Nullity for unpaid judicial tax and tardiness of appeal against presidential pardon refusal

Şedinţa publică din data de 27 octombrie 2021

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 2 februarie 2017 sub nr. x/2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Preşedintele României B. şi Parlamentul României - Senat şi Camera Deputaţilor, în temeiul Legii nr. 554/2004, a solicitat obligarea Preşedintelui României B. să soluţioneze cererile sale de graţiere/gazare formulate împreună cu soţia sa C. între anii 2012 - 2016.

2. Hotărârea instanţei de fond

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 11 din 18 ianuarie 2018, Curtea de Apel Ploieşti:

- a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Camera Deputaţilor şi Senatul României;

- a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Parlamentul României - Senat şi Camera Deputaţilor, ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă;

- a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, invocată de Administraţia Prezidenţială în întâmpinare;

- a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Preşedintele României B., reprezentat prin Administraţia Prezidenţială, ca fiind inadmisibilă.

2.2. Prin încheierea din 26 aprilie 2018, Curtea de Apel Ploieşti a respins, ca neîntemeiată, cererea de îndreptarea a erorii materiale formulate de petentul A. cu privire la sentinţa civilă nr. 11 din data de 18 ianuarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2017.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 11 din 18 ianuarie 2018, pronunţată de instanţa de fond, a formulat recurs reclamantul A. şi petenta C., iar împotriva încheierii din 26 aprilie 2018 a aceleiaşi instanţe, a declarat recurs reclamantul A., criticându-le pentru nelegalitate.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Intimatul-pârât Senatul României a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului.

4.2. Administraţia Prezidenţială, în calitate de reprezentantă a Preşedintelui României B., a formulat întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a recurentei C., precum şi excepţia nulităţii recursurilor deduse judecăţii, pentru nemotivare.

4.3. Intimata-pârâtă Camera Deputaţilor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii ambelor recursuri.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul declarat împotriva sentinţei civile nu este timbrat, iar recursul împotriva încheierii este tardiv formulat şi le va anula, pentru următoarele considerente:

II.1. În ceea ce priveşte recursul declarat împotriva sentinţei civile nr. 11 din 18 ianuarie 2018

Potrivit art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar alin. (3) al aceluiaşi articol stabileşte că această cerinţă este prevăzută sub sancţiunea nulităţii.

În raport de soluţia pronunţată de instanţa de fond prin sentinţa recurată, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, taxa judiciară de timbru datorată de recurentul-reclamant pentru soluţionarea recursului fiind în cuantum de 50 RON şi, întrucât taxa nu a fost ataşată la dosar odată cu recursul, Înalta Curte a apreciat că se impune ca recurentul să depună dovada timbrării recursului în cuantumul datorat.

Înalta Curte constată că recurentul-reclamant A. nu a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru datorată pentru calea de atac exercitată, deşi această obligaţie i-a fost adusă la cunoştinţă prin intermediul adresei comunicată acestuia la data de 26 iunie 18, potrivit dovezii de înmânare aflată la dosarul instanţei de recurs.

Totodată, se reţine că recurentul nu a formulat o cerere de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, potrivit dispoziţiilor art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, dar nici o cerere de acordare facilităţi de la plata taxei judiciare de timbru, astfel cum prevede art. 42 alin. (2) din acelaşi act normativ.

Consecinţa neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac a recursului este prevăzută de dispoziţiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., sancţiunea fiind nulitatea recursului netimbrat.

Pentru considerentele expuse, constatând că până la termenul de judecată de astăzi, 27 octombrie 2021, recurenţii nu au îndeplinit obligaţia achitării taxei judiciare de timbru datorată în solidar pentru soluţionarea recursului, în temeiul prevederilor art. 486 alin. (3) cu referire la art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului declarat împotriva sentinţei de fond, invocată din oficiu şi va anula recursul formulat de reclamant şi de petentă, ca netimbrat.

II.1. În ceea ce priveşte recursul declarat împotriva încheierii din 26 aprilie 2018

Căile de atac, termenele şi condiţiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, legiuitorul având în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ţine în loc judecata unui proces.

În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.

Conform dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, " Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare."

Termenul de 15 zile are caracterul unui termen legal, imperativ şi absolut, a cărui încălcare atrage sancţiunea decăderii părţii din dreptul de a mai exercita calea de atac.

În speţă, încheierea atacată a fost comunicată reclamantului la data de 21.05.2018, astfel încât, potrivit dispoziţiilor art. 181 alin. (2) C. proc. civ., termenul de 15 zile de la comunicare, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, s-a împlinit la data de 06.06.2018 într-o zi lucrătoare, ceea ce face ca înregistrarea la instanţa de fond a recursului la data de 28.06.2018, să fie realizată peste termenul legal stipulat în acest sens.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite excepţia tardivităţii invocată din oficiu şi, pe cale de consecinţă, va respinge recursul ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. şi de petenta C. împotriva sentinţei civile nr. 11 din 18 ianuarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.

Anulează, ca tardiv, recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 26 aprilie 2018, pronunţată de aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 octombrie 2021.