Artificial creation of distinct legal entities to circumvent de minimis aid ceilings in rural development financing schemes.

Şedinţa publică din data de 21 octombrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea formulată, reclamanta Întreprinderea A. Virgil a chemat în judecată pe pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună anularea Deciziei nr. 1549 din 15.01.2015 prin care a fost respinsă contestaţia înregistrată la AFIR sub nr. x/16.12.2014, anularea Procesului-Verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, înregistrat sub nr. x din data de 13.11.2014, privind proiectul "înfiinţarea microîntreprinderii A. prin dotarea cu utilaje performante, în comuna Sanpetru, judeţul Braşov" ce face obiectul contractului de finanţare x/29.11.2012, beneficiar Întreprinderea A. Virgil, a tuturor actelor care au stat la baza acestuia, precum şi a actelor subsecvente, cu consecinţa stingerii creanţei în cuantum de 640.108,63 RON şi a penalităţilor de întârziere.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 1005 din 15 martie 2019, judecând cauza, în fond, după casare, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Întreprinderea A. Virgil, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamanta Întreprinderea A. Virgil a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

După o amplă prezentare a situaţiei de fapt, în motivarea recursului se arată că hotărârea a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 2 din Regulamentul 1998/2006 şi art. 19 din Ordinul 567/2008 şi cu aplicarea greşită a prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul 65/2011 (motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.).

Interpretarea instanţei de fond, conform căreia finanţarea obţinută de B. S.R.L. ar fi atras, în mod automat, nelegalitatea finanţării obţinută, ignoră o realitate juridică şi anume faptul că reclamanta şi B. S.R.L. sunt entităţi diferite - subiecte distincte de drepturi şi obligaţii - şi aceasta chiar dacă, finalmente, orice persoană juridică este, în esenţă, o ficţiune juridică.

Astfel, regula de minimis pretins încălcată prin accesarea de fonduri nerambursabile atât de reclamantă, cât şi de B. S.R.L. se referă la accesarea de fonduri peste pragul de 200.000 euro de către aceeaşi întreprindere, nefiind, niciunde în legislaţia naţională sau comunitară, prevăzută interdicţia ca ajutorul să fie acordat unor întreprinderi diferite, dar care au asociat/titular comun.

În acest sens, la data completării Declaraţiei pe propria răspundere privind respectarea regulii de cumul a ajutoarelor de stat şi a ajutoarelor de minimis, ajutorul de minimis era reglementat, la nivel comunitar, de Regulamentul 1998/2006, iar la nivel naţional, de Ordinul 567/2007.

Astfel, în considerentul nr. 17 din Regulamentul 1998/2006 se precizează că statele membre trebuie să instituie mecanismele necesare care să garanteze că suma totală a ajutoarelor de minimis acordate aceleaşi întreprinderi în temeiul normei de minimis nu depăşeşte plafonul de 200.000 euro pe durata a trei exerciţii fiscale.

De asemenea, în art. 2 din Regulamentul 1998/2006, se arată că "valoarea totală a ajutoarelor de minimis acordate unei aceeaşi întreprinderi nu depăşeşte 200.000 EURO pe durata a trei exerciţii fiscale (...) Aceste plafoane se aplică indiferent de forma ajutorului de minimis sau de obiectivul urmărit şi indiferent dacă ajutorul acordat de statul membru este finanţat în totalitate sau parţial din resurse de origine comunitară".

Prin urmare, din dispoziţiile comunitare anterior menţionate rezultă, cu claritate, că interdicţia vizează sprijinirea aceleaşi întreprinderi, indiferent de forma ajutorului sau de obiectivul urmărit, şi nu sprijinirea titularului întreprinderii, ca persoană fizică.

De altfel, titularul nici nu este şi nu poate fi sprijinit, ca persoană fizică, prin această măsură, aşa încât toate considerentele instanţei de fond pleacă de la o premisă greşită.

O interpretare contrară a normei juridice invocate înseamnă o adăugare la lege şi o încălcare a principiului de drept conform căruia excepţiile sunt de strictă interpretare şi aplicarea lor nu poate fi extinsă, prin analogie, şi la alte situaţii decât cele expres prevăzute de lege.

Împrejurarea că restricţiile referitoare la acordarea ajutorului de minimis se referă la acelaşi beneficiar rezultă, cu claritate, şi din prevederile art. 19 din Ordinul 567/2008.

În acest sens, art. 1 alin. din Legea 31/1990 prevede că, în vederea desfăşurării de activităţi cu scop lucrativ, persoanele fizice şi persoanele juridice se pot asocia şi pot constitui societăţi cu personalitate juridică, cu respectarea dispoziţiilor prezentei legi.

Patrimoniul persoanei juridice este distinct de patrimoniul asociaţilor acesteia, astfel că obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social (art. 3 alin. (1) din Legea 31/1990), în timp ce asociaţii unei societăţi cu răspundere limitată răspund numai până la concurenţa capitalului social subscris (art. 3 alin. (1) din Legea 31/1990).

În ceea ce priveşte regula ajutorului de minimis, aceasta se referă la întreprindere, definită ca orice formă de organizare a unei activităţi economice, autorizată potrivit legilor în vigoare să facă activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii, în scopul obţinerii de venituri, în condiţii de concurenţă, respectiv: societăţi reglementate de Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, societăţi cooperative, persoane fizice autorizate, întreprinzători titulari ai unei întreprinderi individuale şi întreprinderile familiale, autorizate potrivit dispoziţiilor legale în vigoare, care desfăşoară activităţi economice.

Rezultă, aşadar, inclusiv din interpretarea literală a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Legea 346/2004 că societăţile reglementate de Legea societăţilor nr. 31/1990 sunt întreprinderi diferite de întreprinzători titulari ai unei întreprinderi individuale, cele două întreprinderi fiind enumerate ca şi categorii distincte.

Prin urmare, în mod nelegal a reţinut instanţa de fond că, în condiţiile în care societatea B. S.R.L. a obţinut, în anul 2013, o finanţare supusă regulii de ajutor de minimis, aceasta trebuia cumulată cu finanţarea anterioară obţinută în anul 2012, cu consecinţa considerării ca nelegale a finanţării, pe motiv că a încălcat regula ajutorului de minimis - în condiţiile în care, în realitate, respectarea regulii de ajutor de minimis se verifică în persoana fiecărui beneficiar, iar nu prin cumularea finanţărilor primite de beneficiari diferiţi.

Recurenta mai susţine C. pen. sentinţa de fond este nelegală ca urmare a încălcării prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul 65/2011.

În acest sens, din considerentele sentinţei recurate rezultă că nelegalitatea menţinerii finanţării către recurentă s-ar justifica şi prin aceea că proiectul a fost rezultatul creării în mod artificial a condiţiilor de acordare a finanţării (reţinute de instanţa de fond prin considerentul conform căruia scopul proiectului subscrisei 1-a reprezentat "o dezvoltare a propriei activităţi desfăşurate anterior prin societatea B. S.R.L., în domeniul codului CAEN 4312 - Lucrări de pregătire a terenului, cu consecinţa accesării unor finanţări care să îi permită achiziţionarea mai multor utilaje".

Caracterul nelegal şi netemeinic al sentinţei recurate rezulta din faptul că acest raţionament al instanţei nu rezistă la un simplu examen critic ce vizează logica concluziei trase de care instanţă, din moment ce, astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar că, în cauză, Contractul de finanţare cu AFIR, a fost încheiat înaintea societăţii B. S.R.L. (contractul a fost încheiat la data de 29.11.2012, iar contractul de finanţare al B. S.RL a fost încheiat ulterior, la data de 15.02.2013).

În opinia recurentei, concluzia instanţei de fond conform căreia proiectul ar fi reprezentat o dezvoltare a activităţii desfăşurate anterior de societatea B. S.R.L. în domeniul codului CAEN 4312 este greşită din moment ce, pe axa timpului, proiectul nostru a fost primul implementat, iar nu cel al B. S.R.L.

Nu se poate susţine că proiectul a fost destinat dezvoltării activităţii desfăşurate anterior de B. S.R.L., din moment ce, nici la data la care a depus cererea de finanţare (19.05.2011) şi nici ulterior, la data la care a încheiat Contractul de finanţare (29.11.2012), B. S.R.L. nu desfăşura activităţi de pregătire a terenului în vederea realizării de construcţii - aceste activităţi au fost desfăşurate de B. S.RL. abia după obţinerea finanţării, prin Contractul de finanţare din 15.02.2013.

Aşa fiind, concluzia instanţei de fond privind prestarea de către B. S.R.L. de servicii de pregătire a terenului în perioada 2010-2013 este vădit nefondată, nefiind susţinută de nicio probă administrată în cauză, ci fiind, dimpotrivă, contrazisă de înscrisurile depuse şi din care rezultă că astfel de servicii au început a fi prestate abia din august 2014.

Din înscrisurile aflate la dosar rezultă că au prestat lucrări cu utilajele achiziţionate prin proiectul finanţat de către intimată, tot începând cu luna august 2014.

Însă, ceea ce a ignorat instanţa de fond, deşi acest aspect se încadra în indicatorii de neregulă menţionaţi în Nota Directoare pentru auditori, emisă de Comisia Europeană, este faptul că, deşi a prestat servicii aproximativ în aceeaşi perioadă cu B. S.R.L., nu a avut clienţi comuni cu această societate şi nu a executat aceleaşi lucrări (altfel spus, nu a pus în comun utilajele sale cu cele ale B. S.R.L pentru a mări capacitatea de execuţie).

În mod surprinzător însă, instanţa dă relevanţă acestui indicator de neregulă atunci când analizează legăturile cu C. S.R.L., reţinând că "nu a reieşit faptul efectuării ulterior a vreunei lucrări în comun de către cele două entităţi care au beneficiat de finanţare nerambursabilă, astfel încât utilajele achiziţionate să fi exercitat funcţii complementare", însă exact aceeaşi situaţie de fapt este tratată diferit în analiza legăturilor cu B. S.R.L.

Se mai susţine că în cauză nu se regăsesc indicatorii de neregulă menţionaţi în Nota Directoare pentru auditori, iar indicatorii menţionaţi în cuprinsul acesteia au caracter orientativ şi "doar se exemplifică principalele situaţii identificate în activitatea de audit".

Cu toate acestea, nu este mai puţin adevărat că, în aceeaşi Nota Directoare pentru auditori se precizează că, pentru a se proceda la o analiza mai amănunţită a proiectelor, este necesară identificarea cel puţin a unui indicator din fiecare categorie - ceea ce înseamnă că, deşi exemplele sunt orientative, totuşi cerinţa existenţei a cel puţin unui indicator din fiecare categorie nu are caracter orientativ. Din existenţa celor trei indicatori reţinuţi de instanţa de fond (chiar admiţând, ad arguendo, că aceştia se regăsesc în cauză) nu se poate trage concluzia lipsei de independenţă a proiectelor, în condiţiile în care:

- nu există niciunul din indicatorii externi/fizici menţionaţi în Nota Directoare, relevanţi în analiza elementului obiectiv al condiţiilor artificiale;

- nu există indicatorul de neregulă care se referă la identitatea de sediu - "birouri identice sau unele lângă altele, fără să existe delimitări normale între ele";

- la data depunerii cererilor de finanţare, sediul era în Braşov, comuna Sanpetru. str. x DJ, iar B. S.R.L. avea sediul în Municipiul Braşov, str. x;

- nu este prezent indicatorul de fraudă referitor la situaţia în care "mai multe firme folosesc în comun aceleaşi utilităţi şi doar o singură companie plăteşte facturile", deoarece fiecare societate îşi achită propriile utilităţi;

- locul de realizare a investiţiilor (de fapt, este vorba de locul de parcare a utilajelor) nu este acelaşi pentru recurentă şi B. - locul de implementare a proiectului este în Comuna Sânpetru str. x DJ, în timp ce locul de implementare a proiectului B. este în Ploieşti, judeţul Prahova - aşa cum rezultă din cererile de finanţare depuse la dosar.

Recurenta mai susţine că în prezenta cauză nu există următorii indicatori de structură/juridici:

- niciunul din angajaţi nu este manager sau deţinător al B. şi nici invers;

- nu există acelaşi consultant pentru companiile presupus legate;

- nu există planuri de afaceri sau studii de fezabilitate identice sau foarte asemănătoare;

- B. nu a asigurat finanţarea recurentei şi nici aceasta nu a asigurat, în vreun fel, finanţarea acesteia.

De asemenea, se mai menţionează faptul că în prezenta cauză nu există următorii indicatori de afaceri/contabili:

- nu există niciun fel de legături de afaceri între recurentă şi B. şi nu au clienţi comuni;

- există dovezi ale fluxului de numerar pentru plata facturilor;

- nu se regăseşte nici situaţia scindării unei companii în mai multe companii care lucrează însă împreună, recurenta fiind înfiinţată, încă de la început, ca societate comercială distinctă.

Prin urmare, nu suntem în prezenţa unei "fracţionări"" a investiţiei, care să reprezinte o condiţie artificială, având în vedere că investiţia este autonomă din punct de vedere juridic şi funcţional, neexistând o interdependenţă între recurentă şi societatea B..

Recurenta consideră că în mod nelegal a reţinut instanţa de fond faptul că proiectul implementat nu ar atinge obiectivele Măsurii 312, în cadrul căreia a fost acordată finanţarea.

Instanţa de fond a realizat o analiză abstractă a proiectului‚ fără a ţine cont de faptul că, la data emiterii Procesului-verbal, proiectul era implementat, astfel că verificarea atingerii sau nu a obiectivelor Măsurii 312 trebuia realizată în concret, prin raportare la proiect, astfel cum a fost implementat, iar nu prin raportare la cererea de finanţare.

Obiectivul general al Măsurii 312 vizează dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităţilor non-agricole, ceea ce înseamnă că, prin prestarea de servicii non agricole în mediul rural, în beneficiul populaţiei rurale, este atins obiectivul măsurii 312.

Or, din probele administrate în cauză rezultă faptul că recurenta a prestat servicii non agricole - lucrări de pregătire a terenului în vederea realizării de construcţii - în mediul rural, astfel că nu există niciun motiv pentru a se considera că proiectul nu a atins obiectivul general al Măsurii 312.

Prin urmare, în mod nelegal, instanţa de fond a adăugat la criteriile de eligibilitate a beneficiarilor Măsurii 312, stabilite prin Fişa Măsurii şi prin Ghidul Solicitantului două condiţii noi, şi anume manifestarea de către solicitantul finanţării a unui grad de dependenţă faţă de agricultură şi domiciliul acestuia în mediul rural.

În ceea ce priveşte localizarea în mediul rural, această cerinţă nu se referea la domiciliul titularului întreprinderii, ci la faptul că micro-întreprinderile, atât cele existente cât şi cele nou înfiinţate trebuie să fie înregistrate şi să-şi desfăşoare activitatea propusă prin proiect în spaţiul rural (atât sediul social, cât şi punctul de lucru trebuie să fie amplasate în mediul rural) - condiţie îndeplinită de către recurentă.

Recurenta consideră că instanţa de fond face confuzie între persoana fizică, asociat unic în cadrul unui S.R.L., şi SRL-ul însuşi, persoană juridică, aceasta reţinând, în mod nelegal, că "dl. A.(...) desfăşura deja o activitate lucrativă în domeniul prestării de servicii prin societatea B. S.R.L." - ceea ce este incorect, din punct de vedere juridic, dat fiind că activitatea în discuţie era desfăşurată de societatea B. S.R.L., iar nu de dl. A. (asociat unic în B. S.R.L.) şi, oricum, la data la care a fost depusă cererea de finanţare, societatea B. S.R.L. nu desfăşura activităţi în domeniul codului CAEN 4312.

De asemenea, instanţa de fond a ignorat faptul că recurenta a creat şi a reuşit să menţină, prin activitatea desfăşurată prin proiect, un număr important de locuri de muncă în mediul rural, respectiv 7 locuri de muncă, ceea ce înseamnă că, şi din această perspectivă, a fost realizat obiectivul general al Măsurii 312, constând în creşterea numărului de locuri de muncă şi a veniturilor adiţionale.

În concluzie, în prezenta cauză, nu este îndeplinită condiţia existenţei elementului obiectiv al art. 4 alin. (8) din Regulamentul 65/2011, respectiv crearea de condiţii artificiale pentru obţinerea plăţilor, proiectul fiind în concordanţă cu finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul FEADR.

Nu se poate reţine nici existenţa elementului subiectiv, ceea ce atrage nelegalitatea sentinţei recurate şi sub acest aspect.

Or, instanţa de fond a reţinut existenţa elementului subiectiv bazându-se exclusiv pe faptul că "există identitate de persoană care decide cu privire la entităţile în discuţie", ceea ce contravine, în mod flagrant, dispoziţiilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul 65/2011, astfel cum a fost acesta interpretat de către CJUE.

În realitate, s-a demonstrat că, în ciuda faptului că au titular comun, proiectele (cel propriu şi cel implementat de B. S.R.L.) sunt complet independente şi că, în cauză nu s-a dovedit că ar fi urmărit, în exclusivitate, obţinerea unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor în cadrul căreia a fost acordată finanţarea.

Dimpotrivă, din probele administrate în cauză rezultă că, prin proiect au fost atinse obiectivele Schemei de ajutor şi că nu obţinerea exclusivă a finanţării a reprezentat motivul determinant al depunerii cererii de finanţare, ci realizarea şi implementarea efectivă a proiectului - ceea ce face ca, în prezenta cauză, să nu existe elementul subiectiv, astfel cum a fost acesta stabilit de CJUE.

În susţinerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii şi practică judiciară.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/13.11.2014, emis de pârâtă, s-a stabilit în sarcina reclamantei o creanţă bugetară în cuantum de 640.108,63 RON pentru nereguli constatate în derularea contractului de finanţare nr. x/29.11.2012 privind proiectul "Înfiinţarea microîntreprinderii A. prin dotarea cu utilaje performante în comuna Sânpetru, judeţul Braşov".

Din cuprinsul procesului-verbal rezultă că motivele pentru care a fost retras sprijinul financiar acordat recurentei sunt:

- a completat greşit Anexa nr. 4.1 - "Declaraţie privind încadrarea întreprinderii în categoria întreprinderilor mici şi mijlocii", întrucât nu a precizat implicarea asociatului unic A. în societăţile S.C. B. S.R.L. (asociat unic) şi S.C. C. S.R.L. (asociat cu o cotă de participare de 10%, cealaltă cotă de 90% fiind deţinută de soţia acestuia, dna. D.), astfel că întreprinderea reclamantă nu era una autonomă, ci una legată, aşa cum o atestă Legea nr. 346/2004;

- faţă de faptul că în anul 2011, anul depunerii cererii de finanţare, cele două societăţi au avut un număr mediu de salariaţi de 17, respectiv 2, întreprinderea reclamantă nu mai putea fi considerată întreprindere mică;

- cele două societăţi, în care A. are calitatea de asociat, se regăsesc în baza de date POR cu două proiecte finalizate în anul 2014, în baza contractelor nr. x/15.02.2013 şi nr. y/14.12.2012 în valoare de 840.417 RON şi 842.535 RON, astfel că valoarea cumulată a finanţării obţinute de întreprinderile legate a depăşit contravaloarea a 200.000 euro, plafon maxim nerambursabil conform regulilor de minimis;

- în cuprinsul procesului-verbal s-a făcut referire şi la existenţa unor similitudini între proiectul reclamantei şi proiectul unei alte întreprinderi care a obţinut finanţare din fonduri europene, anume Întreprinderea Individuală E..

În ceea ce priveşte motivul de recurs potrivit căruia instanţa de fond a făcut aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a dispoziţiilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul 65/2011, reţinând că beneficiarul Contractului de finanţare a creat condiţii artificiale pentru a putea beneficia de fonduri nerambursabile prin Programul FEADR, Înalta Curte constată că este nefondat şi nu poate fi primit.

Astfel, în mod corect instanţa de fond a constatat că "obiectivul general al Măsurii 312 nu a fost îndeplinit, în condiţiile în care prin finanţarea proiectului nu intervenea propriu-zis o dezvoltare durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităţilor non-agricole, după cum nici obiectivele operaţionale ale măsurii vizate nu apar a fi atinse, din moment ce nu rezultă crearea de micro-întreprinderi, precum şi dezvoltarea celor existente în sectorul non-agricol în spaţiul rural, dar nici încurajarea iniţiativelor de afaceri promovate de persoanele vizate."

Instanţa de fond a apreciat, în mod temeinic că, eventual, entitatea ce ar fi putut fi avută în vedere de măsura 312 era S.C. B. S.R.L., dar formularea unei cereri de finanţare pentru un proiect de către aceasta ar fi determinat depăşirea planului maxim de 200.000 de euro în regim de minimis raportat la toate utilajele a căror achiziţionare se intenţiona în mod efectiv.

De asemenea, în mod corect s-a reţinut că neregula identificată de partea pârâtă se confirmă în ceea ce priveşte relaţia dintre societatea B. S.R.L. întreprinderea A., scopul înfiinţării acestei din urmii entităţi fiind crearea de către A. a unor condiţii artificiale care să îi permită accesarea finanţării nerambursabile prin contract încheiat cu AFIR în cadrul Măsurii 312, iar nu vreo dezvoltare durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităţilor non-agricole, ci o dezvoltare a propriei activităţi desfăşurate anterior prin societatea B. S.R.L. în domeniul codului CAEN 4312 - Lucrări de pregătire a terenului, cu consecinţa accesării unor finanţări care să îi permită achiziţionarea mai multor utilaje, a căror valoare cumulată depăşea însă plafonul de minimis de 200.000 euro în decursul a trei ani fiscali.

Ambele entităţi, societatea şi întreprinderea individuală constituie simple ficţiuni juridice menite a permite desfăşurarea de activităţi economice, aflându-se în deţinerea şi sub controlul exclusiv al aceleiaşi persoane fizice, respectiv A., care exprimă o voinţă unică în legătură cu administrarea acestora.

Potrivit elementului obiectiv, este necesar să se identifice împrejurările obiective ale speţei care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul FEADR nu poate fi atinsă, rezultând astfel că este obligaţia Autorităţii să demonstreze că în fapt beneficiarul proiectului supus controlului nu poate atinge obiectivul măsurii accesate.

Potrivit elementului subiectiv, este necesar să se identifice elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condiţiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăţi a urmărit în exclusivitate să obţină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menţionate, rezultând astfel că este necesară identificarea elementelor de legătură dintre beneficiar şi alte entităţi juridice implicate care să arate modalitatea concertată a beneficiarilor cu scopul clar de a eluda normele legale şi procedurale în vederea obţinerii finanţării nerambursabile.

Înalta Curte constată că în mod corect s-a reţinut că:

- S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L. şi Întreprinderea A. Virgil accesează finanţare comunitară nerambursabilă pe diferite Programe în anii 2010 şi 2011;

- locul de implementare a proiectelor S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L. şi al A. este judeţul Braşov;

- obiectul de activitatea al S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L. şi al A. este acelaşi: lucrări de pregătire a terenului agricol, neavând relevanţă dacă obiectul de activitate este principal sau secundar;

- contractele de finanţare se semnează în data de 14.12.2012 pentru S.C. C. S.R.L. şi pentru A., iar două luni mai târziu semnează şi S.C. B. S.R.L. Contractul de finanţare;

- A. semnează cu ADR-SUD Muntenia şi cu AFIR toate Contractele de finanţare atât în calitate de reprezentant legal pentru A. şi S.C. B. S.R.L., cât şi în calitate de împuternicit pentru S.C. C. S.R.L.;

- potrivit Contractelor de finanţare, beneficiarii finanţării au urmărit achiziţionarea aceloraşi utilaje care acţionează pe aceeaşi piaţă relevantă;

- coordonatorul proiectelor menţionate este aceeaşi persoană: A., fiind gestionate tot de acesta.

Astfel, s-a conformat faptul că au fost create condiţii artificiale în scopul eludării normelor legale în materia acordării finanţării europene nerambursabile, instanţa de fond dând relevanţă dispoziţiilor legale în material finanţării europene nerambursabile.

În ceea ce priveşte încălcarea prevederilor art. 2 din Regulamentul nr. 1998/2006 şi a dispoziţiilor art. 19 din Ordinul nr. 567/2008, Înalta Curte constată că instanţa de fond a reţinut în mod corect faptul că ambele entităţi - societatea şi întreprinderea individual - constituie simple ficţiuni juridice menite a permite desfăşurarea de activităţi economice, aflându-se în deţinerea şi sub controlul exclusive al aceeaşi peroane fizice.

De asemenea, cererea de finanţare a proiectului adresată AFIR, cât şi cererea de finanţare a proiectului adresată MDRAP au fost formulate şi semnate de A. la distanţă de câteva luni.

Ambele finanţări nerambursabile au fost obţinute în decursul a 3 ani fiscali, perioadă avută în vedere de Ghidul solicitantului/fişa măsurii şi contractele amintite.

În categoria beneficiarilor eligibili ai Măsurii 312, Ghidul solicitantului arată că se califică micro-întreprinderile persoanele fizice.

Totodată, s-a stabilit că:

"Beneficiarul trebuie să declare pe propria răspundere faptul că suma totală a ajutorului public nerambursabil accesat nu depăşeşte 200.000 euro (...) pe o perioadă de până la 3 ani fiscali".

În ceea ce priveşte nerespectarea angajamentelor asumate prin Cererea de finanţare, respectiv a angajamentelor prevăzute în Anexa nr. 4.3 Declaraţie pe proprie răspundere a solicitantului privind respectarea regulii de minimis potrivit căreia beneficiarul s-a angajat că "va notifica APDRP dacă, în perioada de la depunerea proiectului până la publicarea pe site a Raportului de selecţie a obţinut un ajutor de minimis, în vederea corectării sprijinului primit, în sensul încadrării acestuia în suma şi intensitatea maxime admise, beneficiarul declară că va notifica APDRP dacă, pentru realizarea investiţiei, pe întreaga perioada de derulare a implementării proiectului va beneficia de alte ajutoare de stat, garanţii, dobânzi subvenţionate, etc,"în vederea corectării sprijinului primit, în sensul încadrării acestuia şi intensitatea maxime admise", se reţin următoarele:

•La data de 31.05.2011 întreprinderea A. a depus cererea de finanţare pentru a accesa fonduri nerambursabile FEADR pe măsura 312 "Sprijin pentru crearea şi dezvoltarea de micro-întreprinderi" aferentă proiectului cu titlul "înfiinţarea microîntreprinderii A. prin dotarea cu utilaje performante, în comuna Sânpetru, judeţul Braşov." În cadrul acestei cereri de finanţare, beneficiarul şi-a propus achiziţionarea unui buldoexcavator, a unui mini încărcător, a unui mini excavator şi a unei instalaţii de panouri solare fotovoltaice pentru prestarea de servicii pentru populaţia rurală din judeţul Braşov, aferente cod CAEN 4312 -Lucrări de pregătire a terenului.

•În data de 29.11.2012, A. a încheiat cu APDRP Contractul de finanţare nr. x, cu titlul "înfiinţarea microîntreprinderii A. prin dotarea cu utilaje performante, în comuna Sânpetru, judeţul Braşov", în valoare de 727.339,00 RON nerambursabil, echivalentul a 162.960,00 euro. Intensitatea sprijinului public nerambursabil este de 70% din valoarea cheltuielilor eligibile.

• S.C. B. S.R.L., la data de 17.09.2010 a depus cererea de finanţare pentru a accesa fonduri nerambursabile POR, pe axa prioritara 4" Sprijinirea dezvoltării mediului de afaceri regional şi local" aferentă proiectului cu titlul "Dotarea S.C. B. S.R.L. cu utilaje performante de pregătire a terenului". În cadrul acestei cereri de finanţare, beneficiarul îşi propunea achiziţionarea unui excavator pe pneuri şi a unui mini încărcător frontal cu ajutorul cărora beneficiarul pentru prestarea servicii de nivelare a terenului, săparea de fundaţii, defrişarea terenului, săparea de fundaţii, curăţirea terenului etc.

• La 15.02.2013, S.C. B. S.R.L. a încheiat Contractul cu nr. x cu ADR-Sud-Muntenia, obţinând fonduri nerambursabile 100% prin POR 2007-2013. Valoarea contractului a fost de 840.417,00 RON, valoare nerambursabilă, iar obiectul contractului este reprezentat de "Dotarea S.C. B. S.R.L. cu utilaje performante de pregătire a terenului." În cadrul acestei societăţi, domnul A. deţine 100 % din acţiuni. La data accesării acestor fonduri, S.C. B. S.R.L. deţinea conform ONRC codul CAEN 4312 Lucrări de pregătire a terenului.

• S.C. C. S.R.L., a depus Cererea de finanţare pentru a accesa fonduri ne ram bursa bile POR, pe axa prioritară 4" Sprijinirea dezvoltării mediului de afaceri regional şi local" aferentă proiectului cu titlul "Dotarea S.C. C. S.R.L. cu utilaje performante de pregătire a terenului" la data de 17.09.2010. În cadrul acestei cereri de finanţare, beneficiarul şi-a propus achiziţionarea a două buldoexcavatoare şi a unui încărcător pentru prestarea de servicii de nivelare a terenului, săparea de fundaţii, defrişarea terenului, săparea de fundaţii, curăţirea terenului.

• La 14.12.2012, S.C. C. S.R.L. a încheiat Contractul cu nr. x cu ADR-Sud-Muntenia, obţinând fonduri nerambursabile 100% prin POR 2007-2013. Valoarea contractului a fost de 842.535,00 RON valoare nerambursabilă, iar obiectul contractului îl reprezintă "Dotarea S.C. C. S.R.L. cu utilaje performante de pregătire a terenului."

Înalta Curte are în vedere faptul că potrivit documentelor care reglementează ajutorul de minimis, la nivel comunitar, respectiv a Regulamentului 1998/2006, iar la nivel naţional, a Ordinului MADR nr. 567/2008:

"APDRP va acorda un ajutor de minimis după ce va verifica, pe baza declaraţiei pe propria răspundere a beneficiarului, faptul că suma totală a ajutoarelor de minimis primite pe parcursul unei perioade de 3 ani fiscali, inclusiv anul fiscal în curs, fie din surse ale statului sau ale autorităţilor locale, fie din surse comunitare, nu depăşeşte pragul de 200.000 euro, respectiv 100.000 euro pentru beneficiarii care activează în domeniul transporturilor, echivalent în RON.

În cazul în care valoarea totală a ajutoarelor de minimis acordate unui beneficiar pe o perioada de 3 ani consecutivi, cumulată cu valoarea alocării financiare acordate în conformitate cu prevederile prezentei scheme, depăşeşte pragul de 200.000 euro, respectiv 100.000 euro pentru beneficiarii care activează în domeniul transporturilor, echivalent în RON, solicitantul nu poate beneficia de prevederile prezentei scheme, nici chiar pentru acea fracţie din ajutor care nu depăşeşte acest plafon."

În Contractele nr. x/15.02.2013 şi nr. y/14.12.2012, Art. 4 alin. 7 este menţionată expres obligaţia beneficiarului de respectare a regulii de minimis: "în cazul în care beneficiarului i-au fost acordate mai multe finanţări nerambursabile în regim de minimis, sumele acordate de AMPOR în baza prezentului contract nu pot conduce, în nici o situaţie, la depăşirea plafonului maxim de 200.000 Euro finanţare nerambursabilă totală în decursul a trei ani fiscali."

Deoarece beneficiarul nu a respectat angajamentul asumat, au devenit aplicabile prevederile Anexei I la Contractul de finanţare, care dispun: "în situaţia în care Autoritatea Contractantă constată că cele declarate pe proprie răspundere de beneficiar, prin reprezentanţii săi, nu corespund realităţii sau documentele/autorizaţiile/avizele depuse în vederea obţinerii finanţării nerambursabile sunt constatate ca fiind neadevărate/false/incomplete/expirate/inexacte/nu corespund realităţii, Autoritatea Contractantă poate înceta valabilitatea Contractului, de plin drept, printr-o notificare scrisă adresată beneficiarului, fără punere în întârziere, fără nicio altă formalitate şi fără intervenţia instanţei judecătoreşti.

În aceste cazuri, beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanţare nerambursabilă, împreună cu dobânzi şi penalităţi în procentul stabilit conform dispoziţiilor legale în vigoare, în conformitate cu prevederile art. 17 din prezenta Anexă".

Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a apreciat că, în cauza de faţă, au reieşit atât elementul obiectiv, cât şi cel subiectiv în ceea ce priveşte crearea de condiţii artificiale de către beneficiar pentru a primi un avantaj nejustificat, fiind demonstrate atât împrejurările obiective ale speţei care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală nu poate fi atinsă, dar şi faptul că recurenta - candidată la acordarea unei astfel de plăţi - a urmărit în exclusivitate să obţină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menţionate, raportat la elementele ţinând de legăturile juridice, economice şi/sau personale dintre persoanele implicate în proiectele de investiţii similare, precum şi indicii care dovedesc existenţa unei coordonări deliberate între aceste persoane.

În raport cu cele reţinute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Întreprinderea A. Virgil împotriva sentinţei civile nr. 1005 din 15 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 21 octombrie 2021.