Moral damages from traffic accident: appellate judgment upheld and cross-appeals dismissed

Şedinţa publică din data de 21 octombrie 2021

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 26.07.2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. a formulat în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, contestaţie împotriva deciziei nr. 20554/04.07.2019, întrucât aceasta nu i-a acordat o despăgubire echitabilă reprezentând daunele morale şi materiale proporţională cu suferinţa produsă şi îndurată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 916 din 6 decembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor; a fost anulată parţial Decizia nr. 20554/04.07.2019 emisă de Fondul de Garantare a Asiguraţilor, în sensul că a fost obligat Fondul de Garantare a Asiguraţilor să acorde despăgubiri reclamantei în sumă de 5.000 RON, în loc de suma de 2100 RON, cât a fost acordată; a fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 305 RON, parte din cheltuielile de judecată; s-au respins restul solicitărilor, ca nefondate.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 916 din 6 decembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta şi pârâtul au formulat cereri de recurs.

3.1 Recurenta-reclamantă a arătat că un prim motiv de recurs se refera la faptul ca instanta fondului da o motivare contardictorie in solutionarea cauzei de fata in sensul ca pe de-o parte considera ca "paratul FGA nu preia functiile unui asigurator, ci are menirea de a acoperi despagubirile pentru creditorii societatilor de asigurare aflate in faliment, Curtea constata ca paratul poate proceda la stabilirea cuantumului daunelor morale prin raportare la procedura de solutionare pe cale amiabila a pretentiilor pecuniare izvorate din cazuri de vatamari corporale..." insa trece cu vederea ca aceasta a acordat o despagubire modica de 2.100 RON, exact suma oferita de asiguratorul B., imediat dupa producerea accidentului, astfel incat nu se observa rolul FGA in evaluarea si acordarea despagubirilor morale conform propiilor criterii.(pag. 6, paragrafele 3 si 4 din sentinta recurata).

Mai mult, instanta de fond este intr-o eroare cand sustine că "...paratul nu poate fectua plati cu titlu de despagubiri peste suma de 45.000 RON, iar persoanele indreptatite a primi dasune morale au tendinta de a solicita sume aflate la limita maxima a plafonului de garantare sau chiar peste acest plafon (cum este cazul in speta), apare ca fiind obiectiva si rezonabila necesitatea resimtita de parat de a recurge la criterii precise, cu aplicabilitate generala, pentru a diferentia fiecare situatie particulara..."

Ori, aceasta a solicitat doar suma de 50.000 RON, care nu reprezinta decat aproximativ o zecime din plafonul maxim de 450.000 ei, iar in al doilea rand parata FGA nu a facut decat sa preia suma oferita de B. S.A.

Recurenta-reclamantă a considerat ca se impune majorarea despagubirilor morale acordata de catre instanta fondului, intrucat aceste traume fizice si psihice au intervenit la o varsta destul de inaintata, de 65 ani, cand recuperarea organismului este mult mai lenta si greoaie, astfel incat a ramas cu probleme privind mobilitatea si motricitatea, dar si psihice (conform raportul psihologic depus la termenul de judecata din 04.12.2019).

Astfel, aprecierea cuantumului daunelor morale nu se poate rezuma la determinarea suferintelor fizice si psihice care sunt inestimabile, ci inseamna aprecierea multilaterala a tuturor evenimentelor negative ale prejudiciului si implicatiile acestuia pe toate planurile vietii, respectiv social, profesional si familial.

Asa cum s-a dovedit prin probatoriul administrat la fond, recurenta-reclamantă a efectuat investigatii medicale insemnate atat in perioadele de spitalizare initiala, cat si ulterior in perioadele necesare recuperarii, recuperare care a fost de lunga durata si care a necesitat mai multe tratamente si proceduri de recuperare. În opinia sa, trebuie retinut de asemenea faptul ca vatamarea sa a avut loc intr-un accident de circulatie extrem de violent, ramanand cu o temere de a mai merge cu mijloace auto si avand un impact asupra familiei foarte mare, intrucat in loc sa se bucure de viata si sa işi crească nepotii, a trebuit sa meargă pe la spitale pentru a urma procedurile de recuperare. Este astfel evident ca a existat o suferinta provocata atat reclamantei, cat si familei sale prin faptul ca membrii acesteia, cu schimbul, au trebuit sa o insoteasca in diverse Unitati spitalicesti pentru investigatii si tratament. Acest eveniment trebuie corelat obligatoriu cu dependenta emotionala fata de membrii familiei, gradul de apropiere al persoanelor, structura sufleteasca si personalitatea subiectilor in cauza, intrucat atat copiii cat si nepotii săi i-au vazut transformatia provocată de durerea fizica cat si de cea psihica. Vatamarile suferite au condus la modificarea in mod definitiv si iremediabil a vietii linistite de familie pe care o aveam alaturi de aceasta, transformandu-se dintr-o persoana sanatoasa emotional, echilibrata cu un statut familial fericit, intr-o persoana cu tulburari afective si psihologice. Totodată, perioada de timp scursa de la producerea accidentului si pana acum, de peste 5 ani, a reprezentat si reprezinta o lunga perioada de suferinte fizice si psihice, tratamente si frustrari.

Consecintele negative suferite de reclamantă sunt printre cele mai grave, fiindu-i luat dreptul la sanatate, dreptul la fericire, art. 22 din Constitutia Romaniei garantand dreptul la viata precum si dreptul la integritatea fizica si psihica a persoanei.

Ori, paratul FGA da o motivare contradictorie cu privire la diminuarea exagerata a despagubirilor morale solicitate, in sensul ca pe de-o parte constata si retine ca a ramas cu sechele fizice si psihice, iar pe de alta parte concluzioneaza ca "... in dosarul de dauna exista adresa de ofertare nr. 41.27699/06.04.2016 formulata de B. S.A., pentru suma de 2.100 RON, urmand a fi propusa la plata aceasta suma."

Evaluarea despagubirilor morale din prezentul dosar solicită sa fie facuta in raport cu toate circumstantele concrete ale cauzei, instanta luand in considerare împrejurarile dramatice ale producerii accidentului, suferinta puternica indurata, intensitatea cu care au fost percepute consecintele acestui eveniment tragic si nu in ultimul rand, imposibilitatea de a surmonta in totalitate evenimentul dureros aparut in viata sa.

Cuantificarea valorica, materiala, trebuie admisa printre masurile de repararea prjudiciilor morale, in virtutea acelorasi ratiuni, adica sa poata oferi persoanelor lezate o anumita compensatie pentru raul suferit, o anumita usurare a suferintelor suportate, care poate fi nu atat un efect al cuantumului sumei acordate - desi nici de neglijat - cat al simplului fapt ca despagubirea sa ii fie recunoscuta si acordata in mod corect.

Principiile definitorii privind apararea si garantarea dreptului la integritate fizica si psihica alaturi de principiile ce guverneaza raspunderea civila delictuala privind dreptul la reparatie integrala a celui prejudiciat, completate cu prevederile legale in materie de asigurari, reprezinta temeiul de drept al despagubirilor cuvenite. In aceste conditi, compensatiile cu titlu de daune morale, sunt cerute in temeiul art. 253 alin. (4) coroborat cu art. 1.349 si art. 1.391 C. civ. precum si cu dispozitiile Ordinului nr. 14/2011.

În concluzie, recurenta-reclamantă a solicitat o apreciere corecta si echitabila a intregului probatoriu existent in dosar, cantarirea si evaluarea suferintelor partii implicate, individualizand prin hotararea pronuntata elementele ce determina particularitatile despagubirilor acordate, criteriile mai inainte mentionate fiind cunoscute si acceptate (ex. Decizia penală nr. 2617/09.07.2009 a ICCJ - sectia penala) ca fiind fundamentale pentru raportarea oricarei hotarari la cazul concret, astfel incat sa se asigure nu doar scopul investirii instantei, ci si realizarea finalitatii raspunderii civile, solicitând instantei de control judiciar sa aplice jurisprudenta CEDO (cauza Tolstoy Miloslavsky c. Regatului Unit s.a.) - obligatorie conform art. 11 si art. 20 din Constitutie, respectiv art. 4 C. civ. - jurisprudenta care a statuat ca despagubirile acordate trebuie sa prezinte un raport rezonabil de proportionalitate cu atingerea adusa, avand in vedere totodata gradul de lezare a valorilor ocrotite, intensitatea si gravitatea atingerii aduse acestora.

A mai făcut trimitere la decizia civilă nr. 824/06.04.2016 a ICCJ sectia a-l-a Civila, decizia penală nr. 2175/2011 pronuntata de ÎCCJ in dosarul nr. x/2009.

In concluzie, a solicitat admiterea recursului si trimiterea cauzei spre rejudecare, in principal, iar, in subsidiar, majorarea cuantumului despagubirilor morale acordate de Fondul de Garantare a Asiguratilor si obligarea la acordarea sumei mentionata in cererea de plata depusa acestuia in data de 15.06.2017, respectiv de 50.000 RON (cincizecimiilei).

3.2 Recurentul-pârât a invocat cazurile de casare prevăzute C. proc. civ. la art. 488 alin. (1) pct. (4), (6) şi (8).

Cu privire la majorarea sumei acordate cu titlu de daune morale a susţinut incidenta art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., a arătat că instanta de fond, admiţând in parte contestatia, nu numai ca a anulat in parte decizia atacata, dar a procedat si la stabilirea despagubirilor.

Cata vreme instanta exercita un control de legalitate si nu de oportunitate a actului administrativ, prin cuantificarea sumei a apreciat ca instanta si-a atribuit competente care erau date de legiuitor in competenta autoritatii administrative-respectiv Comisiei Speciale din cadrul pârâtului.

Consecinţa anulării deciziei este aceea a obligării pârâtului FGA la reanalizarea cererii de plată sigur tinand cont de considerentele instantei de judecata pe care le-ar fi ignorat initial (situatia particulara a reclamantei, consecintele concrete ale faptei ilicite altele decat cele ce reies din inscrisurile aflate la dosarul administrative - ca reclamanta a fost tarata pe asfalt, ca prejudiciul psihologic a fost unul insemnat dupa cum rezulta dintr-un raport psihologic extrajudiciar emis in 26.11.2019 pe care pârâtul nu l-a analizat in momentul emiterii deciziei, nefacand parte din documentatia adninistrativa astfel incat nu putea rerinc o stare de fapt ce mica sa fie stabilita pe probe administrate ulterior.)

Chiar dacă dispozitiile art. 18 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ consacră caracterul de plină jurisdicţie pentru instanta de contencios administrativ, conferindu-i posibilitatea să reformeze decizia administrativă, aceasta poate avea loc doar în măsura în care eventuale obligare a pârâtului la reevaluarea situatiei ar prezenta caracter exclusiv formal, lipsind litigiul de finalitatea sa firească.

Or, în speţă, nu se regăseşte această situaţie, instanta stabilind criterii proprii si procedand si la individualizarea intinderii prejudiciului, obligarea FGA la plata sumei de 5.000 RON cu titlu de daune morale, neavând, în opinia sa, caracter exclusiv formal întrucât FGA nu a avut in vedere argumentele retinute de instanta, ba mai mult a aratat cu ocazia concluziilor puse pe fondul cauzei ca evaluarea psihologica nu s-a efectuat in conditii de contradictorialitate, iar din inscrisurile medicale ce au constituit documentatia administrativa nu rezulta consecinte vatamatoare retinute.

A apreciat recurentul-pârât ca in mod legal a adoptat criterii obiective de cuantificare a daunelor morale tinand cont de obligatia instituita in sarcina Comisiei Speciale a FGA, care trebuie sa instrumenteze cererile de plata tinand cont de legislatia aplicabila contractului de asigurare- in speta-contractului de asigurare pentru raspundere civila obligatorie ale carui clauze pentru transparenta au fost transpuse in Ordinul CSA nr. 14/2011, la nivelul FGA s-a adoptat prin Decizia Directorului General nr. 74/2018 Procedura de solutionare pe cale amiabila a pretentiilor pecuniare(morale si materiale) izvorand din cazuri de vatamari corporale sau deces.

Pe de alta parte, instanta de fond nu a aratat nici motivele pentru care a inteles sa inlature concluziile certificatului medico-legal din care rezulta fara putinta de tagada ca reclamanta a necesitat in vederea vindecarii 6-7 zile si din care nu rezulta trauma psihica severa suferita de reclamanta. Astfel, raportat la prevederile incidente in materie, concluziile certificatului medico-legal emis de Institutul National de Medicina Legala "Mina Minovici" nu puteau fi inlaturate decat printr-un raport de expertiza intocmit de aceeasi institutie medico-legala.

Efectuarea acestor operatiuni de stabilire a timpului de recuperare medicala sau a legaturii cauzale intre accident si leziunile traumatice si urmarile acestora este in competenta INML Mina Minovici conform Ordonanta Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activităţii şi funcţionarea instituţiilor de medicină legală, coroborata cu dispozitiile Ordinului Ministrului Justitiei nr. 1134/C/2000 pentru aprobarea Normelor procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatarilor si a altor lucrari medico-legale, făcând trimitere la art. 2 alin. (2) din O.G. nr. 1/2000, art. 3, art. 16, art. 18 şi 19 din O.G. nr. 1/2000, Art. 9, art. 10, art. 11 alin. (4) din Ordinul 1134/C/2000 pentru aprobarea Normelor procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatarilor si a altor lucrari medico-legale persoanelor interesate şi care cuprinde date privind examinarea medico-legală.

Asadar, in contextul in care, nu s-au administrat probe noi, in conditii de contradictorialitate si nemijlocire - raport de noua expertiza medico-legala/contraexpertiza/avizarea raportului de expertiza, nu cunoaste motivele pentru care instanta a inlaturat concluziile raportului de expertiza, retinand existenta unei legaturi cauzale intre leziunile traumatice suferite in urma accidentului si prejudiciul psihologic insemnat (in cauza nu s-au audiat nici martori).

Dincolo de aspectele invederate, ramane imprejurarea ca s-a incalcat dreptul la aparare al recurentului, care nu a avut posibilitatea sa formuleze obiective sau obiectiuni in ce priveste aceasta evaluare.

Prin urmare, a considerat ca daca din probele administrate cu ocazia judecatii pe fond, rezultau imprejurari noi, sau elemente de fapt si de drept pe care autoritatea administrativa le-ar fi nesocotit cu ocazia stabilirii despagubirilor datorate, instanta putea sa oblige FGA la reanalizarea cererii de plata tinand cont de considerentele instantei, dar nu sa procedeze la o evaluare proprie a prejudiciului, prin asumarea competentelor Comisiei Speciale din cadrul FGA, precum si a celor specifice institutelor de medicina medico-legala, singurele abilitate sa constate legaturi cauzale, sau sa determine gravitatea leziunilor traumatice inclusiv psihologice/psihiatrice si intinderea in timp a consecintelor nefaste, astfel incat, în opinia sa, devine aplicabil art. 488 alin. (4) C. proc. civ.

În susţinerea incidentei art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul-pârât a apreciat ca Sentinta nr. 916/2019 fie nu cuprinde motivele pe care se intemeiaza, fie acestea sunt contradictorii.

A considerat ca argumentele instantei sunt contradictorii, întrucât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că obligaţia de motivare a hotărârii judecătoreşti serveşte la realizarea controlului judecătoresc în căile de atac, făcând trimitere la art. 6 alin. (1) al Conventiei EDO.

Or, instanta retine ca este firesc ca, la stabilirea cuantumului despagubirilor acordate cu titlu de daune morale, Fondul de garantare a asiguratilor sa tina seama de criterii determinante, iar incadrarea pe praguri valorice, agreate printr-o procedura interna, are in vedere si practica instantelor de judecata in situatii " ca apoi sa retina ca ar fi ignorat: gravitatea prejudiciului psihologic.

In esenta, tot rationamentul instantei este intemeiat pe o evaluare psihologica care nu a fost dispusa de instanta, proba la a carei administrare pârâtul s-a opus. Caci se retine initial ca din raportul de expertiza rezulta gravitatea leziunilor si durata mentinerii consecintelor vatamarii ca apoi sa se retina ca raportul de evaluare psihologica extrajudiciar releva alte dimensiuni ale prejudiciului moral al reclamantei. Or, probele nu au o valoare dinainte stabilita, potrivit art. 250 şi art. 264 C. proc. civ.

Pârâtul, la emiterea actului administrativ a avut in vedere concluziile certificatului medico-legal, pe care instanta le-a inlaturat, fara sa arate pentru ce motive sunt preferate concluziile unui raport care nu a fost intocmit conform prevederilor legale in detrimentul concluziilor medicilor legisti care au indrituirea de a se pronunta inclusiv asupra acestor aspecte.

Pe de o parte, instanta de fond indica criterii relevante pentru stabilirea daunelor morale iar, pe de alta parte insa, daca instanta ar fi analizat fiecare criteriu retinut ca relevant in stabilirea daunelor morale, solutia nu putea fi decat de respingere in intregime a contestatiei. Astfel, instanta are in vedere criterii precum pierderea capacitatii de munca, ori nu e cazul reclamantei, vindecarea s-a facut fara constituirea de sechele - cum rezulta de altfel din certificatul medico-legal, iar viata reclamantei nu a fost pusa in pericol.

Recurentul-pârât a susţinut că nu s-a verificat o coroborare a concluziilor ce rezultau din analiza probelor administrate caci concluziile raportului de evaluare psihologica nu se coroboreaza cu nicio alta proba administrata in cauza, invocând dispoziţiile art. 2 alin. (2) din O.G. nr. 1/2000, arătând că instanta de fond inlatura concluziile unei lucrari stiintifice pe baza unui raport intocmit pro-cauza de catre un psiholog care nu are calitatea de expert medico-legal.

A mai susţinut că instanta in limitele investirii (daca este sau nu opozabila reclamantului modalitatea de stabilire a daunelor morale prin raportare la criteriile adoptate prin Decizia nr. 74/2018) trebuia sa se pronunte asupra apararilor formulate, in caz contrar fiind incalcat dreptul de aparare al pârâtului.

Astfel, controlul de legalitate al instantei viza actul administrativ si motivarea acestuia, ori legiuitorul a dat in sarcina Comisiei speciale din cadrul FGA atributul de a cuantifica daunele morale cat si posibilitatea de a adopta proceduri proprii care sa reglementeze activitatea institutiei (art. 39 din Legea nr. 213/2015).

Or, desi instanta de fond a analizat Procedura adoptata de FGA, stabilind ca nu este abuziv ca FGA sa se raporteze la anumite criterii obiective pentru determinarea daunelor morale, ba chiar instanta a identificat noi criterii, totusi, intr-un final instanta de fond a dat valoare probatorie propriilor sustineri ale reclamantei, nedovedite, care a aratat ca urmarile accidentului rutier au fost unele mult mai grave decat reiese din concluziile raportului de expertiza medico-legala.

Pe de alta parte, tocmai in considerarea acelor urmari cu mult mai grave -dinamica producerii vatamarilor prin tarare pe asfalt (care nu rezulta lotusi din inscrisuri), stresul posttraumatic, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata unei sume mult mai mari cu titlu de daune morale si materiale - solicitare pe care totusi instanta de fond o respinge.

De altfel, in vederea adoptarii unor criterii de cuantificare a daunelor morale, FGA a facut demersuri pentru identificarea unor studii de specialitate medicala privind intensitatea durerii resimtita de creditorii de asigurare spre a fi posibila acordarea daunelor proportional cu vatamarile suferite. Insa, in urma verificarilor efectuate, a luat la cunostinta ca modalitatea in care fiecare individ resimte durerea este subiectiva si se raporteaza la propriul organism, astfel incat singurul indiciu despre intensitatea durerii il pot constitui medicamentele administrate pentru ameliorarea simptomelor. Chiar si asa insa, rezulta imposibil pentru FGA sa realizeze o clasificare a medicamentelor antiinflamatoare existente pe piata, in lipsa unor lucrari de specialitate care sa realizeze astfel de studii comparative.

Ori, in conditiile in care, chiar daca membrii Comisiei Speciale ar incerca ca indivizi sa se transpuna in situatia petentei, este imposibil ca acestia sa resimta aceleasi sentimente sau aceeasi intensitate a durerii, motiv pentru care era vitala adoptarea unor criterii obiective, transparente, care sa excluda abuzurile. Astfel de criterii obiective sunt cel al numarului de zile de ingrijiri medicale necesitat in vederea vindecarii, al imprejurarilor concrete ale cauzei, al gravitatii prejudiciului din perspectiva afectarii situatiei familiale, profesionale si sociale.

Insa utilizarea criteriului numarului zilelor de ingrijiri medicale nu presupune si ignorarea diagnosticului petentului, sau a consecintelor accidentului rutier, caci numarul zilelor de ingrijiri medicale este utilizat pentru incadrarea intr-unul dintre cele 3 praguri de despagubire prevazute de Procedura de vatamari corporale, insa pentru determinarea concreta a sumei acordate pe zi de ingrijire medicala - intre 125 si 900 RON - sunt avute in vedere consecintele negative resimtite de petent astfel cum reies din inscrisurile aferente dosarului de dauna. Astfel ca nu se verifica sustinerea ca pârâtul ar fi ignorat consecintele vatamatoare ale accidentului raportandu-se strict la numarul zilelor de ingrijiri medicale.

Recurentul a invocat şi faptul că FGA este o persoana juridica de drept public (art. 1 din legea cadru) si atat Legea nr. 213/2015, cat si Norma ASF nr. 16/2015 reglementează procedurile de administrare şi de utilizare a resurselor financiare ale fondului de garantare, precum şi procedura şi condiţiile de efectuare a plăţilor din disponibilităţile acestuia. Conform art. 30 din Legea nr. 213/2015: (1)Fondul şi Autoritatea de Supraveghere Financiară, după caz, emit reglementările necesare referitoare la activitatea Fondului.

Aşadar, Fondul de Garantare a adoptat, prin Decizia Directorului General nr. 74/2018, procedura de solutionare pe cale amiabila a pretentiilor pecuniare izvorate din cazuri de vatamari corporale sau decese adoptand criterii proprii de determinare a unor praguri valorice, pentru a se evita savarsirea unor discriminari intr-un domeniu atat de sensibil, in care nu exista criterii legale de individualizare a sumelor, cu atat mai mult cu cat FGA a fost insarcinat sa gestioneze fonduri publice, care trebuie repartizate cu toata responsabilitatea pe care situatia o impune.

Prin urmare, nu s-ar putea sustine ca FGA ar fi stabilit in mod arbitrar cuantumul daunelor morale, iar recurgerea la o procedura interna standardizata nu contravine vreunei prevederi legale si nici nu este de natura a leza dreptul persoanei indreptatite de a primi daune morale, ci, dimpotriva, are rolul de a asigura transparenta in procesul adoptarii solutiei administrative, precum si a unui tratament echitabil pentru potentialii creditori de asigurare.

A mai invederat recurentul-pârât ca sarcina probei apartine petentei, dupa cum rezulta si din dispozitiile art. 14 din Legea nr. 213/2015, potrivit carora petenta este tinuta ca odata cu cererea de plata sa anexeze si documente justificative in sustinerea acesteia. Nu reiese din documentatia depusa nici reclamanta ar suferi de atacuri de panica sau ca acestea sunt in raport cauzal cu leziunile suferite in cursul anului 2014, sau ca durerile resimtite de dumneaei sunt urmare a traumatismelor si nu simptome ale unor afectiuni specifice varsei inaintate.

Dupa cum s-a aratat, nu exista criterii legale de determinare a sumelor datorate cu titlu de daune morale pentru vatamari corporale, deci nu exista o lege ale carei prevederi sa le fi incalcat. Pentru emiterea deciziei contestate FGA a avut in vedere următoarele aspecte: 1. Reclamanta a necesitat spre vindecare 6-7 zile de ingrijiri medicale, raportat la diagnosticul stabilit de Institutul de Medicina Legala; 2. Vindecarea s-a produs complet si corect, fara constituirea de sechele morfo-functionale, reclamanta nefiind incadrata in grad de handicap; 3. Viata reclamantei nu i-a fost pusa in pericol de leziunile suferite; 4. Reclamanta nu prezinta incapacitate adaptativa conform inscrisurilor medicale; 5. Nu prezinta infirmitate fizica/pierdere de organ/simt.

Recurentul a invocat dispoziţiile art. 28 din Ordinul CSA nr. 14/2011, instanta de fond efectuând o gresita aplicare a legii, cata vreme s-au desconsiderat prevederile acestui articol, precum şi art. 16 din Constitutie, în raport de care, în opinia sa, nu se poate reţine argumentul invocat de instanta ca orice standardizare are caracter pur orientativ, caci procedura si criteriile adoptate de pârât vin doar in corecta aplicare a dispozitiilor art. 16 din Constitutia Romaniei.

Pe de alta parte, astfel cum a subliniat anterior, existenta unor criterii obiective in cuantificarea daunelor morale este una imperios necesara tocmai pentru a elimina potentiale discriminari intre creditorii de asigurare si intre tipurile si gravitatea leziunilor. Ori pârâtul nu vede in baza caror criterii s-ar putea stabili un prag in care sa se acorde 700 RON/zi de ingrijire medicala (pe care subscrisa il acorda doar pentru pragul 3 si leziuni ce depasesc 90 de zile de ingrijiri medicale). Suma acordata in prezenta cauza este prea oneroasa raportat la materialul probator luat in analiza de catre Comisia Speciala, si depasesc granitele unor daune morale rezonabile si functia pe care aceste daune morale o au: aceea de compensare pentru persoanele vatanate care au fost supuse unor suferinte psihice.

A considerat, totodată, ca problema stabilirii despagubirilor pentru daune morale nu se reduce la cuantificarea economica a unor drepturi si valori nepatrimoniale cum ar fi demnitatea, onoarea ori suferinta psihica incercata de cel care le pretinde. Ea presupune o apreciere si evaluare complexa a aspectelor in care prejudiciile produse se exteriorizeaza si pot fi astfel supuse puterii de apreciere a instantelor de judecata. Daunele morale nu reprezinta pretul platit pentru suferintele psihice care sunt inestimabile, ci reprezinta o reparatie simbolica, stabilita din perspectiva consecintelor in planul vietii personale si sociale.

Prin urmare, chiar daca valorile morale nu pot fi evaluate pecuniar, atingerile aduse acestora imbraca forme concrete de manifestare, iar instanta are posibilitatea sa aprecieze intensitatea si gravitatea lor si sa stabileasca daca si in ce cuantum, o suma de bani este potrivita pentru a repara prejudiciul moral produs. Onorata instanta de recurs trebuie asadar sa aprecieze corespunzator sumele ce urmeaza a se acorda cu titlu de daune morale astfel incat acestea sa reprezinte o justa compensatie şi nu o imbogatire fara justa.

4. Apărările formulate în recurs

Prin întâmpinarea formulată, recurenta-reclamantă a solicitat respingerea recursului formulat de pârâtul FGA.

5. Procedura de soluţionare a recursurilor

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 18 mai 2020, s-a fixat termen de judecată la data de 21 octombrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererile de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele expuse în continuare.

1. Argumente de drept şi de fapt relevante

La data de 21.09.2014 s-a produs un accident rutier pe raza localităţii Veliko Tarnovo din Bulgaria, ca urmare a neadaptării de către şofer a vitezei la condiţiile meteo şi de drum.

Accidentul rutier a fost unul foarte violent în sensul că autocarul în care se afla, datorită vitezei excesive de deplasare pe un segment de drum în panta şi cu succesiuni de curbe unde limita maxima era de 50 km/h, dar şi manevrelor şoferului, s-a răsturnat pe partea dreapta, moment în care aflându-se la geam pe partea pe care autocarul s-a răsturnat, a căzut pe spate şi a fost târâtă pe asfalt întrucât geamul lateral s-a spart.

Autocarul cu numărul de înmatriculare x aparţinea societăţii de turism C. S.R.L. de la care a achiziţionat biletele de vacanta, şi era asigurat la S.C. B. S.A., societate care a intrat în faliment la data de 16.02.2017.

Instanţa reţine în fapt că prin cererea de plata înregistrata la Fondul de Garantare a Asiguraţilor sub nr. x/15.06.2017 reclamanta a solicitat sa fie despăgubită din disponibilităţile F.G.A. cu suma de 50.000 RON reprezentând despăgubiri morale, cererea fiind admisă pentru suma de 2100 RON.

În acest context, instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere prin care reclamanta A. a solicitat, în principal anularea deciziei nr. 20554/04.07.2019 emisă de căre pârâtul FGA, întrucât nu i-a fost acordată o despăgubire echitabilă reprezentând daunele morale şi materiale proporţională cu suferinţa produsă şi îndurată.

Prin sentinţa recurată, s-a admis în parte acţiunea, reclamanta şi pârâtul exercitând calea de atac a recursului.

2. Analiza motivelor de casare invocate de părţile litigante

2.1 Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. invocat de recurentul-pârât

Recurentul-pârât a susţinut că instanţa de fond a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, întrucât a admis in parte contestatia si nu numai ca a anulat in parte decizia atacata, dar a procedat si la stabilirea despagubirilor, iar cata vreme instanta exercita un control de legalitate si nu de oportunitate a actului administrativ, prin cuantificarea sumei a apreciat ca instanta si-a atribuit competente care erau date de legiuitor in competenta autoritatii administrative-respectiv Comisiei Speciale din cadrul pârâtului.

Înalta Curte apreciază că, faţă de criticile de nelegalitate formulate, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., întrucât motivul de casare referitor la depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti priveşte nerespectarea unor competenţe jurisdicţionale în cadrul organizării statale, potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor, respectiv săvârşirea, de către instanţa de judecată, a unor acte aflate în sfera de competenţă a organelor puterii executive sau legislative.

Or, în cauză, prima instanţă a apreciat, în mod corect, că procedura utilizată de pârât nu exclude controlul instanţei asupra cuantumului daunelor morale, având în vedere gradul ridicat de generalitate al statisticilor, revenind judecătorului sarcina de a stabili cuantumul prejudiciului, în condiţii de contradictorialitate şi nemijlocire, în funcţie de circumstanţele specifice ale fiecărei cauze, judecata efectuându-se în echitate.

Prin urmare, criticile formulate de recurentul - reclamante subsumate motiv de casare prevăzut de art. 488 pct. 4 C. proc. civ. nu poate fi primit, urmând a fi respins ca nefondat.

2.2 Motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ. invocat de recurentul-pârât şi de recurenta-reclamantă

Înalta Curte reţine că acesta este incident numai atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, ambele teze fiind invocate de recurentul-pârât, recurenta-reclamantă invocând doar existenţa unor motive contradictorii.

Verificând sentinţa recurată prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., instanţa de control judiciar constată că nu se poate susţine incidenţa niciuneia dintre ipotezele reglementate de textul de lege invocat.

Astfel, se constată că hotărârea explică în mod convingător soluţia pronunţată în dispozitiv, prin argumente de fapt şi de drept care demonstrează că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat probele dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri şi a explicat raţionamentul pe baza căruia a reţinut, în final, că este neîntemeiată acţiunea cu care a fost învestit. Din punct de vedere al tehnicii de motivare a unei hotărâri judecătoreşti, Înalta Curte va reţine că maniera de redactare (mai extinsă sau mai restrânsă) depinde de fiecare judecător în parte, iar hotărârea nu trebuie să cuprindă un răspuns exhaustiv pentru toate argumentele aduse de parte, fiind suficient a se răspunde argumentelor fundamentale, de natură a susţine soluţia pronunţată în cauză.

Aşadar, sentinţa instanţei de fond nu conţine o motivare sumară ci, dimpotrivă, cuprinde analiza chestiunilor decisive în rezolvarea litigiului în raport de legislaţia aplicabilă speţei deduse judecăţii.

În consecinţă, Înalta Curte nu poate reţine acest motiv de recurs, apreciind că au fost respectate dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

În sensul acestor dispoziţii din C. proc. civ., precum şi a art. 6 § 1 din CEDO, motivele de fapt şi de drept la care se referă textul reprezintă elementele silogismului judiciar, premisele de fapt şi de drept care au condus instanţa la adoptarea soluţiei din dispozitiv.

Aceasta înseamnă, aşa cum s-a reţinut în practica consolidată a instanţei supreme, având în vedere că motivarea unei hotărâri este o chestiune de sinteză, de conţinut, nu de volum, că instanţa nu este obligată să răspundă punctual tuturor susţinerilor/apărărilor părţilor ori fiecărei nuanţe date de părţi textelor pe care acestea şi-au întemeiat cererile, care pot fi sistematizate în funcţie de legătura lor logică, cerinţă pe care o îndeplineşte sentinţa recurată, faptul că soluţia pronunţată nu este în concordanţă cu opinia recurentului-pârât neputând să atragă casarea hotărârii în temeiul primei teze a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Nici cea de-a doua teză a acestui articol, invocată de ambii recurenţi, nu este incidentă în cauză.

Înalta Curte observă că această teză se referă la situaţiile în care există contradicţie între considerente şi dispozitiv, în sensul că dintr-o parte a hotărârii rezultă că acţiunea este întemeiată, iar din altă parte, că nu este întemeiată, astfel că nu se poate şti ce anume a decis instanţa; există contradicţie între considerente, în sensul că din unele rezultă netemeinicia acţiunii, iar din altele faptul că este întemeiată; motivarea soluţiei cuprinde considerente ce nu au legătură cu pricina în care a fost pronunţată soluţia respectivă, atunci când considerentele reflectă un caracter antagonic, nefiind posibil de urmărit raţionamentul care a stat la baza pronunţării soluţiei, niciuna dintre aceste situaţii neidentificându-se în cauză, de altfel, nefiind indicate nici de către recurenti ca atare.

Astfel, susţinerile recurentei-reclamante în sensul că pe de-o parte considera ca parata FGA nu preia functiile unui asigurator, ci are menirea de a acoperi despagubirile pentru creditorii societatilor de asigurare aflate in faliment, Curtea constata ca paratul poate proceda la stabilirea cuantumului daunelor morale prin raportare la procedura de solutionare pe cale amiabila a pretentiilor pecuniare izvorate din cazuri de vatamari corporale (...), insa trece cu vederea ca aceasta a acordat o despagubire modica de 2.100 RON, exact suma oferita de asiguratorul B., imediat dupa producerea accidentului, astfel incat nu se observa rolul FGA in evaluarea si acordarea despagubirilor morale conform propiilor criterii.(pag. 6, paragrafele 3 si 4 din sentinta recurata) şi susţinerile recurentului-pârât în sensul că instanta retine ca este firesc ca, la stabilirea cuantumului despagubirilor acordate cu titlu de daune morale, Fondul de garantare a asiguratilor sa tina seama de criterii determinante, iar incadrarea pe praguri valorice, agreate printr-o procedura interna, are in vedere si practica instantelor de judecata in situatii " ca apoi sa retina ca ar fi ignorat: gravitatea prejudiciului psihologic, nu constituie motive contradictorii în sensul antereferit.

2.3 Motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. invocat de recurenta-reclamantă şi de recurentul-pârât

Aminteşte Înalta Curte că prin art. 488 pct. 8 C. proc. civ. sunt vizate situaţiile în care instanţa de fond evocă norme de drept substanţial incidente situaţiei în cauză, dar le încalcă în litera sau spiritul lor ori le aplică greşit, consecinţă a unei interpretări eronate a legii. Or, niciuna dintre aceste ipoteze nu a fost afirmată şi dezvoltată în atare măsură încât să conducă la reformarea sentinţei recurate.

2.3.1 Se constată că prin calea de atac exercitată, recurenta-reclamantă şi-a manifestat nemulţumirea faţă de soluţia pronunţată de prima instanţă în ceea ce priveşte cuantumul daunelor morale acordate, solicitând majorarea până la limita cuantumului solicitat de aceasta, invocând argumente similare cu cele expuse în faţa primei instanţe, care au fost analizate în mod corespunzător de aceasta, concluzia fiind împărtăşită de Înalta Curte, care constată că sunt nefondate criticile formulate de reclamantă, urmând să le analizeze în mod unitar şi să le răspundă prin argumente comune în raport de finalitatea concretă a acestora.

Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 50 din Norma ASF nr. 23/2014, "La stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale sau al decesului unor persoane, se au în vedere următoarele:

"1. în caz de vătămare corporală:

f) daunele morale: în conformitate cu legislaţia şi jurisprudenţa din Romania;."

Astfel, în literatura de specialitate, dar şi în practica judecătorească s-a arătat că în absenţa unor criterii legale pe baza cărora să se poată realiza o cuantificare obiectivă a acestora, daunele morale sunt stabilite în raport cu consecinţele negative suferite de victima accidentului, importanţa valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea şi consecinţele traumei fizice şi psihice suferite ori în ce măsură a fost afectată situaţia familială, socială şi profesională.

Atât instanţele naţionale, cât şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci judecă în echitate, procedând la o apreciere subiectivă a circumstanţelor particulare ale cauzei, în funcţie de care se stabileşte întinderea reparaţiei pentru prejudiciul suferit, despăgubirile reprezentând daunele morale trebuind să fie rezonabile, aprecierea şi cuantificarea acestora să fie justă şi echitabilă, să corespundă prejudiciului moral real şi efectiv produs victimei şi suferite de aceasta, în aşa fel încât să nu se ajungă la o îmbogăţire fără just temei a celui îndreptăţit să pretindă şi să primească daune morale, dar nici să nu fie derizorii.

În raport de aceste dispoziţii legale şi de circumstanţele factuale concrete, instanţa de control judiciar constată că în mod corect judecătorul fondului a apreciat că în speţa de faţă, reclamanta a fost încadrată în mod corect la Pragul 1 al "Procedurii de soluţionare pe cale amiabilă a pretenţiilor pecuniare (morale şi materiale) izvorâte din cazuri de vătămări corporale şi decese", conform criteriilor enumerate la Anexa 2, dosar ataşat, stabilindu-se că reclamanta poate fi despăgubită la nivelul de 300 RON/zi de îngrijire medicală, în total cu suma de 2100 RON.

Însă astfel cum s-a reţinut anterior, procedura utilizată de pârât nu exclude controlul instanţei asupra cuantumului daunelor morale, având în vedere gradul ridicat de generalitate al statisticilor, revenind judecătorului sarcina de a stabili cuantumul prejudiciului, în condiţii de contradictorialitate şi nemijlocire, în funcţie de circumstanţele specifice ale fiecărei cauze.

Prin urmare, în mod corect, judecătorul fondului a avut în vedere faptul că întinderea şi intensitatea daunelor morale cauzate de o vătămare corporală sunt determinate nu numai de gravitatea vătămării (care poate rezulta din certificatul medico - legal), ci şi de natura intervenţiilor medicale necesare pentru vindecarea victimei accidentului, de existenţa unor urme vizibile în prezent ca urmare a vătămării, de apariţia unor complicaţii, de eventuala punere în primejdie a vieţii persoanei ori pierderea capacităţii sale de muncă cu repercusiuni asupra sentimentului de izolare socială, de existenţa unui eventual prejudiciu estetic adus victimei, de caracterul permanent/temporar al vătămării produse, inclusiv de existenţa aşa - numitului prejudiciu de agrement, considerând că reclamanta a suferit o astfel de pagubă, constând în privarea de avantajele unei vieţi normale, dat de efortul suplimentar pe care aceasta trebuie să-l facă pentru a-şi păstra condiţiile de viaţă pe care le-a avut anterior vătămării, reliefate şi de către raportul de psihodiagnostic şi evaluare clinică care a stabilit existenţa unui stres posttraumatic clinic urmare a accidentului rutier, astfel încât aceasta poate pretinde acordarea unei compensaţii băneşti corespunzătoare care să îi ofere o necesară satisfacţie.

Totodată, în ceea ce o priveşte pe reclamantă, pe lângă prejudiciul corporal, cauzat prin vătămarea adusă integrităţii corporale, instanţa reţine şi prejudiciul pur psihologic datorat faptului că accidentul i-a provocat leziuni determinând o altă atitudine psihică a acesteia, care i-a afectat calitatea vieţii şi i-a produs stres emoţional semnificativ clinic, mai greu de înlăturat la persoanele cu o vârstă înaintată, apreciind că se justifică justifică acordarea de daune morale în cuantum total de 5.000 RON.

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că solicitarea reclamantei în sensul că se impune acordarea daunelor morale într-un cuantum mai mare nu poate fi primită.

Instanţa de control judiciar aminteşte că ceea ce se urmăreşte prin acordarea daunelor morale este, în primul rând, recunoaşterea caracterului vătămător al faptei, prin producerea unor suferinţe psihice/emoţionale imposibil de determinat cu exactitate. Scopul acordării daunelor morale este de a oferi o compensaţie persoanelor vătămate pentru vătămările ori pierderea suferită, fără a avea pretenţia ca despăgubirile morale să înlăture integral urmările faptei cauzatoare de prejudicii.

Or, aspectele invocate de recurenta-reclamantă au fost supuse în această formă controlului de legalitate în faţa primei instanţe, fiind analizate de către aceasta, astfel că prin invocarea de argumente similare în cuprinsul cererii de recurs nu se încearcă decât o efectuare a unei reaprecieri de către instanţa de control judiciar, vizând temeinicia sentinţei recurate, neconstituind, aşadar, o veritabilă critică de nelegalitate adusă hotărârii atacate.

În aceste condiţii, instanţa de recurs nu este îndreptăţită a reanaliza probatoriul administrat, decât în măsura în care o astfel de analiză se impune prin prisma aplicării greşite de către instanţa de fond a unor dispoziţii legale, cum ar fi regulile procedurale referitoare la modalitatea de administrare a probatoriilor sau la forţa probantă a unor asemenea mijloace administrate, aspecte care nu au fost invocate de către recurenta-reclamantă.

2.3.2 Înalta Curte reţine că nici argumentele invocate de pârât în susţinerea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu pot fi primite.

Astfel, în esenţă, recurentul-pârât a criticat majorarea de către instanţa de judecată a cuantumului sumei reprezentând daune morale, în mod greşit, în opinia sa, aceasta nefăcând aprecierea prin raportare exclusivă la numărul de zile de îngrijiri medicale rezultat din raportul medico-legal întocmit ulterior accidentului auto, ale cărui concluzii recurentul-pârât le consideră a fi înlăturate din acest motiv, cu încălcarea prevederilor legale cu privire la actele medico-legale.

Cu privire la acest aspect Înalta Curte reiterează reţinerile anterioare referitoare la aspectele din literatura de specialitate, dar şi din practica judecătorească naţională şi a Curtii Europene a Drepturilor Omului, şi a statuărilor instanţei supreme în sensul că despăgubirile pentru daune morale se disting de cele pentru daune materiale prin faptul că acestea nu se probează, ci se stabilesc prin evaluare şi în acest scop şi pentru a nu se ajunge la o îmbogăţire fără just temei este necesar să fie luate în considerare suferinţele fizice şi morale, susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârşită precum şi de toate consecinţele acesteia, aşa cum rezultă din actele medicale ori de alte probe administrate.

Astfel, durata îngrijirilor medicale, stabilite ca fiind necesare pentru vindecarea traumatismelor suferite de reclamantă, descrise prin raportul de expertiză medico-legal, este pertinentă în stabilirea unor daune materiale şi poate constitui un punct de pornire în evaluarea daunelor morale acordate pentru compensarea suferinţelor fizice îndurate în această etapă a recuperării, însă, la stabilirea cuantumului prejudiciului moral încercat de reclamantă din cauza urmărilor accidentului, urmări care au afectat atât starea de sănătate normală cât şi viaţă familială liniştită de care acesta se bucura anterior, numărul de zile de îngrijiri nu poate constitui singurul criteriu obiectiv de pornire în evaluarea prejudiciului moral, astfel cum încearcă să inducă recurentul.

Nu se poate reţine nici încălcarea dreptului la apărare şi a principiului contradictorialităţii, astfel cum a susţinut recurentul-pârât, în condiţiile în care proba cu înscrisuri, respectiv raportul de psihodiagnostic şi evaluare clinică, a fost pusă în dicuţia părţilor, FGA opunându-se încuviinţării, astfel cum susţine prin memoriul de recurs, faptul că instanţa a încuviinţat motivat această probă, prin încheierea din data de 4 decembrie 2019, neputând echivala cu încălcarea principiilor în discuţie.

În fine, reţine instanţa de control judiciar că judecătorul fondului a argumentat modul în care întinderea prejudiciului invocat de reclamantă a fost susţinută şi cu raportul de psihodiagnostic şi evaluare clinică în discuţie, astfel că nu se poate susţine că prin aceasta a fost înlăturat/anulat raportul medico-legal prin care s-a constatat ulterior producerii accidentului numărul de zile de îngrijiri medicale, ci alături de acest criteriu obiectiv, judecând în echitate, astfel cum s-a reţinut la punctele anterioare, acesta a avut în vedere celelalte aspecte susţinute şi cu raportul de expertiză extrajudiciară, în raport de care, de altfel, îşi argumentează recurentul-pârât toate susţinerile din memoriul de recurs.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, motivele invocate prin memoriile de recurs de reclamantă şi de pârât nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C.prov.civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile formulate de reclamanta A. şi de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 916 din 6 decembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 21 octombrie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.