Public sector salary differences: appeal dismissed, cumulative award of inflation update and legal interest upheld

Şedinţa publică din data de 22 octombrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea formulată reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Justiţiei şi Direcţia Naţională de Probaţiune, solicitând:

1. anularea dispoziţiilor din Ordinul Ministerului Justiţiei nr. 603/C/08.02.2018 în ceea ce priveşte stabilirea drepturilor salariale ale acesteia ca rămas fără obiect, pârâtul Ministerul Justiţiei modificând dispoziţiile acestui ordin în cursul judecăţii

2. obligarea Ministerului Justiţiei (în calitate de ordonator principal de credite) să aloce Direcţiei Naţionale de Probaţiune (în calitate de ordonator secundar de credite) a sumelor necesare plăţii drepturilor salariale restante, în conformitate cu dispoziţiile noului ordin ce a fost emis (prin care a fost acordat un cuantum total al sporurilor de 30% începând din ianuarie 2018), precum şi a dobânzii legale şi a sumei echivalente actualizării sumei restante cu rata inflaţiei

3. obligarea Direcţiei Naţionale de Probaţiune la plata drepturilor salariale restante, în conformitate cu noul ordin ce a fost emis (în care a prevăzut un cuantum total al sporurilor de 30% începând din ianuarie 2018), sume actualizate cu rata inflaţiei

4. obligarea Direcţiei Naţionale de Probaţiune la acordarea, la sumele cuvenite, a dobânzii legale, calculate conform art. 3 alin. (1) şi alin. (2)1 din O.G. nr. 13/24.08.2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar.

5. obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În cursul lunii ianuarie 2019, reclamanta a modificat cererea de chemare în judecată solicitând instanţei să ia act de faptul că petitele unu şi doi din cererea introductivă de instanţă, respectiv "anularea dispoziţiilor din Ordinul Ministerului Justiţiei nr. 603/C/2018 în ceea ce priveşte stabilirea drepturilor sale salariale, precum şi obligarea Ministerului Justiţiei să emită un nou ordin în ceea ce o priveşte prin care să fie stabilite drepturile sale salariale în concordanţă cu dispoziţiile Legii nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, respectiv: la salariul de bază ce i-a fost stabilit cu începere de la 01.01.2018 să se adauge un cuantum total al sporurilor de 30% din acest salariu de bază" a rămas fără obiect, întrucât a fost emis Ordinul nr. 3396/C/2018 pe parcursul judecăţii.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 1336 din 8 aprilie 2019, a admis excepţia rămânerii fără obiect în referire la capetele 1, 2 şi 4 ale cererii modificatoare, doar în ceea ce priveşte anularea Ordinului ministrului justiţiei nr. 603/C/08.02.2018, obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei la emiterea unui nou ordin de încadrare salarială (prin care, la salariul de bază stabilit, să se adauge un cuantum total al sporurilor de 30% din acest salariu de bază) şi obligarea pârâtei DNP la plata drepturilor salariale restante, în conformitate cu noul ordin emis (OMJ nr. 3396/C/2018), si a respins aceste capete de cerere ca rămase fără obiect.

A admis în parte cererea de chemare în judecată modificată, formulată de reclamantă, a obligat pârâta Direcţia Naţională de Probaţiune la actualizarea cu indicele de inflaţie şi dobânda legală pentru diferenţele dintre salariul de bază stabilit prin OMJ nr. 3396/C/2018 şi cel stabilit prin OMJ nr. 603/C/2018 aferente perioadei 01.01.2018 - data intrării în vigoare a OMJ nr. 3396/C/2018, de la data scadenţei fiecărui venit salarial lunar menţionat (respectiv a fiecărei diferenţe lunare indicate) şi până la data plăţii efective.

A respins în rest cererea de chemare în judecată modificată ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţei a declarat recurs pârâta Direcţia Naţională de Probaţiune, invocând motivul de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând instanţei de control judiciar admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanţe şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.

Susţine recurenta că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material în ceea ce priveşte soluţia de actualizare a diferenţelor de drepturi cu rata inflaţiei şi cea de plată a dobânzii legale, potrivit OMJ nr. 3396/C/2018, respectiv au fost încălcate dispoziţiile art. 1357 alin. (1) din C. civ., întrucât nu sunt întrunite condiţiile angajării răspunderii civile având în vedere recunoaşterea de către pârâţi a pretenţiilor reclamantei.

Astfel, susţine recurenta că OMJ nr. 603/C/2018 a fost modificat prin OMJ nr. 3396/C/2018 iar suma sporurilor de care beneficiază intimata-reclamantă a fost stabilită în procent total de aproape 30% din salariul de bază în vederea respectării dispoziţiilor art. 25 din Legea cadru nr. 153/2017.

Subliniază recurenta că în mod greşit s-a dispus actualizarea drepturilor salariale cu rata inflaţiei care, deşi reprezintă valoarea reală a acestora la data efectuării plăţii, neexistând o obligaţie legală în sensul acordării la nivel maxim a procentelor mai sus menţionate, nu se justifică suportarea de către ordonatorii de credite a efectelor devalorizării monedei, mai ales că actualizarea cu rata inflaţiei are caracterul unor daune compensatorii.

În mod similar, şi obligarea la plata dobânzii legale este greşit acordată având în vedere că aceasta reprezintă o sancţiune sub forma daunelor moratorii pentru neexecutarea obligaţiei de plată. Dat fiind caracterul de oportunitate al acordării sporurilor în procentul solicitat, în lipsa unei obligaţii legale în acest sens, nu se poate vorbi de o neexecutare a acesteia, aşa încât nici plata acestora nu se justifică.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Intimata-reclamantă a învestit instanţa de contencios cu o cerere vizând anularea OMJ nr. 603/C/8.02.2018, obligarea Ministerului Justiţiei (în calitate de ordonator principal de credite) să aloce Direcţiei Naţionale de Probaţiune (în calitate de ordonator secundar de credite) a sumelor necesare plăţii drepturilor salariale restante, în conformitate cu dispoziţiile noului ordin ce a fost emis (prin care a fost acordat un cuantum total al sporurilor de 30% începând din ianuarie 2018), precum şi a dobânzii legale şi a sumei echivalente actualizării sumei restante cu rata inflaţiei, obligarea Direcţiei Naţionale de Probaţiune la plata drepturilor salariale restante, în conformitate cu noul ordin ce a fost emis (în care a prevăzut un cuantum total al sporurilor de 30% începând din ianuarie 2018), sume actualizate cu rata inflaţiei, obligarea Direcţiei Naţionale de Probaţiune la acordarea, la sumele cuvenite, a dobânzii legale, calculate conform art. 3 alin. (1) şi alin. (2)1 din O.G. nr. 13/24.08.2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar.

Ulterior introducerii acţiunii, pârâtul Ministerul Justiţiei a emis OMJ nr. 3396/C/30.08.2018 prin care a fost modificat OMJ nr. 603/C/08.02.2018, stabilindu-se drepturile salariale ale reclamantei cu acordarea sporurilor în conformitate cu prevederile Legii nr. 153/2017, motiv pentru care prima instanţă a respins capetele 1, 2 şi 4 de cerere ca rămase fără obiect, doar în ceea ce priveşte anularea Ordinului ministrului justiţiei nr. 603/C/08.02.2018, obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei la emiterea unui nou ordin de încadrare salarială (prin care, la salariul de bază stabilit, să se adauge un cuantum total al sporurilor de 30% din acest salariu de bază) şi obligarea pârâtei DNP la plata drepturilor salariale restante, în conformitate cu noul ordin emis (OMJ nr. 3396/C/2018).

În ce priveşte motivul de recurs invocat, respectiv interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., instanţa de control judiciar constată că nu este fondat.

Contrar susţinerilor recurentei, în mod corect prima instanţă a admis capătul de cerere privind actualizarea cu indicele de inflaţie a sumelor datorate şi plata dobânzii legale, având în vedere că prin ordinul emis s-a stabilit acordarea diferenţelor salariale datorate, dar nu şi actualizarea sumelor pretinse cu indicele de inflaţie şi dobânda legală.

Împrejurarea că Ordinul MJ nr. 3396/C/2018 a fost emis înainte de primul termen de judecată nu înlătură obligaţia Ministerului Justiţiei şi a Direcţiei Naţionale de Probaţiune de a achita intimatei dobânda şi actualizarea cu indicele de inflaţie.

Aşa cum susţine şi recurenta prin cererea de recurs, emiterea Ordinului nr. 3396/C/2018 reprezintă recunoaşterea pretenţiilor intimatei. Or, atâta timp cât pretenţiile principale au fost recunoscute, în vederea respectării principiului reparării integrale a prejudiciului produs, se impune şi actualizarea cu indicele de inflaţie şi acordarea dobânzii legale aferente.

Din această perspectivă, în cauză, se impune cumulul dobânzii legale cu actualizarea în temeiul principiului reparării integrale a prejudiciului, fiind mecanisme menite a repara prejudicii distincte, cum corect a apreciat şi judecătorul fondului.

Relevantă în acest sens este Decizia nr. 2/2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, în dosarul nr. x/2013, în care se prevede că:

"În aplicarea dispoziţiilor art. 1082 şi 1088 din C. civ. din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I şi art. 1.535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind C. civ., republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eşalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condiţiile art. 1 şi 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011".

În considerentele acestei decizii, s-a reţinut că "…pierderea efectiv suferită de creditor, ca prim element de reparare integrală a prejudiciului, este remediată prin măsura prevăzută de art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009, constând în actualizarea sumelor stabilite prin titlul executoriu cu indicele preţurilor de consum (…). Însă principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, ca efect al executării eşalonate a titlurilor executorii, impune şi remedierea celui de-al doilea element constitutiv al prejudiciului, prin acordarea beneficiului de care a fost lipsit (lucrum cessans), respectiv daune-interese moratorii, sub forma dobânzii legale".

Prin această decizie aplicabilă prezentei cauze s-a stabilit atât posibilitatea de acordare, cât şi posibilitatea de cumulare a celor două elemente în discuţie (dobânda şi indicele de inflaţie).

Prin urmare, toate criticile recurentei sunt nefondate, dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanţă reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Direcţia Naţională de Probaţiune împotriva sentinţei civile nr. 1336 din 08 aprilie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 octombrie 2021.