Jurisdictional conflict over sanitation service concession contract execution assigned to civil courts under amended procurement remedial legislation

Şedinţa publică din data de 27 octombrie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Huedin, secţia civilă, la data de 6 martie 2020, sub nr. x/2020, reclamantul Oraşul Huedin prin primar, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., a solicitat:

- obligarea pârâtei la plata sumei de 45.333,22 RON, reprezentând contravaloarea redevenţei datorate potrivit art. 8 din contractul de delegare a gestiunii serviciului de salubritate a localităţilor nr. 4120/25.04.2018;

- obligarea pârâtei la plata dobânzii legale penalizatoare aplicabilă raporturilor dintre profesionişti şi o autoritate contractantă, în cuantum de 4.395,85 RON şi majorări de întârziere de la scadenţă şi până la data înregistrării acţiunii, în cuantum de 5.439,94 RON;

- obligarea pârâtei la plata dobânzii legale penalizatoare şi a majorărilor de întârziere calculate de la data introducerii cererii de chemare în judecată şi până la data plăţii integrale a debitului restant.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Judecătoriei Huedin, secţia civilă

Prin sentinţa civilă nr. 341 din 27 mai 2021, Judecătoria Huedin a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureş, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că acţiunea dedusă judecăţii se referă la executarea unui contract administrativ (mai exact a unui contract de delegare de gestiune a serviciului de salubrizare a localităţilor prin concesiune), astfel încât, în raport de dispoziţiile coroborate ale art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004 cu art. 51 alin. (4)1 din Legea nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de utilităţi publice şi cu art. 36 alin. (1) din Legea nr. 101/2006 a serviciului de salubrizare, instanţa competentă este secţia de contencios administrativ a tribunalului de la sediul pârâtului operator, care în speţa de faţă este Tribunalul Mureş, secţia de contencios adminstrativ şi fiscal.

Totodată, judecătoria a reţinut că nu pot fi incidente în cauză dispoziţiile art. 53 alin. (1) indice 1 din Legea nr. 101/2016, la care a făcut referire reclamantul, faţă de împrejurarea că executarea contractului de delegare de gestiune a serviciului de salubritate se bucură, în ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a litigiilor de o reglementare specială, derogatorie de la reglementarea aplicabilă altor contracte de concesiune, în cazul cărora devin incidente prevederile Legii nr. 101/2016, modificate prin Legea nr. 212/2018.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Mureş, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 6.03.2020, sub acelaşi număr de dosar.

2.2. Hotărârea Tribunalului Mureş, secţia contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 504 din 12 august 2021, Tribunalul Mureş a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Huedin, secţia civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut că acţiunea dedusă judecăţii vizează, în principal, obligarea pârâtei A. S.R.L. la plata către reclamantul Oraşul Huedin a sumei de 45.333,22 RON, reprezentând contravaloarea redevenţei datorate potrivit art. 8 din contractul de delegare a gestiunii serviciului de salubrizare a localităţilor nr. 4120/25.04.2018, în preambulul contractului precizându-se că părţile contractante au avut în vedere procedura de atribuire prevăzută de Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice şi dispoziţiile Legii nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de utilităţi publice.

Potrivit art. 29 alin. (7) din Legea nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de utilităţi publice, contractul de delegare a gestiunii este asimilat actelor administrative şi intră sub incidenţa prevederilor Legii nr. 554/2004, iar potrivit alin. (9) al aceluiaşi articol, în cazul serviciilor de utilităţi publice, astfel cum sunt definite la art. 1 alin. (2), procedura de atribuire a contractelor de delegare a gestiunii se stabileşte, după caz, în baza prevederilor Legii nr. 98/2016, Legii nr. 99/2016 şi Legii nr. 100/2016.

Contractul de delegare a gestiunii serviciului public de salubritate nr. 4120 din 25.04.2018 nu a fost atribuit direct, ci urmare a procedurii de atribuire reglementată de dispoziţiile Legii nr. 101/2016, motiv pentru care competenţa de soluţionare a litigiului se va determina prin raportare la prevederile Legii privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor

Astfel, având în vedere că prezentul litigiu decurge din executarea contractului administrativ, competenţa de soluţionare aparţine potrivit art. 53 alin. (1)1 din Legea nr. 101/2016, în forma în vigoare la data înregistrării cererii de chemare în judecată, instanţei civile de drept comun în circumscripţia căreia se află sediul autorităţii contractante.

Tribunalul a mai apreciat că nu pot fi primite argumentele de natură a atrage competenţa secţiei de contencios a tribunalului, în condiţiile în care prin modificarea legislativă adusă prin adoptarea art. II pct. 2 din Legea nr. 212/2018 legiuitorul a urmărit stabilirea competenţei materiale de soluţionare, în primă instanţă, a proceselor şi cererilor care decurg din executarea contractelor administrative de către instanţa civilă de drept comun, fără a face distincţie în privinţa anumitor categorii de contracte administrative, astfel încât, potrivit dispoziţiilor art. 65 şi art. 67 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, se poate prezuma că a intervenit abrogarea implicită a art. 36 alin. (1) din Legea nr. 101/2006 pentru a asigura corelarea legislativă a celor două acte normative interferente.

În susţinerea celor arătate, tribunalul a reţinut interpretarea Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie dată prin Decizia nr. 40/2020 dispoziţiilor art. 53 alin. (1)1 şi a art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 212/2018 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi a altor acte normative, redând paragrafele 119 - 124 din decizie.

A mai arătat că, în cuprinsul acestei decizii (paragrafele 124 - 127), a fost analizat scopul adoptării modificărilor legislative prin Legea nr. 212/2018 şi s-a concluzionat că printre tipurile de modificări apreciate de către legiuitor ca având un impact real în sensul dorit a fost menţionată modificarea competenţei de soluţionare pentru unele tipuri de cauze, care pot fi rezolvate şi de alte secţii sau completuri specializate, nepresupunând o problematică juridică diferită, sens în care au fost menţionate şi litigiile ce provin din executarea şi încetarea contractelor administrative, cum este cel în cauza din speţa dedusă judecăţii, şi a cărui competenţă de soluţionare în primă instanţă a fost atribuită instanţei civile de drept comun.

În final, instanţa a mai apreciat că se impune a fi făcută distincţie între dreptul material aplicabil şi dreptul procedural. Dacă în privinţa dreptului material este aplicabilă legea în temeiul căreia contractul a fost încheiat, respectiv Legea nr. 51/2006 şi Legea nr. 101/2006, în privinţa dreptului procedural este aplicabilă Legea nr. 101/2016.

În consecinţă, tribunalul a reţinut că, faţă de obiectul dedus judecăţii reprezentând pretenţii care nu sunt în legătură cu prejudicii cauzate în cadrul procedurii de atribuire/anularea sau nulitatea contractelor, instanţa de contencios administrativ nu este competentă material şi procesual în soluţionarea prezentului litigiu.

Pentru considerentele reţinute în fapt şi în drept, în baza art. 132 alin. (1) C. proc. civ., Tribunalul Mureş, secţia de contencios administrativ şi fiscal, admiţând excepţia necompetenţei sale materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Huedin, secţia civilă.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Obiectul prezentei acţiuni vizează executarea unui contract de delegare a gestiunii serviciilor publice de salubrizare a localităţilor prin concesiune, încheiat între autoritatea contractantă (Oraşul Huedin), în calitate de concedent, şi A. S.R.L., în calitate de concesionar, urmare finalizării procedurii de licitaţie deschisă (procedura simplificată), în temeiul Legii nr. 51/2006, a Legii nr. 101/2016, precum şi a Legii nr. 99/2016, fiind invocate ca temei de drept inclusiv prevederile Legii nr. 101/2016.

Potrivit art. 29 alin. (7) din Legea nr. 51/2006, contractul de delegare a gestiunii este asimilat actelor administrative şi intră sub incidenţa prevederilor Legii nr. 554/2004.

Având în vedere că, în cauză, contractul de delegare a serviciului de salubrizare nr. 4120/25.04.2018 intră sub incidenţa Legii nr. 101/2016, temeiul de drept indicat şi de reclamant în cuprinsul cererii de chemare în judecată, iar prezentul litigiu decurge din executarea respectivului contract administrativ, Înalta Curte constată că pentru stabilirea instanţei competente sunt incidente dispoziţiile art. 53 alin. (1)1 din Legea nr. 101/2016, forma în vigoare la data înregistrării cererii de chemare în judecată, conform cărora, "Procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către instanţa de civilă de drept comun în circumscripţia căreia se află sediul autorităţii contractante".

Înalta Curte reţine că noţiunea de instanţă civilă de drept comun cuprinsă în prevederile Legii nr. 101/2016 a făcut obiectul deciziei nr. 40 din 18 mai 2020, pronunţată de ÎCCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. În considerentele acestei decizii s-a reţinut că instituirea expresă a competenţei de soluţionare a litigiilor decurgând din executarea contractelor administrative în favoarea instanţei civile de drept comun duce la o partajare a competenţei materiale de soluţionare a unor astfel de litigii între judecătorii şi tribunale, în funcţie de criteriul valoric, după cum rezultă din dispoziţiile coroborate ale art. 94 pct. 1 lit. k) şi art. 95 pct. 1 din C. proc. civ. (paragraful 139).

Aşadar, în ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a litigiilor decurgând din executarea contractelor administrative, competenţa instanţei de fond se partajează în funcţie de criteriul valoric, între judecătorii şi tribunal.

În cauză, se solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 45.333,22 RON (contravaloarea redevenţei) + 4.395,85 RON (dobânda legală) + 5.439,94 RON (majorări de întârziere), în total 55.169,11 RON.

Potrivit art. 94 alin. (1) lit. k) C. proc. civ., judecătoriile judecă orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti.

Prin urmare, în raport de considerentele anterior expuse, reţinând că acţiunea dedusă judecăţii are ca obiect pretenţii cu o valoare mai mică de 200.000 RON, Înalta Curte constată că, în cauza de faţă, competenţa de soluţionare a acţiunii revine Judecătoriei Huedin, secţia civilă, instanţa iniţial învestită.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru aceste considerente, în condiţiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Huedin, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Oraşul Huedin prin Primar şi pe pârâta A. S.R.L., în favoarea Judecătoriei Huedin, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 octombrie 2021.