Res judicata blocking annulment of military reserve order and damages claim

Şedinţa publică din data de 26 octombrie 2021

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bacău, secţia I civilă, sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat obligarea MApN să comunice instanţei de judecată şi reclamantului datele de identitate şi adresa de domiciliu a pârâtului "Comandant al Armatei 1" şi constatarea nulităţii absolute a Ordinului ministrului Apărării Naţionale nr. M.C. 1898/17.11.1990; obligarea MApN şi a pârâtului "Comandant al Armatei 1" la plata în solidar către reclamant cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciile materiale şi morale care i-au fost cauzate între 17.11.1990 (data trecerii în rezervă) şi data prezentei, a următoarelor sume: 40.000 RON daune morale şi 1.960.000 RON daune materiale, reprezentând echivalentul prejudiciului de ordin material; obligarea MApN la plata către reclamant a sumei de 8.850 RON net/lună cu titlu de prestaţie lunară (prejudiciu viitor cert); prestaţia lunară precizată reprezintă echivalentul pecuniar - în cuantum minim - al drepturilor de pensie cuvenite reclamantului pe toată durata vieţii, în lipsa Ordinului de trecere în rezervă nr. M.C. 1898/17.11.1990, nul absolut.

Prin încheierea nr. 22 din 9 decembrie 2019, Tribunalul Bacău, secţia I civilă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, iar prin încheierea din 2.07.2020 s-a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa nr. 74 din data de 21 octombrie 2020, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii şi excepţia tardivităţii acţiunii, invocate de pârât, ca nefondate; a admis excepţia autorităţii puterii lucrului judecat invocată de pârât şi a respins acţiunea formulată de reclamant reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apărării Naţionale şi B. - decedat, pentru autoritatea puterii lucrului judecat. A respins excepţia prezumţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârât, ca rămasă fără obiect.

3. Cererile de recurs.

Împotriva sentinţei nr. 74 din data de 21 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs principal reclamantul A., invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi recurs incident pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză.

Prin întâmpinarea formulată cu privire la recursul principal, intimatul-pârât Ministerul Apărării Naţionale a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia din data de 18 februarie 2021 s-a fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 13 octombrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate şi de apărările din cuprinsul întâmpinării, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, în considerarea următoarelor argumente:

Recursul principal declarat de recurentul-reclamant A. este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. invocându-se Aplicarea şi interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 430-431 C. proc. civ. de către prima instanţă prin admiterea excepţiei autorităţii de lucru judecat şi respingerea acţiunii sale astfel cum a fost formulat în baza acestei excepţii de ordine publică.

Se invocă şi încălcarea art. 6 din CEDO având în vedere că instanţele judecătoreşti au refuzat să verifice pe fond motivele de nulitate absolută ale ordinului său de trecere în rezervă, act lovit de nulitate şi care i-a produs prin efecte daune materiale şi morale.

În esenţă reclamantul-recurent arată că în cauza sa nu putea opera excepţia autorităţii de lucru judecat, în raport de litiile soluţionate anterior de instanţa de contencios administrativ şi de instanţa civilă deoarece acţiunea din prezenta cauză a avut o cauză diferită şi temei juridic diferit.

Astfel, a solicitat constatarea nulităţii absolute a ordinului de trecere în rezervă din 17. XI.1990, acţiunea imprescripţiei de natură civilă şi căruia nu-i pot fi opuse soluţii definitive anterioare astfel cum în mod nelegal a apreciat prima instanţă prin soluţia nelegală dispusă prin care a admis excepţia autorităţii puterii de lucru judecat invocată de pârât.

Se solicită admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi admiterea acţiunii astfel cum a fost formulate.

La dosar intimatul-pârât a formulat întâmpinare faţă de recursul declarat de recurentul-reclamant solicitând respingerea ca nefondat.

Odată cu întâmpinarea intimatul-pârât a declarat recurs incident dobândind calitatea de recurent-pârât pe recursul incident declarat în condiţiile art. 472 C. proc. civ. invocând ca motive de recurs dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ.

Se invocă greşita interpretare şi aplicării în parte a legii de către prima instanţă în ceea ce priveşte soluţia dată excepţiei inadmisibilităţii acţiunii şi excepţiei tardivităţii formulării acţiunii excepţii respinse prin sentinţa atacată.

În recursul incident se invocă greşita aplicare şi interpretare a dispoziţiilor art. 1, 7 şi 11 din Legea nr. 554/2004 în ceea ce priveşte respingerea excepţiilor invocate.

Se artă faptul că indiferent de acţiunea reclamantului formulată ca o acţiune civilă în constatarea nulităţii absolute a ordinului de trecere în rezervă în cauză erau aplicabile dispoziţiile legii speciale Legea nr. 554/2004 actul contestat fiind un act administrativ individual în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 7 şi 11(2) din Legea nr. 554/2004.

Se invocă faptul că acţiunea reclamantului era inadmisibilă pentru lipsa procedurii prealabile prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 şi era tardiv formulată în raport de dispoziţiile art. 11 alin. 2 din acelaşi act normativ în raport de data la care reclamantul a luat la cunoştinţă de ordinul de trecere în rezervă contestat.

Se invocă faptul că prima instanţă nu a ţinut cont de momentul la care reclamantul a luat cunoştinţă de ordin şi acesta a fost în anul 2008 conform litigiului soluţionat prin sentinţa civilă nr. 3058/11. XI.2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, definitivă sunt cu mult anterioară formulării în anul 2019 a prezentei acţiunii.

Se solicită admiterea recursului incident casarea în parte a sentinţei atacate prin admiterea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa procedurii prealabile prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 şi admiterea excepţiei tardivităţii acţiunii în raport de dispoziţiile art. 11 din acelaşi act normativ.

Recurentul-reclamant a formulat întâmpinare faţă de recursul incident.

Recurentul-reclamant a invocat în scris la dosar excepţia de necompetenţă materială funcţională a secţiei de contencios administrativ a ÎCCJ de a soluţia recursul său apreciind că în raport de natura juridică civilă a litigiului competenţa revine secţiei civile a ÎCCJ.

În şedinţa publică din data de 13 octombrie 2021, Curtea a pus în discuţia părţilor excepţia invocată de recurentul-reclamant.

Motivat Curtea a respins excepţia de necompetenţă materială funcţională apreciind că secţia contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este competentă material să soluţioneze recursurile declarate în cauză, recursuri având ca obiect o sentinţă pronunţată în primă instanţă de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

S-a constatat că prima instanţă a soluţionat cauza ca instanţă de contencios administrativ investită legal prin sentinţa de declinare a competenţei de Tribunalul Bacău.

Analizând recursurile declarate în cauză Curtea le apreciază pentru următoarele considerente, ca nefondate, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ.

Recursul principal declarat de recurentul-reclamant este apreciat de Curte ca nefondat în cauză sentinţa atacată fiind dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 430 alin. 1 C. proc. civ. prin admiterea acestei excepţii de ordine publică, care prioritate în raport litigiile anterioare care au avut ca obiect contestarea ordinului de trecere în rezervă.

În mod corect a stabilit instanţa de fond că între reclamant şi Ministerul Apărării Naţionale au fost mai multe litigii, care au vizat atât anularea ordinului de trecere în rezervă, cât şi acordarea de despăgubiri materiale şi morale, soluţionate prin hotărâri definitiv/irevocabile şi că din "(...) hotărârile pronunţate şi actele dosarului rezultă fără echivoc îndeplinirea prevederilor art. 430 şi 431 din C. proc. civ..". -

Astfel prin cererea care a format obiectul, dosarului nr. x/2008 al Curţii de Apel Bucureşti, . reclamantul A.. a solicitat instanţei anularea Ordinului ministrului apărării naţionale MC 1898/17.11.1990, prin care a fost trecut în rezervat reintegrarea pe o funcţie corespunzătoare gradului pe care l-ar fi dobândit şi obligarea pârâtului la repararea pagubelor suferite. Prin sentinţa civilă nr. 30S8 din 11.11.2008, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia tardivităţii formulării acţiunii şi a respins-o ca tardiv formulată. Soluţia instanţei de fond a rămas irevocabilă ca urmare a respingerii ca nefondat a recursului, prin Decizia nr. 2310 din 30.04.2009 a Î. C. civ. J. pronunţată în acelaşi dosar.

Mai mult decât atât, prin cererea de chemare în judecată, în dosarul nr. x/2016 înregistrat la Tribunalul Bacău, acelaşi reclamant a invocat excepţia de nelegalitate a Ordinului ministrului apărării naţionale nr. M.C. 1898/17.11.1990 şi a solicitat obligarea Ministerului Apărării Naţionale la plata de despăgubiri pentru prejudiciile materiale şi morale despre care susţine că i-au fost cauzate între 17.11.1990 (data trecerii în rezervă) şi data formulării cererii de chemare în judecată (31.12.2015) şi în continuare, respectiv: 4.195.620 RON daune materiale reprezentând echivalentul drepturilor băneşti cuvenite pentru perioada 18.11.1990 - 01.06.2010; 505.201 RON net reprezentând diferenţa dintre valoarea totală a pensiei pe care reclamantul a încasat-o efectiv de la data deschiderii dreptului la pensie (01.06.2010) până la data cererii de chemare în judecată şi echivalentul pecuniar însumat al pensiei militare la care ar fi avut dreptul dacă nu ar fi fost trecut în rezervă; 9.890 RON net/lună reprezentând echivalentul pecuniar - în cuantum minim - al drepturilor de pensie cuvenite reclamantului pe toată durata vieţii ca prestaţie lunară, în lipsa Ordinului de trecere în rezervă M.C. 1898/17.11.1990 şi 200,000 RON daune morale.

Prin încheierea din 26.06,2017, Tribunalul Bacău a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru pretenţiile aferente perioadei 17.11.1990 - 26.02.2013 şi a respins excepţia de nelegalitate a Ordinului nr. MC 1898/17.11.1990. Prin sentinţa civilă nr. 925/2017 din 08.11.2017, a fost respinsa acţiunea ca prescrisă pentru perioada 17.11-1990-26.02.2013, şi ca nefondată pentru perioada 27.02.2013 la zi.

Prin Decizia nr. 624/2018 din 25.06.2018, Curtea de Apel Bacău a respins ca nefondat apelul civil formulat de reclamant împotriva sentinţei civile nr. 925/2017 din 08.11.2017.

Recursul declarat de reclamant împotriva deciziei pronunţate în apel a fost respins ca inadmisibil prin Decizia nr. 1016 din 22.05.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prima instanţă în mod corect a aplicat dispoziţiile art. 430 alin. 1 C. proc. civ. şi a paralizat prin efectul puterii de lucru judecat al celor două litigii soluţionate anterior a treia acţiune a recurentului care viza solicitarea de constatare a nulităţii absolute a aceluiaşi ordin de trecere în rezervă în cererea de daune faţă de care s-au pronunţat hotărâri definitive de instanţa de contencios administrativ şi respectiv de instanţa civilă.

În conformitate cu dispoziţiile art. 430 alin. (1) din C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească ce soluţionează în tot sau în parte fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale, ori asupra oricărui alt incident, are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată" iar potrivit alin. (2) din acelaşi text de lege "Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă".

Efectul lucrului judecat este prevăzut de art. 431 din C. proc. civ., potrivit căruia "Nimeni nu poate/i chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect".

Având în vedere cele arătate, în mod corect a reţinut instanţa de fond că între cererile care au format obiectul dosarelor nr. x/2008 şi nr. y/2016 şi cea formulată de reclamant în dosarul actual există autoritate de lucru judecat, fiind îndeplinită condiţia triplei identitate de părţi, obiect şi cauză.

Recurentul solicită aplicarea cu prioritate a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi a jurisprudenţei Curţii de la Strasbourg cu privire la art. 6 din CEDO şi invocă hotărârea CEDO în cauza Preda şi Dardari împotriva Italiei, fără a observa că hotărârea menţionată nu este aplicabilă în speţă.

Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul la un proces echitabil trebuie să fie interpretat în lumina principiului preeminenţei legii, unul dintre elementele fundamentale fiind principiul securităţii raporturilor juridice care presupune, printre altele, ca soluţia data definitiv oricărui litigiu de către instanţe să nu mai fie repusă în discuţie (cauza Okyay şi alţii împotriva Turciei, pct. 73).

În consecinţă nu poate fi incident în cauză art. 6 din CEDO în sensul solicitat de către recurentul-reclamant şi nu este admisibilă solicitarea sa de a se constata situaţia de discriminare în raport de alte persoane care au contestat ordine de trecere în rezervă pretins nelegale şi care au obţinut şi despăgubiri.

Reclamantul recurent nu este în aceeaşi situaţie în condiţiile în care acţiunile sale - întemeiate fie pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004, fie de drept comun în pretenţii au fost respinse definitiv, fiind intrate în puterea de lucru judecat, conform art. 430 şi următoare C. proc. civ.

Faţă de cele expuse, Curtea va aprecia ca nefondat recursul principal declarat de recurentul-reclamant pe care îl va respinge ca atare.

Recursul incident declarat de recurentul-pârât este apreciat ca nefondat pentru următoarele motive.

În mod legal prima instanţă a solicitat cauza prin aceasta în raport de acţiunea reclamantului şi de obiectul acestuia faţă de litigiile anterioare.

În esenţă recursul incident are ca obiect greşita apreciere a ordinii soluţionării excepţiilor de fond invocate de către instanţa de fond în sensul respingerii celor două excepţii invocate în raport de dispoziţiile art. 7 şi 11 din Legea nr. 554/2004.

Recurentul-pârât pe recursul incident apreciată ca prioritate în raport de caracterul ordinului contestat - act administrativ cu caracter individual aveau excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa procedurii prealabile în raport de dispoziţiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 şi excepţia tardivităţii formulării acţiunii faţă de dispoziţiile art. 11 alin. 2 din acelaşi act normativ.

Curtea apreciază că prima instanţă a examinat şi a stabilit corect în sensul că are prioritate excepţia puterii de lucru judecat .

Aceasta deoarece în prezenta cauză obiectul şi interesul reclamantului vizau acelaşi ordin de trecere în rezervă apreciat ca nelegal şi emis cu exces de putere "nul absolut", în susţinerea sa ordin faţă de care au fost pronunţate anterior două hotărâri definitive.

Prima sentinţă civilă nr. 3058/2008 definitivă prin care acţiunea în contencios administrativ a fost apreciată ca tardiv formulată şi respinsă ca atare şi a doua acţiune civilă - sentinţa civilă nr. 925/2018 acţiune în pretenţii civile formulată a fost respinsă definitiv în parte ca prescrisă în parte ca neîntemeiată.

În raport de acest istoric are prioritate de soluţionare excepţia puterii de lucru judecat a excepţiei de fond în raport de dispoziţiile art. 430 şi următoarele C. proc. civ. deoarece această excepţie vizează stabilitatea raporturilor juridice şi faptul că o chestiune tranşată definitiv nu mai poate fi repusă în discuţie, în cadrul unui litigiu ulterior între aceleaşi părţi.

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ. va respinge ca nefondate ambele recursuri declarate în cauză, recursul principal declarat reclamantul A. şi recursul incident declarat de pârâtul Ministerul Apărării Naţionale menţinând ca legală sentinţa pronunţată de instanţa de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul principal declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 74 din 21 octombrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Respinge recursul incident declarat de recurentul-pârât Ministerul Apărării Naţionale împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 octombrie 2021.