Territorial competence for challenging border entry bans lies with the court covering the approving central authority, not the local border post.

Şedinţa publică din data de 27 octombrie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 24 august 2019, sub nr. x/2019, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră şi Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Iaşi - Sector Stânca, a solicitat admiterea contestaţiei şi anularea măsurii prin care, în temeiul art. 1063 alin. (4) din O.U.G. nr. 194/2002 şi conform art. 1063 alin. (2) din O.U.G. nr. 194/2002, s-a interzis intrarea acesteia pe teritoriul României pentru o perioadă de 5 ani.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 913 din 2 octombrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă sesizată a reţinut, în esenţă, că actul administrativ prin care s-a dispus măsura contestată a fost emis de organele poliţiei de frontieră ale PTF - Stânca din cadrul Inspectoratului Teritorial al Poliţiei de Frontieră Iaşi, iar nu de către Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, autoritate publică centrală.

De asemenea, procedând la interpretarea teleologică a prevederilor art. 1063 alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002, a reţinut că legiuitorul a instituit competenţa de soluţionare a cererilor având ca obiect anularea deciziei de interzicere a intrării pe teritoriul României în favoarea Curţii de Apel în a cărei rază teritorială se află Punctul de trecere al Frontierei care a dispus această măsură, iar nu în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca instanţă în a cărei rază teritorială se află sediul Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră.

Prin urmare, competenţa exclusivă de soluţionare a litigiului revine Curţii de Apel Suceava, instanţa în a cărei circumscripţie se află punctul de trecere al frontierei şi, implicit, autoritatea publică din cadrul Poliţiei de Frontieră care a dispus această măsură, respectiv PTF - Stânca din cadrul Inspectoratului Teritorial al Poliţiei de Frontieră Iaşi.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 26.04.2021, sub acelaşi număr de dosar.

2.2. Hotărârea Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 34 din 18 mai 2021, Curtea de Apel Suceava a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că formaţiunea care a dispus măsura contestată este Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, iar nu Punctul Poliţiei de Frontieră Stânca, acesta făcând doar o propunere în acest sens.

Prin urmare, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 1063 alin. (2) din O.U.G. nr. 194/2002, competentă să judece prezentul litigiu este Curtea de Apel Bucureşti, ca instanţă în a cărei circumscripţie se află Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, formaţiunea care a dispus respectiva măsură prin actul administrativ contestat.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Potrivit art. 1063 alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002: "Măsura de interzicere a intrării în România poate fi contestată de către străin în termen de 10 zile de la comunicare la curtea de apel în a cărei rază de competenţă se află formaţiunea care a dispus această măsură. Contestaţia nu suspendă executarea măsurilor de îndepărtare. Hotărârea instanţei este definitivă".

Din analiza înscrisurilor aflate la dosarul cauzei se observă că prin nota-raport nr. x din 01.08.2019, Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Iaşi - Punctul de Trecere a Frontierei Stânca a solicitat pârâtului să aprobe instituirea măsurii de interzicere a intrării în România pentru o perioadă de 5 ani în privinţa reclamantei A., în conformitate cu art. 1063 alin. (2) coroborat cu art. 1064 alin. (11) din O.U.G. nr. 194/2002, pentru încălcarea reglementărilor vamale.

Măsura a fost aprobată de către Inspectorul General al Poliţiei de Frontieră şi adusă la cunoştinţa reclamantei A. prin intermediul adresei nr. x din 01.08.2019 emisă de şeful P.T.F. Stânca . Din conţinutul acestei adrese rezultă că măsura interzicerii intrării în România a fost dispusă de Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, iar reclamantul a fost îndrumat să se adreseze Curţii de Apel Bucureşti în cazul în care doreşte să conteste măsura astfel dispusă.

Coroborând aceste aspecte cu prevederile legale incidente ale O.U.G. nr. 194/2002, rezultă că măsura interzicerii intrării în România a fost propusă de pârâtul Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Stânca, dar a intrat în vigoare şi a început să producă efecte doar în urma aprobării de către pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră. Aşadar, măsura contestată a fost dispusă de către Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, organ care îşi are sediul în circumscripţia Curţii de Apel Bucureşti, instanţă căreia îi revine şi competenţa soluţionării prezentei cauze.

Faptul că intimatul Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră are calitatea prevăzută de lege pentru a determina competenţa teritorială a instanţei de judecată ("formaţiunea care a dispus această măsură") este confirmată şi de conţinutul întâmpinării depusă la dosarul cauzei, însoţită de înscrisurile ce au stat la baza emiterii măsurii administrative interdictive .

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru aceste considerente, în condiţiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. şi pe pârâţii Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Iaşi - Sector Stânca şi Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 octombrie 2021.