipsa obligaţiilor restante la bugetul de stat reprezintă o condiţie necesară pentru prelungirea valabilităţii licenţei, condiţie ce nu a fost îndeplinită în cauză, certificatul nr. x/31.01.2020 atestând existenţa unor sume considerabile datorate bugetului de stat.

Soluţia instanţei de fond este însuşită şi de instanţa de control judiciar, întrucât reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente situaţiei de fapt.

Reevaluând ansamblul probator din cauză pentru a răspunde criticilor formulate în recurs, Înalta Curte reţine următoarele:

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. vizează hotărâri care nu cuprind motivele pe care se întemeiază, care cuprind motive contradictorii sau motive străine de natura pricinii.

În speţă, nu este îndeplinită niciuna dintre aceste ipoteze, sentinţa fiind motivată cu respectarea exigenţelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Judecătorul fondului a indicat situaţia de fapt reţinută pe baza probelor administrate, precum şi motivele pe care s-a întemeiat soluţia, raţionamentul urmat fiind expus logic şi clar.

În contextul analizei argumentelor recurentei-reclamante, curtea de apel, în limitele investirii, a analizat legalitatea deciziei contestate în raport de soluţia autorităţii de respingere a cererii recurentei-reclamante de prelungire a valabilităţii licenţei audio-vizuale.

Sub acest aspect, Înalta Curte reţine că prin cererea de chemare în judecată care reprezintă actul de procedură prin care se declanşează procesul civil, recurenta-reclamantă a motivat demersul judiciar pe refuzul autorităţii de prelungire a valabilităţii licenţei. Din această perspectivă, în raport de dispoziţiile art. 397 alin. (1) C. proc. civ., judecătorul cauzei s-a pronunţat asupra a ceea ce s-a cerut, fără a depăşi limitele investirii, respectând astfel principiul disponibilităţii, consacrat expres de art. 9 C. proc. civ.

Nefondată este şi critica vizând omisiunea instanţei de fond de analiză a efectelor produse de sentinţa civilă nr. 1/F/12.01.2015 rămasă definitivă prin decizia x/10.2019 asupra cererii de prelungire a valabilităţii licenţei, întrucât din considerentele sentinţei recurate rezultă că instanţa de fond a analizat acest argument al recurentei-reclamante, concluzionând că singurul efect al anulării deciziei emisă de autoritatea intimată în anul 2014 îl reprezintă posibilitatea ca procedura de examinare a cererii de prelungire valabilitate licenţă să fie reluată.

În privinţa cvorumului pentru adoptarea deciziei contestate, contrar susţinerilor recurentei-reclamante, instanţa de fond a analizat argumentele invocate, arătând că susţinerile recurentei-reclamante contravin dispoziţiilor art. 15 alin. (1) din Legea nr. 504/2002 conform cărora "În îndeplinirea funcţiilor şi atribuţiilor ce îi revin potrivit prezentei legi, Consiliul emite decizii, instrucţiuni şi recomandări, în prezenţa a cel puţin 8 membri şi cu votul a cel puţin 6 membri".

Totodată, judecătorul fondului, în raport de considerentele deciziei x/1.10.2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal într-un litigiu având aceleaşi părţi, a reţinut că interpretarea sintagmei din cuprinsul art. 15 alin. (1) din Legea nr. 504/2002 "cu votul a cel puţin 6 membri" trebuie înţeleasă ca o condiţie imperativă de soluţionare favorabilă a cererii şi nu ca o condiţie de cvorum.

Cum în cauză, din cei 9 membrii CNA prezenţi la dezbateri, doar 5 au exprimat voturi pozitive, în mod corect a concluzionat instanţa de fond că nu este îndeplinită cerinţa legală prevăzută de art. 15 alin. (1) din Legea nr. 504/2002.

Criticile încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. care vizează interpretarea şi aplicarea art. 51 din Legea nr. 504/2002 sunt, de asemenea, nefondate.

Contrar susţinerilor recurentei-reclamante, soluţia instanţei de fond este corectă, întrucât prin hotărârea judecătorească definitivă pronunţată în dosarul nr. x/2014 s-a dispus anularea deciziei CNA comunicată cu adresa nr. x/04.11.2014, fără să se stabilească vreo obligaţie în sarcina autorităţii intimate în sensul prelungirii valabilităţii licenţei.

Este adevărat că art. 1, 8 şi 18 din Legea nr. 554/2004 instituie un contencios subiectiv de plină jurisdicţie în cadrul căruia instanţa poate să dispună măsuri, a căror finalitate constă în recunoaşterea sau restabilirea dreptului sau interesului legitim vătămat, însă această analiză se efectuează numai la solicitarea reclamantului.

În speţă, important de menţionat este faptul că, prin cererea de chemare în judecată ce a format obiectul dosarului nr. x/2014, recurenta-reclamantă din prezenta cauză a investit instanţa numai cu o cerere de suspendare şi anulare a deciziei CNA, fără să solicite şi recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei.

Referitor la refuzul nejustificat al autorităţii intimate, Înalta Curte reţine caracterul nefondat al criticilor formulate.

Astfel, în acord cu instanţa de fond, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 51 din Legea audiovizualului nr. 504/2002 "(1) Procedura şi condiţiile de eliberare şi modificare a licenţei audiovizuale se stabileşte prin decizie a Consiliului. Solicitanţii au obligaţia să depună declaraţii notariale, emise la momentul solicitării sau modificării licenţei audiovizuale, prin care societatea comercială care solicită acordarea sau modificarea licenţei, precum şi fiecare asociat sau acţionar care deţine o cotă mai mare de 20% din capitalul social ori din drepturile de vot ale unei societăţi titulare de licenţă audiovizuală declară pe propria răspundere dacă este investitor sau acţionar direct ori indirect la alte societăţi comerciale de comunicaţie audiovizuală, cu precizarea procentului deţinut din capitalul social al acestora, precum şi să depună certificate fiscale din care să rezulte că, la data solicitării licenţei audiovizuale, societatea care solicită acordarea sau modificarea licenţei nu înregistrează obligaţii restante la bugetul de stat.

(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) se poate acorda sau modifica licenţa în cazul în care societatea înregistrează obligaţii restante la bugetul de stat, dar beneficiază de înlesniri sau reeşalonări la plata acestora. În această situaţie, societatea este obligată să depună dovada acordării acestor facifităţi."

Dispoziţiile legale sus menţionate au fost puse în aplicare prin Decizia nr. 277/2013 privind procedura de acordare, de modificare, de prelungire a valabilităţii şi de cedare a licenţei şi a deciziei de autorizare audiovizuală, cu excepţia celor pentru difuzare în sistem digital terestru, precum şi condiţiile privind difuzarea de programe locale, retransmiterea sau preluarea de programe ale altor radiodifuzori, care în cuprinsul art. 8 reglementează criteriile necesare pentru acordarea licenţei audiovizuale, respectiv:

a) respectarea interesului public;

b) asigurarea unui raport echilibrat între serviciile de programe naţionale, regionale şi locale, excepţie făcând situaţia prelungirii din 9 în 9 ani a licenţelor audiovizuale, potrivit legii;

c) evitarea abuzului de poziţie dominantă şi a practicilor care împiedică libera concurenţă;

d) strategia editorială, în raport şi cu strategia CNA de acoperire a teritoriului naţional cu servicii de programe audiovizuale, prevăzută la art. 68 din Legea audiovizualului;

e) oferta de programe şi conţinutul acestora, prezentate în proiectul editorial;

f) experienţa şi competenţa în domeniul audiovizual, după caz.

2) De asemenea, CNA decide asupra acordării sau prelungirii valabilităţii licenţei audiovizuale, luând în considerare şi următoarele criterii de apreciere a structurii şi formatului de principiu ale serviciului de programe:

a) respectarea drepturilor fundamentale ale omului şi protecţia minorilor;

b) respectarea pluralismului politic şi social, diversitatea culturală, lingvistică şi religioasă, informarea, educarea şi divertismentul publicului;

c) promovarea culturii şi protejarea limbii române, a culturii şi a limbilor minorităţilor naţionale;

d) durata totală cotidiană de difuzare a serviciului de programe;

e) genul, orarul şi durata de difuzare şi de redifuzare a emisiunilor;

f) situaţia exploatării celorlalte licenţe pe care le deţin solicitantul sau acţionarii societăţii solicitante, după caz;

g) situaţia sancţiunilor aplicate, raportarea la acestea şi măsurile luate privind intrarea în legalitate, acolo unde este cazul;

h) procentul alocat programelor locale, în cazul licenţelor audiovizuale regionale şi locale difuzate pe cale radioelectrică terestră.

Susţinerile recurentei-reclamante în sensul că cerinţele menţionate de art. 8 din Decizia nr. 277/2013 sunt aplicabile doar în cazul acordării licenţei nu şi în situaţia prelungirii valablităţii acesteia nu pot fi primite, întrucât dispoziţiile art. 9 din decizia sus arătată statuează în sensul că la acordarea licenţelor audiovizuale sau, după caz, la prelungirea valabilităţii licenţelor audiovizuale pentru difuzarea serviciilor de programe de televiziune, CNA va ţine cont în mod obligatoriu atât de criteriile menţionate la art. 8, cât şi de angajamentele solicitantului în ceea ce priveşte procentele rezervate operelor europene, în condiţiile precizate la art. 22 şi 24 din Legea audiovizualului.

Aşa fiind, în mod corect instanţa de fond a reţinut că una din condiţiile necesare prelungirii licenţei o constituie lipsa obligaţiilor restante la bugetul de stat sau existenţa unei dovezi de înlesnire sau eşalonare.

Având în vedere că prin certificatul de atestare fiscală nr. x/31.01.2020 depus de recurenta-reclamantă se certifică existenţa unor obligaţii fiscale bugetare în cuantum de 102.543 RON şi nu s-a făcut dovada existenţei unei înlesniri la plata obligaţiilor restante, în mod corect instanţa de fond a concluzionat că refuzul autorităţii de prelungire a valabilităţii licenţei nu este nejustificat.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele prezentate, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei din perspectiva criticilor întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamantă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar C. împotriva sentinţei nr. 64/2020 din 23 septembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 octombrie 2021.