Forfeiture of cassation appeal in administrative litigation for failure to act within six months

Şedinţa publică din data de 22 octombrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galaţi la data de 22.05.2014 sub nr. x/2014 petentul A. a solicitat instanţei în contradictoriu cu IPJ Galaţi anularea procesului-verbal nr. x/11.05.2014.

Prin sentinţa civilă nr. 12025/21.11.2014 a Judecătoriei Galaţi a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea având ca obiect plângerea contravenţională, formulată de petentul A..

Împotriva acestei sentinţe a formulat, în termen legal, apel, petentul A..

Prin decizia nr. 533 din 28.10.2015 Tribunalul Galaţi a respins apelul declarat de apelantul A. în contradictoriu cu intimatul I.P.J. Galaţi Serviciul Poliţiei Rutiere, declarat împotriva sentinţei civile nr. 12025/21.11.2014 pronunţată de Judecătoria Galaţi, ca nefondat.

Împotriva susmenţionatei decizii civile, în termen legal a declarat recurs apelantul A..

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin Decizia nr. 2351/2017 pronunţată la data de 18 septembrie 2017, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de perimare şi a constatat perimarea judecării recursului în contencios administrativ şi fiscal având ca obiect "anulare proces-verbal de contravenţie" promovat de reclamantul A.".

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Deciziei nr. 2351/2017 pronunţată la data de 18 septembrie 2017, de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a formulat declaraţie de recurs recurentul A., urmând ca motivele de recurs să fie depuse după primirea hotărârii judecătoreşti recurate.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul IPJ Galaţi a depus note de şedinţă.

5. Încheierea de suspendare a judecăţii

Prin încheierea de şedinţă din 10 iulie 2020, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării recursului declarat de recurentul A. în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă şi niciuna dintre părţi nu s-a înfăţişat la strigarea pricinii.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând excepţia de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 416 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ.:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă."

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.:

"(1) Judecătorul va suspenda judecata: 2. Când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă."

Perimarea este o sancţiune procesuală care se bazează pe prezumţia de desistare a părţii de la cererea făcută, dedusă din faptul nestăruinţei vreme îndelungată în judecată. Din cuprinsul art. 416 C. proc. civ. rezultă că rămânerea cauzei în nelucrare şi culpa părţii sunt cele două elemente esenţiale care definesc perimarea ca pe o sancţiune procedurală, dar şi ca o prezumţie de desistare de la judecată. Cu alte cuvinte, perimarea are, astfel, atât caracter de sancţiune a neglijenţei părţii, cât şi caracterul unei prezumţii de desistare tacită.

Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 10 iulie 2020, a fost dispusă suspendarea judecării recursului, având în vedere lipsa părţilor, legal citate, la strigarea pricinii, precum şi nedepunerea la dosar a unei cereri scrise de judecare în lipsă.

Încheierea de şedinţă din data de 10 iulie 2020 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 10 ianuarie 2021.

Înalta Curte reţine şi faptul că în cauză nu a fost formulată de către părţi, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 1 C. proc. civ., nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură şi nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanţa de judecată.

În consecinţă, faţă de lipsa de diligenţă a părţilor, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancţiunea perimării recursului, potrivit dispoziţiilor art. 420 şi art. 421 alin. (2) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia perimării recursului invocată din oficiu.

Constată perimat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Deciziei nr. 2351/2017 din 18 septembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare la Completul de 5 judecători.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 octombrie 2021.