Public-sector salary appeal rejected as time-barred, lower court decision upheld.

Şedinţa publică din data de 22 octombrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Reclamanţii A., B., C., D. şi E., toţi cu domiciliul procesual ales la locul de muncă - Direcţia Naţională Anticorupţie, au formulat cerere de chemare în judecată împotriva Ordinului nr. 50/27.02.2018 al Procurorului Şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, structură din cadrul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu sediul în Bucureşti, str. x, prin care au solicitat:

- anularea Ordinului nr. 50/27.02.2018 şi a Ordinelor de soluţionare a contestaţiei nr. 433, 434, 435, 436, 440 din 25.04.2018 ale Direcţiei Naţionale Anticorupţie,

- obligarea pârâtei la emiterea unui nou Ordin de calculare şi plată a drepturilor salariale reprezentând cuantumul salariului de bază stabilit conform cererii de chemare în judecată începând cu data de 01.01.2018 (astfel cum este prevăzut în Legea cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice) şi până la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti precum şu pentru viitor,

- plata drepturilor de mai sus actualizate cu indicele de inflaţie ca urmare a devalorizării monedei naţionale, începând cu data naşterii drepturilor şi până la data efectuării plăţii,

- plata dobânzilor legale cuvenite pentru drepturile restante, începând cu data naşterii drepturilor şi până la data executării hotărârii judecătoreşti.

Prin cererea ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2018 al Tribunalului Bucureşti, reclamanţii A., B., C., D., E., F. şi G. au solicitat:

- calcularea şi plata drepturilor salariale reprezentând cuantumul salariului de bază începând cu data de 01.01.2018 (astfel cum este prevăzut în Legea cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice) şi până la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti, precum şi pentru viitor,

- plata drepturilor de mai sus actualizate cu indicele de inflaţie ca urmare a devalorizării monedei naţionale începând cu data naşterii drepturilor şi până la data efectuării plăţii;

- plata dobânzii legale cuvenite pentru drepturile restante, începând cu data naşterii drepturilor şi până la data executării hotărârii judecătoreşti.

Prin Incheierea din data de 05.02.2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018 a fost admisă excepţia conexităţii invocată de reclamanţi, instanţa dispunând conexarea dosarului nr. x/2018 la dosarul nr. x/2018 înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1326 pronunţată la data de 08 aprilie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată acţiunea promovată de reclamanţii A., B., C., D., E., F. şi G. toţi cu domiciliul procesual ales la locul de muncă - Direcţia Naţională Anticorupţie.

3. Cererea de recurs formulată

Împotriva sentinţei nr. 1326 pronunţată la data de 08 aprilie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal au formulat recurs reclamanţii A. şi B., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., susţinând în esenţă, că instanţa de fond s-a aflat într-o gravă eroare în sentinţa pronunţată prin considerarea în fundamentarea deciziei a unor motive străine de natura cauzei.

Prin cererea formulată la data de 09.09.2019 reclamanţii G., C., D., E. şi F. au arătat că "îşi menţin poziţia de parte reclamantă în dosarul nr. x/2018, în aceleaşi condiţii ca ultimele două persoane, respectiv A. şi B. Astfel recursul formulat de acestea are susţinerea noastră, înţelegând prin aceasta faptul că ne considerăm în continuare parte reclamantă (recurent) în dosarul civil nr. x/2018".

În baza acestei cereri şi în raport de dispoziţiile art. 60 alin. (2) C. proc. civ. recursul declarat de A. şi B. profită şi celorlalţi reclamanţi G., C., D., E. şi F.

4. Apărările intimatului-pârât

În cauză intimatul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie nu a formulat întâmpinare, însă la data de 07.06.2021 a formulat Precizări prin care a solicitat ca la soluţionarea recursului instanţa de recurs să aibă în vedere Decizia nr. 31 din 17 mai 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă în dosarul nr. x/2021.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând cu prioritate excepţia tardivităţii formulării cererii de recurs invocată din oficiu, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 248 alin. (1), aplicabil în virtutea normei de trimitere de la art. 494 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este tardiv formulat.

Potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004:

"Hotărârea pronunţată în prima instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare", iar potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)"

În ceea ce priveşte recursul formulat de recurenţii-reclamanţi, se constată că sentinţa recurată a fost comunicată acestora la domiciliul procesual ales la data de 18 iunie 2019 aşa cum rezultă din dovezile de înmânare aflate la dosar fond, iar recurenţii-reclamanţi au formulat recurs la data de 19 iulie 2019 aşa cum rezultă din menţiunea aplicată pe cererea de recurs de funcţionarul însărcinat cu primirea actelor.

Potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., republicat, când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlineşte, iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol, când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungeşte până în prima zi lucrătoare care urmează.

Astfel, în raport cu data comunicării sentinţei recurate - 18 iunie 2019, termenul de declarare a recursului se împlinea la data de 03 iulie 2019, zi care conform art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. nu intră în calcul, astfel că ultima zi de formulare a recursului era data de 04 iulie 2019, însă în raport de dispoziţiile art. 181 alin. (2) C. proc. civ. termenul s-a prelungit până la data de 06 iulie 2019, ziua de 4 iulie fiind o zi de sâmbătă - zi nelucrătoare.

Cum recursul a fost formulat la data de 19 iulie 2019, rezultă că acest act procedural a fost declarat şi motivat cu nerespectarea termenului de 15 zile de la comunicarea hotărârii recurate, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, termen care s-a împlinit pentru recurenţii-reclamanţi la data de 06 iulie 2019.

De asemenea, se reţine că la dosar nu a fost formulată o cerere de repunere în termen de către recurenţii-reclamanţi, potrivit dispoziţiilor art. 186 C. proc. civ.

S-a solicitat respingerea excepţiei tardivităţii formulării recursului cu motivarea că sentinţa civilă atacată a fost comunicată recurenţilor-reclamanţi la data de 08 iulie 2019 aşa cum rezultă din copia condicii de corespondenţă depusă la dosar.

Această susţinere nu poate fi primită în raport de dispoziţiile art. 155 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. dispun: "(1) Vor fi citaţi:

6. persoanele fizice, la domiciliul lor; în cazul în care nu locuiesc la domiciliu, citarea se va face la reşedinţa cunoscută ori la locul ales de ele; în lipsa acestora, citarea poate fi făcută la locul cunoscut unde îşi desfăşoară permanent activitatea curentă".

Faptul că recurenţii reclamanţi au depus la dosar, la termenul de judecată din data de 22 octombrie 2021 copia condicii de corespondenţă, înscrisuri prin care susţin că hotărârea a fost efectiv comunicată acestora la data de 08 iulie 2021, este lipsit de relevanţă sub aspectul dovedirii datei la care actul de procedură a fost înmânat părţilor, deoarece potrivit dispoziţiilor art. 158 - art. 165 C. proc. civ., dovada comunicării hotărârii judecătoreşti se face cu procesul-verbal şi dovada de înmânare, iar nu cu copia condicii de corespondenţă.

Aceste dispoziţii legale sunt imperative şi concluzia exprimată anterior nu poate fi modificată de înscrisul nou depus la termenul de judecată a recursului, nefiind de natură să ducă la o altă interpretare a textelor legale

Prin urmare, citarea persoanelor fizice, în situaţia alegerii locului citării şi a comunicării actelor de procedură, se va face la locul ales de acestea.

Cum în prezenta cauză, recurenţii-reclamanţi şi-au ales locul citării la Direcţia Naţională Anticorupţie comunicarea tuturor actelor de procedură a fost realizată la locul ales de aceştia.

Împrejurarea că angajatorul Direcţia Naţională Anticorupţie a procedat la comunicarea efectivă către recurentii-reclamanţi a sentinţei civile nr. 1326/08.04.2019 la data de 08 iulie 2019, aşa cum rezultă din copia condicii de corespondenţă, deci după data împlinirii termenului de formulare a recursului, nu poate fi opozabilă instanţei de recurs în lipsa unei dispoziţii legale care să reglementeze că, în situaţia alegerii locului citării, comunicarea actelor se consideră îndeplinită la data primirii efective a actului de procedură.

Inalta Curte are în vedere şi dispoziţiile art. 165 alin. (1) din C. proc. civ. conform cărora: "(1) Procedura se socoteşte îndeplinită:

1. la data semnării dovezii de înmânare ori, după caz, a încheierii procesului-verbal prevăzut la art. 164, indiferent dacă partea a primit sau nu citaţia ori alt act de procedură personal;"

Potrivit dispoziţiilor art. 165 C. proc. civ., procedura se socoteşte îndeplinită la data semnării dovezii de înmânare ori, după caz, a încheierii procesului-verbal prevăzut la art. 164, indiferent dacă partea a primit sau nu citaţia ori alt act de procedură personal. Prin urmare, legiuitorul a stabilit în mod clar că data comunicării este data semnării dovezii de înmânare sau data la care a fost întocmit procesul-verbal de depunere a hotărârii în cutia poştală, fără relevanţă în privinţa datei la care partea ia efectiv la cunoştinţă de acest act.

Cum în cauză dovada de înmânare a sentinţei atacate a fost semnată de funcţionarul însărcinat cu primirea corespondenţei, aşa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar fond, în raport de dispoziţiile art. 165 alin. (1) C. proc. civ., sentinţa nr. 1326 din 08 aprilie 2019 a fost comunicată la data de 18 iunie 2019, indiferent dacă recurenţii reclamanţi au primit sau nu actul de procedură comunicat.

Prin urmare, având în vedere că termenul de 15 zile de la comunicare era împlinit la data declarării recursului (19 iulie 2019), în temeiul dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanţii A., B., C., D., E., F. şi G. împotriva sentinţei nr. 1326 din data de 08 aprilie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia tardivităţii declarării recursului invocată din oficiu.

Respinge ca tardiv recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A., B., C., D., E., F. şi G. împotriva sentinţei civile nr. 1326 din 08 aprilie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 octombrie 2021.