Competence for opposition to enforcement challenging removal of administrative penalties under Law No. 554/2004
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction, ruling in favor of the Civil Court of the Sector 1 Bucharest District Court and ordering it to hear the case. The dispute concerned an "opposition to enforcement" (contestație la executare) filed by a public authority defendant against enforcement acts, specifically seeking the removal of late-payment penalties calculated by a bailiff based on a prior civil judgment from the administrative-judicial section that had applied such penalties under a special procedure. The lower courts had clashed over whether the competent body was the original administrative-judicial court or the civil court that authorized the enforcement; the appellate court had incorrectly declined jurisdiction in favor of the civil court. The High Court determined that the object of the proceedings was a standard opposition to enforcement under the Code of Civil Procedure, rather than a new application under the special law governing enforcement of administrative judgments, meaning the civil court that initiated the enforcement proceedings retained jurisdiction. The decisive legal basis was Articles 133(2) and 135 of the Code of Civil Procedure, which established that disputes regarding the legality of enforcement forms and penalties initiated under common law rules fall within the competence of the court that authorized the execution, not the administrative-judicial court that pronounced the underlying substantive judgment.
Legislator headnote
AI generatedart. 906 alin. (5) C. proc. civ, art. 24 din Legea nr. 554/2004, art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 135 alin. (1) din C. proc. civ, art. 906 C. proc. civ, art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ; Competence for opposition to enforcement challenging removal of administrative penalties under Law No. 554/2004: The dispute concerned an "opposition to enforcement" (contestație la executare) filed by a public authority defendant against enforcement acts, specifically seeking the removal of late-payment penalties calculated by a bailiff based on a prior civil judgment from the administrative-judicial section that had applied such penalties under a special procedure. The lower courts had clashed over whether the competent body was the original administrative-judicial court or the civil court that authorized the enforcement; the appellate court had incorrectly declined jurisdiction in favor of the civil court. The High Court determined that the object of the proceedings was a standard opposition to enforcement under the Code of Civil Procedure, rather than a new application under the special law governing enforcement of administrative judgments, meaning the civil court that initiated the enforcement proceedings retained jurisdiction. The decisive legal basis was Articles 133(2) and 135 of the Code of Civil Procedure, which established that disputes regarding the legality of enforcement forms and penalties initiated under common law rules fall within the competence of the court that authorized the execution, not the administrative-judicial court that pronounced the underlying substantive judgment.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for the High Court's power to resolve the negative conflict of jurisdiction and its authority to assign the case to the competent court.
Full text
Şedinţa publică din data de 27 octombrie 2021
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată la data de 12 noiembrie 2020, pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă, sub nr. x/2020 (capăt de cerere disjuns din dosarul nr. x/2020), contestatorul Ministerul Educaţiei şi Cercetării a formulat contestaţie la executare, în contradictoriu cu intimata A., solicitând, în temeiul art. 906 alin. (5) C. proc. civ., înlăturarea penalităţii, având în vedere că Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi-a îndeplinit obligaţia stabilită prin sentinţa civilă nr. 4682 din 29 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal încă din data de 15.11.2019.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă
Prin sentinţa civilă nr. 10113 din 17 decembrie 2020, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, având ca obiect "contestaţie la executare - înlăturare penalităţi", în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, în esenţă, că instanţa de executare competentă să se pronunţe asupra unei contestaţii la executare având ca obiect înlăturarea penalităţii conform art. 24 din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 906 alin. (5) C. proc. civ., este aceeaşi instanţă care a aplicat penalitatea în procedura prevăzută de art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, respectiv instanţa de contencios administrativ care a soluţionat litigiul în fond, în speţă, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, motiv pentru care, a declinat în favoarea acesteia competenţa de soluţionare a capătului de cerere al contestaţiei la executare vizând înlăturarea penalităţilor.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 23.03.2021, sub acelaşi număr de dosar.
2.2. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal
Prin sentinţa civilă nr. 874 din 3 iunie 2021, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că un capăt de cerere al unei contestaţii la executare de drept comun referitor la înlăturarea penalităţilor, formulată de debitor (autoritatea publică) nu se poate declina la instanţa de contencios administrativ privită ca instanţă de executare, în sensul art. 24 din Legea nr. 554/2004, pentru că singurele acţiuni permise în procedura specială a art. 24 din Legea nr. 554/2004 sunt cele ale creditorului: una de aplicare a amenzii respectiv a penalităţilor şi alta de fixare a sumelor.
A mai reţinut că nu se poate extrapola asupra termenului de "fixare a sumelor" în sensul că şi un capăt de cerere de înlăturare a penalităţilor ar putea fi inclus aici, pentru că s-ar admite în primul rând o întoarcere în procedura specială de executare a Legii nr. 554/2004, în cadrul unei cereri a debitorului, întoarcere nepermisă de textul legii contenciosului administrativ.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Înalta Curte reţine că, prin sentinţa civilă nr. 934/12.03.2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis, în parte, acţiunea întemeiată pe art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 906 C. proc. civ., formulată de reclamanta A. şi alţi reclamanţi, în contradictoriu cu mai mulţi pârâţi, printre aceştia şi pârâţii Ministerul Educaţiei Naţionale şi Ministerul Sănătăţii, a aplicat pârâţilor, conducători ai Ministerului Educaţiei Naţionale, respectiv Ministerului Sănătăţii câte o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, a obligat pârâţii Ministerul Educaţiei Naţionale şi Ministerul Sănătăţii să plătească fiecare în favoarea fiecăruia dintre reclamanţi o penalitate în valoare de 500 de RON, pe fiecare zi de întârziere până la executarea obligaţiei cuprinse în titlul executoriu (constatând că aceştia nu şi-au îndeplinit în termen obligaţia instituită în sarcina lor prin sentinţa civilă nr. 4682/29.11.2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, respectiv nu au elaborat Normele Metodologice la Legea nr. 229/2016) şi a respins cererea, în rest, ca neîntemeiată.
Ulterior, titlul executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 934/12.03.2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2018, a fost pus în executare de creditoarea A., formându-se dosarul de executare silită nr. x/2020.
Începerea procedurii execuţionale a fost încuviinţată prin încheierea din data de 27.07.2020, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. x/2020 .
Aşa cum rezultă cu prisosinţă din cuprinsul cererii, înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti în cadrul dosarului nr. x/2020, această instanţă a fost învestită cu soluţionarea unei contestaţii la executare îndreptată de contestatorul Ministerul Educaţiei şi Cercetării împotriva somaţiei din data de 18.09.2020 emisă de executorul judecătoresc, a titlului executoriu în baza căruia a fost emis acest act de executare, respectiv încheierea din 18.09.2020 prin care a fost stabilită suma definitivă ce i se datorează creditoarei A. de debitorul Ministerul Educaţiei şi Cercetării cu titlu de penalităţi de întârziere, calculate în baza titlului executoriu - sentinţa civilă nr. 934 din 12.03.2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti (definitivă prin respingerea recursului), în dosarul de executare silită nr. x/2020 al Societăţii civile profesionale de executori judecătoreşti B., precum şi împotriva încheierii din 27.07.2020, prin care a fost admisă cererea de încuviinţare a executării silite .
Înalta Curte reţine că pentru stabilirea competenţei prezintă relevanţă obiectul cererii care, în cauză, este contestaţie la executare, formulată în temeiul art. 711 - 719 C. proc. civ.
Motivele de nelegalitate invocate de contestator întemeiate pe caracterul special al procedurii de executare silită care trebuia urmată, în prezenţa unui titlu executoriu reprezentat de o hotărâre pronunţată de instanţa de contencios administrativ (art. 24 din Legea nr. 554/2004), sunt aspecte care ţin de fondul cauzei, dar nu afectează competenţa instanţei de judecată chemată să se pronunţe cu privire la actele şi formele de executare realizate de executorul judecătoresc în temeiul dreptului comun (C. proc. civ.).
Se observă că executarea silită a fost încuviinţată prin încheierea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, astfel încât, orice aspect referitor la legalitatea formelor de executare pornite în temeiul acestei încheieri revin aceleiaşi instanţe, chiar dacă partea contestatoare a invocat nulitatea încheierii de încuviinţare a executării silite, acest argument fiind unul care ţine de fondul cauzei, cum s-a arătat anterior.
Prin urmare, în raport de obiectul cauzei şi de temeiul de drept invocat, Înalta Curte constată că, în speţă, competenţa de soluţionare a prezentei contestaţii la executare - înlăturare penalităţi, aparţine Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, instanţa iniţial învestită.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru aceste considerente, în condiţiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, secţia civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi pe pârâta A., în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, secţia civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 octombrie 2021.