Competence for tax-fee litigation: value threshold vs. rank of issuing authority under Art. 10(1) Law 554/2004

Şedinţa publică din data de 21 octombrie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Lehliu Gară la data de 30.12.2019, sub nr. x/2019, contestatoarea Unitatea Administrativ Teritorială com. Lehliu a solicitat, în contradictoriu cu intimata Agenţia Pentru Agenda Digitală a României,

- anularea executării silite în dosarul de executare nr. CJ 260/2014, a înştiinţării/somaţiei nr. x/2014 nedată, a procesului-verbal de stabilire a accesoriilor nr. CJ 260/2014 nedat, a deciziei nr. TC 3154/3.08.2009 necomunicată, a procesului-verbal de stabilirea cheltuielilor nedat şi a oricărui act de executare silită efectuat în dosarul de executare nr. CJ 260/2014 şi a tuturor formelor de executare subsecvente cu privire la contestatoare;

- constatarea prescripţiei dreptului de a cere executarea silită pentru presupusul titlu executoriu reprezentat de decizia nr. TC 3154/3.08.2009 necomunicată;

- suspendarea executării silite în dosarul de executare nr. CJ 260/2014 până la soluţionarea definitivă a prezentei cauze;

- suspendarea provizorie a executării silite în dosarul de executare nr. CJ 260/2014, până la soluţionarea cererii de suspendare;

- cheltuieli de judecată.

La termenul din data de 05.03.2020, Judecătoria Lehliu Gară a disjuns capătul de cerere privind anularea deciziei nr. TC 3154/03.08.2009 formându-se dosarul nr. x/2020 în care a invocat excepţia necompetenţei materiale, pe care a admis-o prin sentinţa civilă nr. 268/2020 şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Călăraşi la un complet competent a soluţiona cauze de contencios administrativ şi fiscal.

Cauza s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Călăraşi, secţia civilă, sub nr. x/2020.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 451 din 2 octombrie 2020, Tribunalul Călăraşi a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Călăraşi şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Pentru a pronunţa această soluţie Tribunalul a avut în vedere că este învestit cu un litigiu de contencios administrativ şi a apreciat că înaintea criteriului valoric al cererii prevalează rangul autorităţii emitente a actului administrativ contestat, neavând importanţă că acesta priveşte sau nu raporturi juridice fiscale.

Întrucât emitentul actului este o autoritate publică centrală, Tribunalul a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Călăraşi şi a declina competenţa soluţionării cererii în favoarea Curţii de Apel Bucureşti în baza dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004.

2.2. Prin sentinţa nr. 904 din 8 iunie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucuresti, secţia (nouă) a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a declinat competenţa cauzei în favoarea Tribunalului Călăraşi.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe şi s-a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.

Pentru a pronunţa această sentinţă, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, având în vedere că actul în discutie reprezintă un titlul de creanţă supus regimului prevăzut de Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind codul de procedură fiscală.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.

Pentru identificarea instanţei competente după materie este esenţial de stabilit obiectul cererii de chemare în judecată.

Inalta Curte constată că instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost investită cu cererea formulată de contestatoarea Unitatea Administrativ Teritorială com. Lehliu, în contradictoriu cu intimata Agenţia Pentru Agenda Digitală a României, prin care aceasta a contestat decizia nr. TC 3154/03.08.2009, prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei obligaţia de plată a unui tarif de acces în SEAP semestrul II 2009 de 1785 RON.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

În ceea ce priveşte determinarea instanţei competente material să soluţioneze în fond un litigiu de contencios administrativ, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004 şi în jurisprudenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în mod constant şi unitar, s-a reţinut că dispoziţiile respective prevăd două criterii distincte, după cum urmează:

- criteriul rangului autorităţii emitente, conform căruia, în cazul litigiilor având ca obiect un act administrativ, competenţa materială este stabilită în favoarea curţii de apel sau a tribunalului, după cum actul a fost emis de o autoritate centrală sau locală;

- criteriul valoric, conform căruia, în cazul litigiilor având ca obiect un act administrativ fiscal care priveşte taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, competenţa este stabilită în funcţie de criteriul valoric, fără a mai fi avut în vedere criteriul rangului autorităţii emitente.

Înalta Curte reţine că în decizia care a fost contestată pe calea demersului judiciar cu privire la care s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, se precizează că aceasta reprezintă un titlul de creanţă supus regimului prevăzut de Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind de procedură fiscală.

Având în vedere că litigiul priveşte un act prin care s-a stabilit o taxă de 1785 RON în sarcina reclamantei, Înalta Curte apreciază că, raportat la prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 enuntate anterior, instanţa competentă să soluţioneze cauza, în fond, este Tribunalul Călăraşi completul specializat în cauze în materia contencios administrativ şi fiscal.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Călăraşi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Lehliu şi pe pârâta Autoritatea pentru Digitalizarea României, în favoarea Tribunalului Călăraşi.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 21 octombrie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.