Disability classification dispute: extraordinary appeal for annulment rejected as inadmissible for failure to invoke statutory grounds

Şedinţa publică din data de 27 octombrie 2021

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 16 mai 2016, sub nr. x/2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Constanţa şi Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Dizabilităţi Bucureşti, anularea deciziei nr. 2655/09.03.2016 şi a certificatului de încadrare în grad de handicap nr. x/26.11.2015 şi obligarea la emiterea unui certificat cu încadrarea în gradul de handicap "accentuat".

Prin sentinţa civilă nr. 1850 din data de 16.12.2016, Tribunalul Constanţa a respins, ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Constanţa şi Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Dizabilităţi Bucureşti.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A., înregistrat pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Prin decizia civilă nr. 1442 din 21 noiembrie 2018, Curtea de Apel Constanţa a constatat perimat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 1850/16.12.2016 pronunţate de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimaţii pârâţi Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Constanţa şi Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Dizabilităţi Bucureşti.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurentul A., înregistrat de rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

2. Hotărârea ce face obiectul contestaţiei în anulare

Prin decizia civilă nr. 1346 din 4 martie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins recursul declarat de A. împotriva deciziei civile nr. 1442 din 21 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv.

3. Contestaţia în anulare exercitată în cauză

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 27 mai 2021, sub nr. x/2021, recurentul A., în contradictoriu cu intimatele Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Constanţa şi Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Dizabilităţi Bucureşti, a formulat contestaţie în anulare, solicitând anularea deciziei nr. 1346 din 4 martie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2016, întrucât este nelegală.

În susţinerea căii de atac promovate, partea contestatoare a arătat, în esenţă, că niciuna dintre instanţe (fond/recurs) nu i-au soluţionat cererea prin care a solicitat anularea actelor atacate (certificatul de încadrare în grad de handicap şi decizia de soluţionare a contestaţiei administrative) şi obligarea autorităţii competente la emiterea unui nou certificat de încadrare în grad de handicap (din mediu, în accentuat), conform O.U.G. nr. 102/1999.

A menţionat că, în opinia sa, fiind vorba de un accident de muncă, soldat cu invaliditatea sa definitivă, cauza nu se prescrie, ci trebuie judecată.

4. Apărările intimatei ANDPDCA, fostă ANPD

4.1. Intimata Autoritatea Naţională pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi, Copii şi Adopţii (fostă Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Dizabilităţi) a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei în anulare, ca inadmisibilă, întrucât, în esenţă, criticile contestatorului asupra deciziei civile nr. 1346/2021 vizează în realitate temeinicia acesteia, aspect care nu se subsumează motivelor de admisibilitate ale contestaţiei în anulare prevăzute de dispoziţiile art. 503 şi următ. C. proc. civ.

4.2. Intimata Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Constanţa nu a depus întâmpinare în cauză.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare

Analizând cu prioritate, în condiţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, invocată de intimata ANDPDCA (fostă ANPD) prin întâmpinare, Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, urmând să o admită şi să respingă contestaţia în anulare ca inadmisibilă, în considerarea argumentelor ce succed.

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată numai în condiţiile şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de lege.

Conform dispoziţiilor art. 503 din C. proc. civ.:

"(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când:

1. hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia;

2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;

3. instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;

4. instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.

(3) Dispoziţiile alin. (2) pct. 1, 2 şi 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanţelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs."

În speţă, contestatorul nu a indicat temeiul de drept al contestaţiei formulate şi nu a arătat motivele contestaţiei în anulare pe care a înţeles să le invoce în susţinerea căii de atac promovate.

Susţinerea contestatorului, potrivit căreia instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra cererii sale, ca de altfel nici prima instanţă, nu poate fi primită, prin acest demers judiciar nu se poate deschide calea unui recurs la recurs, care să fie soluţionat de aceeaşi instanţă, pe motivul invocat.

Astfel, legiuitorul a statuat că pe calea contestaţiei în anulare nu pot fi valorificate decât anumite nereguli procedurale prevăzute în sens strict şi limitativ de prevederile legale menţionate, iar nu referitoare la dezlegarea dată de instanţă fondului raportului juridic dedus judecăţii.

Fiind o cale atac de retractare, iar nu una de cenzură judiciară, aşa cum s-a arătat, contestaţia în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuţie a unor probleme de fond ce au fost avute în vedere de instanţele anterioare.

Sub acest aspect este de observat faptul că, din modul de redactare a contestaţiei în anulare de faţă, dar şi din conţinutul motivelor acesteia, contestatorul tinde la anularea unei hotărâri pentru că, în opinia sa, nu a fost bine soluţionată cauza or, o astfel de abordare nu poate fi primită.

În acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a conturat idea potrivit căreia redeschiderea procesului judecat irevocabil poate fi determinate numai de circumstanţe substanţiale şi imperative, care au făcut ca erorile de fapt să devină vizibile doar la finalul unei proceduri judiciare (cauzele Mitrea c. România şi Stanca Popescu c România), ceea ce nu este cazul în speţă.

În concluzie, Înalta Curte constată că demersul judiciar iniţiat de contestator este inadmisibil deoarece partea nu invocă niciunul dintre cazurile prevăzute de art. 503 din C. proc. civ., iar criticile aduse hotărârii atacate nu se încadrează în niciuna dintre aceste ipoteze, textul legal fiind de strictă interpretare şi aplicare.

Pentru considerentele arătate şi în temeiul art. 503, coroborat cu art. 508 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 1346 din 4 martie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2016, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 1346 din 4 martie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 octombrie 2021.