Cassation appeal against a final nullity objection decision: inadmissibility due to definitiveness of the challenged ruling
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as inadmissible, thereby upholding the Court of Appeal's decision to reject the plaintiff's request and confirming the defendant agency's position that the right to action was prescribed. The dispute concerned a fiscal and administrative suit where a property restitution claimant sought the updating of a monetary compensation sum originally awarded in 2002 under specific restitution legislation, challenging the appellate court's acceptance of the statute of limitations exception. Relying on the principle of legality and specific procedural norms, the court determined that the appeal was procedurally improper because it was filed against a final decision rendered in a nullity objection (contestație în anulare) proceeding; under the applicable civil procedure code, such decisions are definitive and not subject to further appeal by way of cassation, leading to the automatic inadmissibility of the recourse.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 pct. 8 C. proc. civ, art. 488 din C. proc. civ, art. 486 C. proc. civ, art. 248 alin. (1) din C. proc. civ, art. 7 din C. proc. civ, art. 457 alin. (1) din C. proc. civ; Cassation appeal against a final nullity objection decision: inadmissibility due to definitiveness of the challenged ruling: The dispute concerned a fiscal and administrative suit where a property restitution claimant sought the updating of a monetary compensation sum originally awarded in 2002 under specific restitution legislation, challenging the appellate court's acceptance of the statute of limitations exception. Relying on the principle of legality and specific procedural norms, the court determined that the appeal was procedurally improper because it was filed against a final decision rendered in a nullity objection (contestație în anulare) proceeding; under the applicable civil procedure code, such decisions are definitive and not subject to further appeal by way of cassation, leading to the automatic inadmissibility of the recourse.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedCited as the basis for dismissing the appeal as inadmissible in the dispositive.
Cited to support the procedural ruling that the appeal is inadmissible because the underlying decision is final and not subject to cassation.
Full text
Şedinţa publică din data de 21 octombrie 2021
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 22.01.2018, sub nr. x/2018, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, a solicitat obligarea pârâtei la: actualizarea sumei de 60.142 RON reprezentând 1/2 din suma de 120 284 RON, de la data emiterii Hotărârii nr. 1145/14.03.2002 până la data introducerii cererii de chemare în judecată; actualizarea debitului rezultat conform cererii anterioare de la data introducerii acţiunii până la data plăţii efective; plata sumei rezultate din actualizare şi plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 718/10.05.2018 a Tribunalului Constanţa:
- s-a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de pârâtă, ca nefondată,
- a fost respinsă cererea de chemare în judecată cu privire la capătul 3 ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuala pasivă,
- a fost admisă în parte cererea de chemare in judecată formulată de reclamantă şi s-a dispus obligarea pârâtului la emiterea unei decizii de actualizare a sumei de 60142 RON acordata conform Hotărârii nr. 1145/14 03 2002, validată prin Ordinul nr. 3583/21 06 2007 începând cu data de 15.05.2002 până la data de 03.09.2013,
- s-a respins cererea cu privire la capătul 2, ca nefondata.
Împotriva sentinţei civile nr. 718/10.05.2018 pronunţată de Tribunalul Constanţa, a declarat recurs pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, criticând-o pentru nelegalitate cu indicarea temeiului de drept prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.
Prin decizia civilă nr. 722/03.06.2019, pronunţată în dosar nr. x/2018, Curtea de Apel Constanţa a dispus următoarele:
- a respins ca nefondată excepţia nulităţii recursului;
- a admis recursul în contencios administrativ formulat de recurenta - pârâtă, a casat, în parte, sentinţa recurată şi rejudecând, a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune;
- a respins ca fiind prescris capătul de cerere privind actualizarea sumei de 60.142 RON;
- a menţinut soluţiile privind respingerea capetelor 2 şi 3 din cererea de chemare în judecată.
Împotriva acestei soluţii a formulat contestaţie în anulare contestatoarea A..
2. Hotărârea recurată
Prin decizia civilă nr. 1160/CA din 24 octombrie 2019 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a respins contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 722/03.06.2019 pronunţată în dosarul acestei instanţe nr. 371/118/2018, privind recursul - contencios administrativ şi fiscal - declarat de recurenta - pârâtă Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, împotriva sentinţei civile nr. 718/10.05.2018 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata - reclamantă A., ca nefondată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva deciziei civile nr. 1160/CA din 24 octombrie 2019 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, contestatoarea a declarat recurs, cererea nefiind motivată.
4. Apărările formulate în cauză
Intimata Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a formulat întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, în subsidiar solicitând anularea recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de recurs prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.
5. Răspunsul la întâmpinare
Contestatoarea A. a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a expus detaliat situaţia de fapt, arătand ca înţelege să conteste decizia nr. 1160/2019, solicitand să se procedeze la respectarea Hotărarii nr. 1145/14.03.2002 şi a Ordinului nr. 3583/21.06.2007 - Legea nr. 9/1998.
6. Procedura de soluţionare a recursului
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 18 mai 2020, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 21 octombrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului invocată de intimată, Înalta Curte urmează a o admite, pentru motivele în continuare expuse.
Înalta Curte aminteşte că potrivit dispoziţiilor art. 7 din C. proc. civ.:
"(1) Procesul civil se desfăşoară în conformitate cu prevederile legii", iar potrivit articolului 22 alin. (1) din acelaşi Cod:
"Judecătorul soluţionează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile.", obligativitatea de respectare a principiului legalităţii decurgând primordial din prevederile constituţionale care statuează că justiţia se înfăptuieşte în numele legii, iar judecătorii se supun numai legii, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată fiind prevăzute numai prin lege (art. 124,126 din Constituţia României).
Din interpretarea acestor dispoziţii legale rezultă că procesul trebuie să se desfăşoare potrivit normelor legale care-l reglementează atât în ceea ce priveşte judecata şi executarea silită, cât şi sub aspectul competenţei, compunerii şi constituirii instanţei.
În acest context, instanţa de control judiciar reţine că prevederile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. stipulează că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei, acestea dând expresie principiului potrivit căruia o cale de atac neprevăzută de lege este inadmisibilă.
Potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului."
Totodată, art. 634 alin. (1) pct. 1, 4 şi 5 din C. proc. civ. prevede că sunt hotărâri definitive hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului, hotărârile date în apel, fără drept de recurs şi hotărârile date recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii.
De asemenea, art. 508 alin. (4) prevede că "Hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată."
În cauză, recurenta a formulat recurs împotriva unei decizii date în soluţionarea unei contestaţii în anulare, hotărâre care este definitivă (ca şi decizia prin care s-a soluţionat recursul împotriva căreia s-a formulat contestaţia în anulare), nefiind, aşadar, susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.
Or, judecătorul, în demersul său vizând aflarea adevărului, în primul rând, va soluţiona litigiul aplicând dispoziţiile legale incidente în cauză, respectând astfel unul dintre principiile fundamentale ale procesului civil, respectiv cel al legalităţii, care constituie o cerinţă obiectivă într-un stat de drept şi o garanţie a desfăşurării în condiţii optime a mecanismului de înfăptuire a justiţiei.
Prin urmare, reţinând că recurenta nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva deciziei atacate, care nu face parte din categoria celor supuse recursului, având caracter definitiv, Înalta Curte, admitand exceptia invocata de intimata, va face aplicarea sancţiunii inadmisibilităţii recursului.
Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) raportat la art. 457 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii recursului invocată de intimată şi va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia inadmisibilităţii recursului invocată de intimată.
Respinge recursul formulat de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 1160/CA din 24 octombrie 2019 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 21 octombrie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.