Competence of the National Council for Combating Discrimination to investigate language-based discrimination claims under Government Ordinance No. 137/2000

Şedinţa publică din data de 27 octombrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 3 iulie 2017 sub nr. x/2017 pe rolul Curţii de Apel Târgul Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat anularea Hotărârii nr. 222/5.04.2017 a Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării prin care s-a hotărât clasarea sesizării sale, întrucât aspectele prezentate nu intră sub incidenţa art. 2 din O.G. nr. 137/2000.

Prin sentinţa nr. 97 din data de 26 septembrie 2017, Curtea de Apel Târgul Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de petentul A., în contradictoriu cu Colegiul Director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării şi a anulat Hotărârea C.N.C.D. nr. 222/5.04.2017, pronunţată în dosarul nr. x/2016.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Colegiul Director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii şi pe fondul cauzei, respingerea acţiunii formulată de către reclamantul A. ca fiind neîntemeiată şi menţinerea Hotărârii nr. 222/05.04.2017 emisă de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării în dosarul nr. x/2016, ca fiind temeinică şi legală.

Prin decizia nr. 2534 din 16 iunie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării împotriva sentinţei nr. 97 din 26 septembrie 2017 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 31.07.2020, sub nr. x/2017*, iar la termenul de judecată din 22.09.2020 a fost introdusă în cauză B. S.R.L..

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 89 pronunţată la data de 15 decembrie 2020, Curtea de Apel Târgul Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de petentul A., în contradictoriu cu pârâtul Colegiul Director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării şi cu societatea B. S.R.L. şi a anulat Hotărârea CNCD nr. 222/05.04.2017, pronunţată de pârât în dosarul nr. x/2016, obligând autoritatea emitentă să dispună continuarea procedurii de soluţionare a petiţiei formulate de către reclamant şi înregistrate la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării sub nr. x/06.06.2016.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 89 din 15 decembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Târgul Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii în contencios administrativ formulată de reclamant.

În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, recurentul-pârât a arătat că, deşi prin Hotărârea nr. 222/05.04.2017 CNCD s-a declarat necompetent să soluţioneze aspectele cuprinse în petiţia nr. 3495/06.06.2016, prima instanţă a apreciat că CNCD ar fi competent să soluţioneze pe fond aspectele sesizate. Urmare a acestei constatări, judecătorul fondului, în mod eronat, trece la analizarea presupusei situaţii de discriminare, constatând fapta de discriminare săvârşită prin tipărirea pliantelor exclusiv în limba maghiară, ceea ce a condus la limitarea posibilităţii reclamantului de a putea participa la o campanie publicitară de promovare a unui produs oferit spre vânzare.

Astfel, instanţa de fond a anulat hotărârea emisă de CNCD, chiar dacă prin aceasta a fost constatată necompetenţa raportat la aspectele sesizate prin petiţie, neintrându-se pe fondul cauzei, încălcând, în opinia sa, prevederile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ şi art. 16, 17 şi 18 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.

Totodată, consideră că sentinţa recurată încalcă şi dispoziţiile art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, întrucât, apreciază că în prezenta cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale faptei de discriminare.

4. Apărările formulate în recurs

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinarea, solicitând respingerea recursului şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind temeinică şi legală.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 7 mai 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 27 octombrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinari şi a dispoziţiilor legale incidente în materia suspusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

La data de 6.06.2016 a fost înregistrată la CNCD petiţia cu nr. x prin care petentul A. arăta că societatea reclamantă fabrică o marcă de bere pe care o promovează doar în limba maghiară.

La data de 05.04.2017 pârâtul CNCD a emis Hotărârea nr. 222 în care a reţinut că aspectele sesizate nu intră sub incidenţa art. 2 al Ordonanţei de Guvern nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată şi a dispus clasarea dosarului.

În acest context, instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere, prin care reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, anularea Hotărârii nr. 222/5.04.2017.

Prin sentinţa nr. 97 din data de 26 septembrie 2017, Curtea de Apel Târgul Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de petentul A., în contradictoriu cu Colegiul Director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării şi a anulat Hotărârea CNCD nr. 222/5.04.2017, pronunţată în dosarul nr. x/2016.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Colegiul Director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, iar prin decizia nr. 2534 din 16 iunie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a fost admis recursul, a fost casată sentinţa recurată şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Instanţa de recurs a apreciat că au fost încălcate dispoziţiile art. 22 C. proc. civ. raportat la art. 78 C. proc. civ. şi art. 161 din Legea nr. 554/2004 în forma în vigoare la data introducerii acţiunii, 04.10.2017, referitor la stabilirea cadrului procesual, în ceea ce priveşte părţile raportului juridic în domeniul discriminării, fiind omis a se pune în discuţie necesitatea introducerii în cauză a reclamatei din Hotărârea CNDC nr. 222/05.04.2017, respectiv societatea B. S.R.L..

În rejudecare, prin sentinţa nr. 89 pronunţată la data de 15 decembrie 2020, Curtea de Apel Târgul Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de petentul A., şi a obligat pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării să dispună continuarea procedurii de soluţionare a petiţiei, acesta formulând critici de nelegalitate din perspectiva prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, că în mod greşit prima instanţă a apreciat că CNCD ar fi competent să soluţioneze pe fond aspectele sesizate şi că în cauză ar fi îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 2 din O.G. nr. 137/2000.

Admiţând acţiunea şi obligând autoritatea emitentă să dispună continuarea procedurii de soluţionare a petiţiei formulate de către reclamant şi înregistrate la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării sub nr. x/06.06.2016, curtea de apel a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, ce urmează a fi menţinută prin respingerea recursului, dar cu substituirea motivării, în sensul considerentelor analizate în această decizie.

Din analiza plângerii formulată de petent rezultă că acesta s-a plâns de faptul că prin publicarea de pliante publicitare, în vederea promovării unei mărci de bere, doar în limba maghiară, ar fi fost discriminat, întrucât nu cunoaşte decât limba română nu şi pe cea maghiară.

Fapta de discriminare reclamată de petent nu a fost însă analizată de pârâtul CNCD care a considerat că aspectele sesizate nu intră sub incidenţa art. 2 al Ordonanţei de Guvern nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată şi a dispus clasarea dosarului.

Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 16 din O.G. nr. 137/2000:

"Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, denumit în continuare Consiliul, este autoritatea de stat în domeniul discriminării, autonomă, cu personalitate juridică, aflată sub control parlamentar şi totodată garant al respectării şi aplicării principiului nediscriminării, în conformitate cu legislaţia internă în vigoare şi cu documentele internaţionale la care România este parte".

Conform art. 19 din acelaşi act normativ, CNCD este competent în "c) investigarea, constatarea şi sancţionarea faptelor de discriminare".

Art. 20 alin. (1)-(3) din O.G. nr. 137/2000 statuează că:

"(1) Persoana care se consideră discriminată poate sesiza Consiliul în termen de un an de la data săvârşirii faptei sau de la data la care putea să ia cunoştinţă de săvârşirea ei.

(2) Consiliul soluţionează sesizarea prin hotărâre a Colegiului director prevăzut la art. 23 alin. (1).

(3)* Prin cererea introdusă potrivit alin. (1), persoana care se consideră discriminată are dreptul să solicite înlăturarea consecinţelor faptelor discriminatorii şi restabilirea situaţiei anterioare discriminării".

Având în vedere aceste dispoziţii legale, precum şi înscrisurile de la dosar, instanţa de recurs constată că pârâtul CNCD, care a fost sesizat de petentul A. cu săvârşirea unei fapte apreciate de aceasta ca fiind discriminatore, în forma relatată în conţinutul plângerii, avea competenţa legală, respectiv obligaţia de a proceda la analiza detaliată a aspectelor reclamate de petent.

Prin urmare, este nelegală soluţia pronunţată de pârâtul CNCD, de constatare a propriei necompetenţe în soluţionarea plângerii ce i-a fost înaintată, formulată cu titlu de critică şi prin memoriul de recurs, în condiţiile în care potrivit art. 20 şi art. 27 din O.G. nr. 137/2000, persoana care se consideră discriminată poate sesiza Consiliul cu acţiune în constatarea discriminării şi aplicarea de sancţiuni, sau instanţa de judecată cu cerere în despăgubiri ca urmare a constatării unei discriminări.

În consecinţă, având în vedere obiectul plângerii formulate de reclamant, Înalta Curte constată că analizarea faptelor reclamate şi constatarea săvârşirii unei contravenţii în sensul O.G. nr. 137/2000 se circumscrie competenţei pârâtului CNCD, iar nu instanţelor de judecată.

Aşa fiind, în mod judicios, a concluzionat prima instanţă că, în temeiul art. 20 alin. (9) din O.G. nr. 137/2000, se impune anularea Hotărârii CNCD nr. 222/05.04.2017, constatând competenţa pârâtului în analiza şi sancţionarea faptelor de discriminare reclamante de petentul A..

Totodată, din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 20 şi ale art. 27 din O.G. nr. 137/2000, rezultă că instanţa de judecată are competenţa de exercitare a unui control de temeinicie şi legalitate asupra hotărârii contestate, iar nu de a se substitui în atribuţiile Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării spre a lămuri o situaţie de fapt pe care acesta ar fi trebuit să o analizeze explicit prin considerentele hotărârii şi pe care nu a analizat-o apreciind în mod nelegal propria necompetenţă, în mod corect, fiind obligat pârâtul CNCD să procedeze la analizarea faptelor de discriminare invocate de reclamant prin plângerea înregistrată sub nr. x/06.06.2016.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor invocate de recurent, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării împotriva sentinţei nr. 89 din 15 decembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 octombrie 2021.