Validity of pandemic-era record-keeping mandates for food service under emergency law and GDPR vital interest exception

Şedinţa publică din data de 26 octombrie 2021

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei.

Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 23.10.2020, sub nr. dosar x/2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătăţii în calitate de autoritate publică emitentă a unui act administrativ unilateral cu caracter normativ, a solicitat: a) anularea art. 4 alin. (1) lit. l) şi art. 5 lit. n) din Norma privind stabilirea măsurilor specifice de prevenire a răspândirii virusului SARS-CoV-2 pentru activităţile de preparare, comercializare şi consum al produselor alimentare şi/sau băuturilor alcoolice şi nealcoolice, în unităţile de alimentaţie publică de tipul restaurantelor şi cafenelelor din interiorul clădirilor, precum şi în spaţiile special amenajate din exteriorul clădirilor (prevăzută în anexa care face parte integrantă din ordin), aprobată prin art. 1 din Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1.493 din 31 august 2020, publicat în M. Of. nr. 802 din 1 septembrie 2020, act administrativ cu caracter normativ; b) să se dispună publicarea hotărârii în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 23 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, astfel cum a fost modificat de pct. 32 al art. I din Legea nr. 262 din 19 iulie 2007.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin încheierea de şedinţă din data de 08 februarie 2021, Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal a luat act de modificarea denumirii pârâtului Ministerul Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri, în sensul că acest pârât se numeşte Ministerul Economiei. Antreprenoriatului şi Turismului; a dispus efectuarea menţiunilor privitoare la modificarea denumirii şi în sistemul Ecris, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, ca neîntemeiată; în baza art. 248 alin. (4) C. proc. civ. a unit cu fondul cererii excepţia lipsei de inters în formularea acţiunii, excepţie invocat de Ministerul Economiei. Antreprenoriatului şi Turismului şi a amânat pronunţarea pentru data de 22 februarie 2021.

Prin sentinţa nr. 16 din data de 26 februarie 2021, Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei de interes în promovarea acţiunii, excepţie invocată de pârâtul Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului; a admis acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Sănătăţii şi Ministrul Sănătăţii, Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului (succesor în drepturi şi obligaţii al Ministerului Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri) şi Ministrul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului, Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor; a dispus anularea dispoziţiilor art. 4 alin. (1) lit. l) şi art. 5 lit. n) din Norma privind stabilirea măsurilor specifice de prevenire a răspândirii virusului SARS-CoV-2 pentru activităţile de preparare, comercializare şi consum al produselor alimentare şi/sau băuturilor alcoolice şi nealcoolice în unităţile de alimentaţie publică de tipul restaurantelor şi cafenelelor din interiorul clădirilor, precum şi în spaţiile special amenajate din exteriorul clădirilor, aprobată prin Ordinul nr. 1493/2788/149/2020 din 31 august 2020, publicat în Monitorul Oficial nr. 802 din 1 septembrie 2020, emis de Ministrul sănătăţii, Ministrul economiei, energiei şi mediului de afaceri şi Preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor.

3. Cererile de recurs.

Împotriva încheierii de şedinţă din data de 08 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor.

Împotriva sentinţei nr. 16 din data de 26 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs pârâţii Ministerul Sănătăţii şi Ministrul Sănătăţii, Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului (succesor în drepturi şi obligaţii al Ministerului Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri) şi Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului promovat de pârâţi, a formulat întâmpinare intimatul -reclamant A., solicitând respingerea recursurilor, ca nefondate şi menţinerea hotărârii instanţei de fond, ca fiind legală.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia din data de 09 iunie 2021 s-a fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 13 octombrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate şi de apărările din cuprinsul întâmpinării, Înalta Curte constată că recursurile declarate de pârâţii Ministerul Sănătăţii şi Ministrul Sănătăţii, Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului (succesor în drepturi şi obligaţii al Ministerului Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri) şi Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor sunt fondate şi vor fi admise, iar recursul declarat de pârâta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor cu privire la încheierea din 08.02.2021 este nefondat, în considerarea următoarelor argumente:

Recursurile declarate de recurenţii-pârâţi.

Recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Sănătăţii este întemeiat pr dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. şi este criticată ca nelegală soluţia de fond recurată prin care a fost admisă acţiunea formulată de reclamant şi anulate dispoziţiile din Ordinul nr. 1493/2788/149 din 31.08.2020.

Se arată faptul că instanţa de fond a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 55/2020 atunci când a analizat conformitatea normei contestate cu legea în baza căreia a fost emisă.

Iar soluţia pronunţată este apreciată ca nelegală în condiţiile în care textul normei în litigiu se încadrează în scopul urmărit prin Legea nr. 55/2020 şi este conform dispoziţiilor Regulamentului (UE) 2016privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal.

Acelaşi regulament, la art. 6 arată care sunt condiţiile în funcţie de care se apreciază legalitatea datelor, respectiv:

(1) "Prelucrarea este legală numai dacă si în măsura în care se aplică cel puţin una dintre următoarele condiţii:

(d) prelucrarea este necesară pentru a proteja interesele vitale ale persoanei vizate sau ale altei persoane fizice;

(e) prelucrarea este necesară pentru îndeplinirea unei sarcini care serveşte unui interes public sau care rezultă din exercitarea autorităţii publice cu care este învestit operatorul;

In speţă, prelucrarea datelor de către agenţii economici îndeplineşte cel puţin două dintre condiţiile menţionate explicit de art. 6 respectiv litera (d) "prelucrarea este necesară pentru a proteja interesele vitale ale persoanei vizate sau ale altei persoane fizice" cât şi litera (e) "prelucrarea este necesară pentru îndeplinirea unei sarcini care serveşte unui interes public sau care rezultă din exercitarea autorităţii publice cu care este învestit operatorul"

În contextual epidemiologie existent la nivelul României şi al menţinerii stării de alertă cauzată de răspândirea virusului SARS CoV 2 la nivel comunitar, este de necontestat necesitatea de a se putea efectua anchete epidemiologice în vederea luării măsurilor necesare respective tratarea, izolarea şi carantinarea persoanelor în funcţie de caz.

Se solicită admiterea recursului, casarea sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii.

Recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. 1 C. proc. civ. invocându-se greşita aplicare şi interpretare a normelor de drept material pe două aspecte de nelegalitate.

Primul aspect de nelegalitate priveşte interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 554/2004 în ceea ce priveşte respingerea excepţiei lipsei de interes, excepţie invocată de pârât şi respinsă prin sentinţa atacată.

Se arată că în mod nelegal s-a apreciat că reclamanta persoană fizică justifică un interes propriu vătămat prin emiterea ordinului comun act administrativ cu caracter normativ contestat în baza art. 1 din Legea nr. 554/2004.

Al doilea aspect de nelegalitate priveşte soluţia de admitere a acţiunii arătându-se că hotărârea este dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor Legii nr. 55/2020 şi a dispoziţiilor art. 6 din Regulamentul UE 2016/679.

Aceasta în condiţiile în care prelucrarea datelor cu caracter personal de către agenţii economici este în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 55/2020 şi cu respectarea dispoziţiilor normei europene privind protecţia datelor cu caracter personal, fiind nelegală aprecierea instanţei de fond cu privire la încălcarea prin dispoziţiile ordinului a dreptului la viaţă privată şi la protecţia datelor.

Se solicită admiterea recursului casarea sentinţei atacate în principal admiterea excepţiei lipsei de interes şi în subsidiar respingerea acţiunii ca nefondate.

Recursul declarat de recurenta-pârâtă Autoritatea Naţională are ca obiect încheierea din 8.02.2021 şi sentinţa atacată aspectele de nelegalitate fiind încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. invocându-se greşita interpretare şi aplicare a legii pre trei aspecte de nelegalitate.

Primul aspect care priveşte încheierea din 8.02.2021 are ca obiect nelegala respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a acestei autorităţi. Se apreciază că această autoritate deşi semnatară a ordinului comun nu are competenţa în efectuarea actului epidemiologic faţă de care au fost reglementate în concret obligaţii apreciate de prima instanţă ca fiind reglementate nelegal.

Al doilea aspect priveşte greşita respingere a excepţiei lipsei de interes în formularea acţiunii, în raport de dispoziţiile art. 1 şi 8 din Legea nr. 554/2004.

Al treilea aspect de nelegalitate priveşte pe fond soluţia dispusă de prima instanţă de admitere a acţiunii.

Se arată că prima instanţă a apreciat în mod greşit legalitatea ordinului comun contestat, fără a avea în vedere dispoziţiile art. 1, art. 8, art. 13 şi art. 71 din Legea nr. 55/2020, dispoziţii care permit pentru realizarea interesului public general de limitare a răspândirii coronavirusului SARS-COV2 luarea unor măsuri administrative concrete cu caracter temporar, exclusiv cu privire la drepturi şi libertăţi fundamentale.

Se arată că ordinul comun emis este legal în raport de dispoziţiile ar. 1 din Legea nr. 55/2020 şi cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 24/2000, fiind greşită şi nelegală aprecierea instanţei de fond în sensul nelegalităţii emiterii sale în timpul stării de alertă şi nu prin intermediul unei legi distincte.

Se solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate în sensul solicitat prin cererea de recurs.

La dosar intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.

Analizând recursurile declarate în cauză de recurenţii-pârâţi Curtea le apreciază prin considerente comune tuturor celor trei recursuri, ca fondate în ceea ce priveşte sentinţa pronunţată de instanţa de fond, în parte sentinţa atacată fiind pronunţată cu interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor Legii nr. 55/2020.

În ceea ce priveşte recursul declarat de recurenta-pârâtă Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor cu privire la încheierea din 8.02.2021 acesta va fi respins.

Curtea apreciază în sensul legalităţii acestei încheieri prin care instanţa de fond a stabilit cadrul procesual în raport de obiectul cauzei.

Obiectul cauzei îl constituie cererea de anulare a unui Ordin comun nr. 1493/2788/149 din 31 august 2020 emis de Ministerul Sănătăţii, Ministerului Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri şi Preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare.

Iar această parte recurenta-pârâtă Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor are calitate procesuală pasivă în cauză având calitatea de emitentă a ordinului contestat ca act administrativ cu caracter normativ, în cauză fiind corect aplicabile dispoziţiile art. 1, 2 şi 13 din Legea nr. 554/2004.

În consecinţă recursul declarat împotriva încheierii din 8.02.2021 va fi respins.

Recursurile declarate de toţi recurenţii-pârâţi în ceea ce priveşte sentinţa pronunţată de instanţa de fond sunt apreciate ca fondate în parte în ceea ce priveşte soluţia de admitere a acţiunii şi de anulare a actului administrativ cu caracter normativ şi de aplicare în consecinţă a dispoziţiilor art. 23 din Legii nr. 554/2004.

În esenţă, Curtea apreciază că ordinul comun contestat este legal emis în raport de dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 55/2020 iar pe fond reclamantul persoană fizică nu are un drept recunoscut de lege vătămat în sensul existenţei unei restrângeri nejustificate la dreptul la viaţă privată reglementat prin dispoziţiile constituţionale invocate.

Analizând cu prioritate aspectul de nelegalitate invocat în recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului cu privire la excepţia lipsei de interes, Curtea apreciază că în parte sentinţa atacată, în ceea ce priveşte excepţia lipsei de interes care a fost respinsă, este legală această soluţie dată excepţiei.

Aceasta deoarece reclamantul persoană fizică a formulat acţiune ca particular reclamând faptul că ordinul contestat, prin faptul că reglementează o obligaţie în sarcina agenţilor economici de a prelucra unele date cu caracter formal îi încalcă dreptul sau constituţional la viaţa privată.

În mod legal prima instanţă a respins excepţia lipsei de interes deoarece reclamantul a justificat cel puţin prin formularea acţiunii un pretins drept individual vătămat prin actul administrativ emis, în opinia reclamantului cu nerespectarea actului normativ cu forţă juridică superioară respectiv cu nerespectarea limitelor prevăzute de Legea nr. 55/2020.

Curtea analizând aspectele de nelegalitate invocate în cele trei recursuri apreciază că acestea sunt fondate atât în ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 55/2020 dispoziţii care permit, în anumite condiţii, reglementarea unor măsuri concrete, temporare, măsuri legale care nu pot fi calificate ca fiind vătămătoare în sensul invocat de reclamant şi reţinut greşit de prima instanţă, respectiv încălcarea dreptului la viaţa privată prin prelucrarea datelor cu caracter personal în sensul obligaţiei de a se ţine un regim de evidenţă a rezervărilor clienţilor.

Contrar primei instanţe, Curtea apreciază Ordinul comun contestat este legal emis conform art. 8 şi 71(2) din Legea nr. 55/2020, Ordinul nr. 1493/2020, prin care se aprobă în concret normele de aplicare ale art. 8 din Legea nr. 55/2020, neavând consecinţă o restrângere nelegală şi nejustificată a dreptului la viaţă prin prelucrarea unor date cu caracter personal date care se menţionează în registrul de evidenţă al rezervărilor.

Ordinul nr. 1493/2020 este legal emis având în vedere scopul urmărit prin Legea nr. 55/2020 prevăzut de art. 1 din acest act normativ.

"Prezenta lege are ca obiect instituirea, pe durata stării de alertă declarate în condiţiile legii, în vederea prevenirii şi combaterii efectelor pandemiei de COVID-19, a unor măsuri temporare şi, după caz, graduale, în scopul protejării drepturilor la viaţă, la integritate fizică şi la ocrotirea sănătăţii, inclusiv prin restrângerea exerciţiului altor drepturi şi libertăţi fundamentale.

Acelaşi articol, la alin. (2) arată că " Măsurile restrictive de drepturi prevăzute în prezenta lege, precum şi, după caz, cele de renunţare sau de relaxare a acestora se dispun cu respectarea principiului egalităţii de tratament juridic pentru situaţii identice sau comparabile."

Mai departe, la Secţiunea a 2-a, art. 13 -"Pe durata stării de alertă, prin ordin comun al ministrului sănătăţii şi ministrului afacerilor interne se poate institui:

a) obligativitatea purtării măştii de protecţie în spaţiile publice închise, spaţiile comerciale, mijloacele de transport în comun şi la locul de muncă;

b) obligativitatea organizării activităţii instituţiilor şi autorităţilor publice, operatorilor economici şi profesioniştilor, astfel încât să se asigure la intrarea în sediu, în mod obligatoriu, triajul epidemiologie şi dezinfectarea obligatorie a mâinilor, atât pentru personalul propriu, cât şi pentru vizitatori."

Prin art. 4 alin. (1) lit. l) din Norma cuprinsă în Ordinul nr. 1.493/2020 se prevede "existenţa unui registru de evidenţă a rezervărilor clienţilor, întocmit cu respectarea prevederilor Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Directivei 95/46/CE, astfel încât, în cazul apariţiei unui caz de îmbolnăvire cu virusul SARS-CoV-2 în rândul clienţilor unităţii de alimentaţie, să existe date concrete pe baza cărora să poată fi efectuată ancheta epidemiologică.

Pentru unităţile de alimentaţie publică din cadrul structurilor de primire turistice cu funcţiuni de cazare clasificate, nu este necesar registrul de evidenţă a rezervărilor clienţilor (pentru restaurant, bar de zi, salon mic dejun), având în vedere că triajul observaţional al clienţilor şi datele acestora sunt înregistrate la recepţia hotelului. Se va menţiona doar numărul spaţiului de cazare al clientului pentru serviciul de alimentaţie publică solicitat; existenţa unui registru de evidenţă a rezervărilor clienţilor, astfel încât, în cazul apariţiei unui caz de îmbolnăvire cu virusul SARS-CoV-2 în rândul clienţilor unităţii de alimentaţie, să existe date concrete pe baza cărora să poată fi efectuată ancheta epidemiologică."

În mod nelegal prima instanţă a apreciat în sensul că în parte Ordinul comun este nelegal şi prin raportare la prevederile art. 5 alin. 1 lit. a) din Regulamentul UE 2016/679 ce reglementează dreptul la protecţia datelor cu caracter personal.

În opinia Curţii, ordinul contestat ca act administrativ normativ îndeplineşte prin dispoziţiile sale două din condiţiile menţionate în Regulament, aceste condiţii nefiind cumulative.

Prelucrarea datelor de către agenţii economici îndeplineşte cel puţin două dintre condiţiile menţionate explicit de art. 6 respectiv litera (d) "prelucrarea este necesară pentru a proteja interesele vitale ale persoanei vizate sau ale altei persoane fizice" cât şi litera (e) "prelucrarea este necesară pentru îndeplinirea unei sarcini care serveşte un interes public sau care rezultă din exercitarea autorităţii publice cu care este investit operatorul."

Însăşi regulamentul UE 2016/679 prevede la punctul 46 "că prelucrarea datelor cu caracter personal ar trebui, de asemenea să fie considerate legală în cazul în care este necesară în scopul asigurării protecţiei unui interes care este esnţial pentru viaţa persoanei vizate sau pentru viaţa unei alte persoane fizice. Prelucrarea datelor cu caracter personal care are drept temei interesele vitale ale unei persoane fizice ar trebui efectuată numai în cazul în care prelucrarea nu se poate baza în mod evident pe un alt temei juridic. Unele tipuri de prelucrare pot servi atât unor motive importante de interes public, cât şi intereselor vitale ale persoanei vizate, de exemplu în cazul in care prelucrarea este necesară în scopuri umanitare, inclusiv în vederea monitorizării unei epidemii şi a răspândirii acesteia sau în situaţii de urgenţă umanitare, în special în situaţii de dezastre natural sau provocate de om"

În raport de aceste prevederi comunitare, Curtea apreciază că dispoziţiile contestate respectiv art. 4 alin. 1 şit. 1 şi art. 5 lit. "n" din Norme aprobate prin Ordinul comun sunt legal emise cu respectarea dispoziţiilor Regulamentului UE 2016/679 în limitele şi în vederea aplicării Legii nr. 55/2020 şi a scopului acestei legi emise în vederea apărării interesului public organul, respectiv luarea unor măsuri necesare şi specifice de prevenire de răspândire a virusului SARS-COV-2.

Iar în aplicarea prevederilor Legii nr. 55/2020 având în vedere necesitatea prevenirii şi combaterii efectelor pandemice a fost emis Ordinul comun contestat în parte.

Iar obligaţiile stabilite în sarcina operatorilor economici de a ţine un registru de evidenţă al rezervărilor clienţilor şi cel al ocupării locurilor cu rezervare anterioară nu reprezintă încălcări ale dreptului la viaţă privată, reclamantul neavând un drept recunoscut de lege vătămat în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004.

Curtea apreciază în sensul că din interpretarea coroborată a acestor dispoziţii de lege, reiese că operatorii economici din sectorul alimentaţiei publice, înainte de reluarea activităţilor de preparare, servire şi consum al produselor alimentare, băuturilor alcoolice şi nealcoolice, au obligaţia de a înfiinţa un registru de evidentă a rezervărilor clienţilor, întocmit cu respectarea prevederilor Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulaţie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE, astfel încât, în cazul apariţiei unui caz de îmbolnăvire cu virusul SARS-COV-2 în rândul clienţilor unităţii de alimentaţie, să existe date concrete pe baza cărora să poată fi efectuată ancheta epidemiologică. precum şi obligaţii privind protecţia clienţilor în spaţiile în care aceştia au acces, respectiv ca ocuparea locurilor sa se facă cu rezervare anterioară sau cu înscriere la sosire în registrul întocmit cu respectarea prevederilor Regulamentului UE 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 aprilie 2016 {colectare date de contact pentru minimum o persoană pentru fiecare masă), astfel încât să se evite aglomerările Ia intrarea în unitate şi să se faciliteze ancheta epidemiologică în cazul apariţiei unui caz de îmbolnăvire printre clienţii localului.

Curtea nu va reţine susţinerile formulate de intimat prin întâmpinare prin care se susţin legalitatea sentinţei pronunţate de instanţa de fond.

Aceasta deoarece Curtea ca instanţă de recurs a constatat legalitatea Ordinului nr. 1493/2020, care a fost emis în limitele prevăzute de Legea nr. 55/2020, în executarea şi pentru realizarea scopului, al interesului public prevăzut de art. 1 din acest act, fără a se aduce atingere dreptului la viaţa privată şi la protecţia datelor cu caracter personal, drepturi pretins vătămate prin ordin emis.

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ. va admite recursurile declarate în cauză.

Va casa în parte sentinţa atacată şi rejudecând.

Va respinge ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul A. şi va menţine ca legal emis Ordinul comun contestat ca act administrativ normativ emis legal în raport de dispoziţiile Legii nr. 55/2020.

Acţiunea fiind apreciată ca nefondată şi respinsă ca atare, Curtea în consecinţă va înlătura şi aplicarea dispoziţiilor art. 23 din Legea nr. 554/2004 nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de această normă pentru a fi aplicată în prezenta cauză.

Va menţine celelalte dispoziţii privind soluţionarea excepţiei lipsei de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor cu privire la încheierea din 08.02.2021.

Admite recursurile declarate de recurentul-pârât Ministerul Sănătăţii, recurenta-pârâtă Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, recurentul-pârât Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului (succesor în drepturi şi obligaţii al Ministerului Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri) împotriva sentinţei nr. 16 din 26 februarie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată şi rejudecând:

Respinge ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul A. şi în consecinţă înlătură aplicarea art. 23 din Legea nr. 554/2004.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei privind soluţionarea lipsei de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 octombrie 2021.