Tardy appeal in administrative litigation: statutory 15-day deadline breach bars review of substantive forestry compensation claims

Şedinţa publică din data de 27 octombrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 18 aprilie 2014, sub nr. x/2014, reclamantul Composesoratul Meteşana a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice, ulterior şi cu pârâtul Departamentul Ape, Păduri şi Piscicultură, anularea adresei nr. x/01.04.2014 raportat la anul 2008; plata sumei de57.228,22 RON reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care nu le-a putut recolta în calitate de proprietar pentru suprafaţa de pădure de 190,00 ha, situată în zona de conservare totală a Sitului Natura 2000 Cheile Trăscău în zona/tipul funcţional T2, terenuri forestiere administrate în totalitate de Ocolul Silvic Iezerul Trascău, cu titlu de compensaţii/despăgubiri datorită funcţiilor de protecţie stabilite de amenajamente silvice care au determinat restricţii în recoltarea de masă lemnoasă, aferente anului 2008; obligarea la plata dobânzilor calculate asupra debitului principal, începând cel puţin cu data de 01.04.2017, dată la care creanţa a devenit exigibilă; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 265/7.11.2014, Curtea de Apel Bucureşti:

- a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice;

- a respins excepţia prematurităţii cererii invocată de pârâtul Departamentul pentru Ape, Păduri şi Piscicultură Bucureşti;

- a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul Composesoratul Meteşana, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice şi Departamentul pentru Ape, Păduri şi Piscicultură Bucureşti;

- a obligat pârâţii să plătească reclamantului suma de 57.228,22 RON compensaţii băneşti reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă de pe suprafaţa de 190 ha, situată în zona de conservare a sitului Natura 2000 Cheile Trascău, pentru anul 2008, precum şi dobânda aferentă, începând cu data de 01.04.2014 şi până la data plăţii;

- a respins capătul de cerere privind anularea adresei nr. x/01.04.2014;

- a obligat pârâţii să plătească reclamantului suma de 4.300 RON cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 2256/15.06.2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de pârâtul Ministerul Apelor şi Pădurilor împotriva sentinţei civile nr. 265 din 7 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 01.10.2018, sub dosar nr. x/2014.

1.2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin sentinţa civilă nr. 255 din 28 noiembrie 2018, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca prescrisă, acţiunea formulată de reclamantul Composesoratul Meteşana, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamantul Composesoratul Meteşana, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

Recurenta-reclamantă apreciază, în esenţă, că în mod greşit a admis instanţa excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi că există cadru legal naţional şi european în baza căruia intimatul-pârât putea acorda ajutorul de stat aferent anului 2008.

1.4. Apărările intimatei

Intimatul-pârât Ministerul Apelor şi Pădurilor (fost Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor) a invocat prin întâmpinarea formulată excepţia tardivităţii recursului, susţinând că, în raport de data comunicării sentinţei recurate (09.01.2019) şi data înregistrării recursului la instanţa de fond (06.02.2019, astfel cum reiese din menţiunile de pe portalul instanţei), recurenta nu a formulat cererea de recurs în termenul de 15 zile, astfel cum este reglementat acest termen prin dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând cu prioritate excepţia tardivităţii declarării recursului, invocată prin întâmpinare, în conformitate cu art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, urmând a o admite, pentru considerentele arătate în continuare.

Căile de atac, termenele şi condiţiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, legiuitorul având în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ţine în loc judecata unui proces.

În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.

Conform dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, " Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare."

Termenul de 15 zile are caracterul unui termen legal, imperativ şi absolut, a cărui încălcare atrage sancţiunea decăderii părţii din dreptul de a mai exercita calea de atac.

În speţă, sentinţa atacată a fost comunicată reclamantului la data de 10.01.2019, astfel încât, potrivit dispoziţiilor art. 181 alin. (2) C. proc. civ., termenul de 15 zile de la comunicare, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, s-a împlinit la data de 28.01.2019 într-o zi lucrătoare, ceea ce face ca înregistrarea la instanţa de fond a recursului la data de 06.02.2019, să fie realizată peste termenul legal stipulat în acest sens.

Deşi excepţia tardivităţii recursului a fost invocată prin întâmpinare, iar aceasta a fost comunicată recurentei-reclamante la data de 15.05.2019, potrivit dovezii de înmânare ataşată la dosarul de recurs, partea recurentă nu a formulat un punct de vedere faţă de aceasta şi nici nu s-a prezentat în instanţă pentru a o combate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite excepţia tardivităţii invocată de intimatul-pârât Ministerul Apelor şi Pădurilor şi, pe cale de consecinţă, va respinge recursul ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia tardivităţii recursului, invocată de intimatul-pârât Ministerul Apelor şi Pădurilor.

Respinge recursul declarat de reclamantul Composesoratul Meteşana împotriva sentinţei civile nr. 255 din data de 28 noiembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 octombrie 2021.