Re-examination ruling on annulled fiscal claim held final; appeal inadmissible.

Şedinţa publică din data de 21 octombrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

La data de 8 ianuarie 2021, pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a înregistrat sub nr. x/2021, cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice.

Prin încheierea de şedinţă pronunţată la data de 03.02.2021 de Curtea de Apel Braşov în dosarul nr. x/2021 s-a dispus anularea cererii de chemare în judecată formulată de petentul A..

La data de 18.02.2021 petentul A. a formulat cerere de reexaminare împotriva acestei încheieri.

2. Hotărârea recurată

Prin încheierea din 8 martie 2021 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal pronunţată în dosarul nr. x/2021, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de reexaminare formulată de petentul A. împotriva încheierii de şedinţă din data de 03.02.2021.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii din 8 martie 2021 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 20 şi 21 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 Cod porcedură civilă.

În cuprinsul cererii, a solicitat şi aplicarea dispoziţiilor art. 218 C. proc. civ., avand în vedere art. 268 C. pen., întocmirea procesului-verbal prevazut de art. 218 C. proc. civ. şi sesizarea procurorului general al parchetului Direcţiei Naţionale Anticorupţie.

În esenţă, a susţinut recurentul că judecătorul fondului invocă prevederi inexistente şi se contrazice în alineatele unu şi alineatele următoare de la pagina 4 a încheierii recurate, neindicand vreun text de lege care reglementează anularea cererii de chemare în judecată pentru motivul că ar fi informă, făcand trimitere la dispoziţiile art. 196 şi art. 200 C. proc. civ.

Totodată, recurentul-reclamant a enunţat prevederile art. 20 şi art. 21 din Legea nr. 554/2004, art. 488, 483, 153, 218 C. proc. civ. şi art. 267 C. pen.

4. Apărările formulate în cauză

În stadiul procesual al recursului nu s-a formulat întampinare.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 18 octombrie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 21 octombrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului invocată din oficiu, Înalta Curte urmează a o admite, pentru motivele în continuare expuse.

Înalta Curte aminteşte că potrivit dispoziţiilor art. 7 din C. proc. civ.:

"(1) Procesul civil se desfăşoară în conformitate cu prevederile legii", iar potrivit articolului 22 alin. (1) din acelaşi Cod:

"Judecătorul soluţionează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile.", obligativitatea de respectare a principiului legalităţii decurgând primordial din prevederile constituţionale care statuează că justiţia se înfăptuieşte în numele legii, iar judecătorii se supun numai legii, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată fiind prevăzute numai prin lege (art. 124,126 din Constituţia României).

Din interpretarea acestor dispoziţii legale rezultă că procesul trebuie să se desfăşoare potrivit normelor legale care-l reglementează atât în ceea ce priveşte judecata şi executarea silită, cât şi sub aspectul competenţei, compunerii şi constituirii instanţei.

În acest context, instanţa de control judiciar reţine că prevederile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. stipulează că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei, acestea dând expresie principiului potrivit căruia o cale de atac neprevăzută de lege este inadmisibilă.

Potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului."

Totodată, art. 200 din C. proc. civ. prevăd urmatoarele: "(…)

(3) Dacă obligaţiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt îndeplinite în termenul prevăzut la alin. (2), prin încheiere, dată în camera de consiliu, se dispune anularea cererii.

(4) Împotriva încheierii de anulare, reclamantul va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând motivat să se revină asupra măsurii anulării.

(5) Cererea de reexaminare se face în termen de 15 zile de la data comunicării încheierii.

(6) Cererea se soluţionează prin încheiere definitivă dată în camera de consiliu, cu citarea reclamantului, de către un alt complet al instanţei respective, desemnat prin repartizare aleatorie, care va putea reveni asupra măsurii anulării dacă aceasta a fost dispusă eronat sau dacă neregularităţile au fost înlăturate în termenul acordat potrivit alin. (2)."

În cauză, recurentul a formulat recurs împotriva unei unei încheieri date în soluţionarea cererii de reexaminare formulată împotriva soluţiei de anulare a cererii de chemare în judecată, în temeiul art. 200 alin. (7) C. proc. civ., încheiere care este definitivă, nefiind susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Or, judecătorul, în demersul său vizând aflarea adevărului, în primul rând, va soluţiona litigiul aplicând dispoziţiile legale incidente în cauză, respectând astfel unul dintre principiile fundamentale ale procesului civil, respectiv cel al legalităţii, care constituie o cerinţă obiectivă într-un stat de drept şi o garanţie a desfăşurării în condiţii optime a mecanismului de înfăptuire a justiţiei.

Prin urmare, reţinând că recurentul nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva încheierii atacate, care nu face parte din categoria celor supuse recursului, având caracter definitiv, Înalta Curte va face aplicarea sancţiunii inadmisibilităţii recursului.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) raportat la art. 457 şi art. 200 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva încheierii din 8 martie 2021 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 21 octombrie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.