Tax joint liability decision challenged; appeal perempted for six-month inaction after suspension

Şedinţa publică din data de 22 octombrie 2021

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 13.11.2017, reclamantul A., în contradictoriu cu Agenţia de Administrare Fiscală prin DGRFP Craiova, Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii Craiova, a solicitat anularea Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. DJC-DEX1358 emisă de ANAF prin DGRFP Craiova, Administraţia pentru contribuabili mijlocii Craiova în data de 03.03.2017.

Prin sentinţa civilă nr. 241 din 26 ianuarie 2018, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Dolj şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F - prin DGRFP Craiova - Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii Craiova în favoarea Curţii de Apel Craiova - sectia contencios administrativ şi fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 07.02.2018 sub numărul x/2018.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 442/2018 din data de 26 septembrie 2018, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a constatat perimată acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta ANAF, prin DGRFP Craiova - Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii Craiova.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 442/2018 din data de 26 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului aşa cum a fost formulat.

4. Apărările formulate în cauză

Nu s-a formulat întâmpinare de către intimatul-pârât ANAF, prin DGRFP Craiova - Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii Craiova.

5. Încheierea de suspendare a judecăţii

Prin încheierea de şedinţă din 26 februarie 2021, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării recursului declarat de recurentul-reclamant A. în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă şi niciuna dintre părţi nu s-a înfăţişat la strigarea pricinii.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând excepţia de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 416 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ.:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă."

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.:

"(1) Judecătorul va suspenda judecata:

2. când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă".

Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 26 februarie 2021, cauza a fost suspendată în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă şi niciuna dintre părţi nu s-a înfăţişat la strigarea pricinii.

Încheierea de şedinţă din data de 26 februarie 2021 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ.

Perimarea este o sancţiune procesuală care se bazează pe prezumţia de desistare a părţii de la cererea făcută, dedusă din faptul nestăruinţei vreme îndelungată în judecată. Din cuprinsul art. 416 C. proc. civ. rezultă că rămânerea cauzei în nelucrare şi culpa părţii sunt cele două elemente esenţiale care definesc perimarea ca pe o sancţiune procedurală, dar şi ca o prezumţie de desistare de la judecată. Cu alte cuvinte, perimarea are, astfel, atât caracter de sancţiune a neglijenţei părţii, cât şi caracterul unei prezumţii de desistare tacită.

În consecinţă, Înalta Curte constată intervenită sancţiunea perimării cererii de recurs potrivit dispoziţiilor art. 420 şi art. 421 alin. (2) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia perimării recursului invocată din oficiu.

Constată perimat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 442/2018 din 26 septembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare la Completul de 5 judecători.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 octombrie 2021.