Scope of judicial disciplinary verification: exclusion of substantive legal reasoning and evidence assessment from administrative review

Şedinţa publică din data de 21 octombrie 2021

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii. Hotărârea instanţei de fond.

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 28.06.2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, anularea Rezoluţiei nr. 1047/12.04.2019 prin care s-a dispus clasarea sesizării sale şi anularea Rezoluţiei din 11.06.2019 emisă de Inspectorul Şef al Inspecţiei Judiciare prin care i-a fost respinsă plângerea formulată împotriva Rezoluţiei de clasare nr. 1047/12.04.2019.

1.2. Prin sentinţa civilă nr. 947 din 11 decembrie 2019, Curtea a respins acţiunea reclamantului, ca neîntemeiată.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei hotărâri, reclamantul A. a a formulat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate şi pronunţarea unei sentinţe legale şi temeinice.

După ce a prezentat situaţia de fapt şi cele expuse în cuprinsul acţiunii introductive de instanţă, a arătat recurentul că sentinţa pronunţată are la bază aceeaşi rezoluţie falsificată de către Inspecţie Judiciară prin modul cum a fost semnată, avizată şi aprobată.

Instanţa de fond nu a avut în vedere analiza Rezoluţiei nr. 1047, aceasta fiind omisă de la probatoriu, cu toate că a fost depusă în original.

Falsul din rezoluţie presupune alterarea prin falsificarea acestui înscris care poate da naştere, aşa cum s-a petrecut la Curtea de Apel Bucureşti, unei convingeri contrare realităţii sau care, cu alte cuvinte, poate servi ca probă.

Infracţiunea de fals a Rezoluţiei nr. 1047 sub semnătură privată s-a consumat în momentul transmiterii la Curtea de Apel Bucureşti a întâmpinării prin denaturare a adevărului, de falsificare, folosire a rezoluţiei falsificate.

Curtea de Apel şi-a însuşit Rezoluţia falsificată dându-i valoare probatorie şi semnificaţie juridică, rezultatul fiind respingerea contestaţiei prin sentinţa recurată.

Instanţa de fond nu a motivat în niciun fel de ce a ignorat analiza Rezoluţiei nr. 1047 ce i-a fost comunicată nesemnată şi de ce a exclus cele prezentate de el prin răspunsul la întâmpinare.

A mai arătat recurentul că instanţa de fond l-a privat de dreptul la apărare solicitat prin contestaţie, nu s-a pronunţat asupra probatoriului, cu privire la admiterea sau respingerea probei testimoniale cu un martor, cu care voia să dovedească intervenţia făcută la Preşedintele secţiei I Civile a Curţii de Apel Piteşti de către Secretarul General din Ministerul Justiţiei.

Instanţa de fond a dat o interpretare total nelegală, contrară C. proc. civ., cu privire la conţinutul verificărilor prealabile, apreciind că nu ar fi făcut dovada încălcării de către judecătorii învestiţi cu soluţionarea cererii de revizuire a normelor de drept material sau procesual.

În continuarea aserţiunilor sale, recurentul-reclamant a citat dispoziţiile art. 3, art. 4, art. 6 alin. (1), art. 7, art. 14, art. 22 alin. (2) şi (6) şi art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

A arătat că revizuirea reprezintă un remediu posibil şi necesar faţă de erorile judiciare care se pot săvârşi, prin exercitarea acestei căi de atac în Dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Piteşti urmărind obţinerea unei noi hotărâri cu desăvârşită eficacitatea şi efectivitate.

Textul art. 99 s-a completat cu art. 991 din Legea nr. 303/2004, astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 24/2012.

A solicitat recurentul a se avea în vedere cele consemnate la paragraful 6 din rezoluţia de clasare şi faptul că inspectorul judiciar nu a dat nicio explicaţie cu privire la art. 6 din CEDO.

Instanţa de fond a confirmat cercetarea disciplinară prealabilă formală făcută de inspectorul judiciar, considerând că evidenţele consultate din sistemul informatic Ecris al Curţii de Apel Piteşti sunt apte să lămurească situaţia de fapt sesizată.

Consideră, însă, că lipsa unui punct de vedere al celor două judecătoare de la Curtea de Apel Piteşti cu privire la aspectele sesizate confirmă aspectul formal şi superficial al soluţionării sesizării sale, atât de inspecţia judiciară, cât şi de Curtea de Apel Bucureşti, fiind evident că cele două judecătoare de la Curtea de Apel Piteşti au încălcat grav normele de drept material şi procesual.

Instanţa de fond a acoperit abaterile celor două judecătoare şi cercetarea disciplinară efectuată de inspectorul judiciar.

3. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

4. Decizia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, neputându-se reţine incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4.1. Reclamantul a învestit secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti cu o acţiune vizând Rezoluţiei nr. 1047/12.04.2019 emise de Inspecţia Judiciară prin care s-a clasat sesizarea sa, în care a invocat săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. f) din Legea nr. 303/2004 cu privire la modalitatea de soluţionarea a cererii de revizuire ce a făcut obiectul Dosarului nr. x/2018 al Curţii de Apel Piteşti.

Înalta Curte constată că, prin hotărârea recurată, prima instanţă a interpretat şi aplicat corect normele de drept material incidente în raport de obiectul cauzei, analizarea legalităţii actelor emise de Inspecţia Judiciară având în vedere plângerea formulată de recurent asupra rezoluţiei de clasare contestate, în cauză neexistând aspecte de nelegalitate de natură a determina casarea sentinţei.

4.2. Nu pot fi reţinute criticile recurentului, referitoare la nulitatea Rezoluţiei nr. 1047/12.04.2019, ca nefiind semnată de cel care a întocmit-o, şi la falsificarea acesteia. După cum s-a precizat şi în sentinţa recurată, rezoluţia a fost emisă conform Regulamentului privind normele de efectuare a lucrărilor de inspecţie, fiind comunicat părţii un exemplar al acesteia, după avizare.

De altfel, deşi a fost depusă la dosarul de fond atât copia rezoluţiei anexată acţiunii, astfel cum i-a fost comunicată recurentului, cât şi copia aflată la dosarul format la Inspecţia Judiciară, recurentul-reclamant nu a precizat în ce ar consta alterarea prin falsificare a acestui înscris.

4.3. Nici susţinerea recurentului, că ar fi fost privat de dreptul la apărare şi că instanţa nu s-ar fi pronunţat asupra probatoriului solicitat, nu este fondată.

În practicaua hotărârii recurate, instanţa, deliberând asupra probatoriilor solicitate de recurent, a încuviinţat proba cu înscrisuri şi a respins proba testimonială, apreciind că nu este aptă să conducă la soluţionarea cauzei.

De altfel, în raport cu obiectul cauzei şi, nu în ultimul rând, cu teza probatorie avută în vedere de recurent, dovedirea unor intervenţii ale Secretarului General al Ministerului Justiţiei, Înalta Curte apreciază că soluţia instanţei de fond asupra probei testimoniale este corectă.

4.4. În ceea ce priveşte restul alegaţiilor recurentului, Înalta Curte constată că prima instanţă a interpretat şi aplicat corect dispoziţiile art. 99 lit. f) din Legea nr. 303/2004, care nu pot forma obiectul aplicării în abstract, ci numai coroborat cu dispoziţiile art. 97 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 în ceea ce priveşte limitele verificării abaterii disciplinare, verificare care poate realiza numai cu respectarea Constituţiei României şi a Legii nr. 303/2004.

Înalta Curte reţine că legalitatea rezoluţiei de clasare se verifică, în concret, în raport cu elementele constitutive ale abaterii disciplinare reclamate, prevăzută de art. 99 lit. f) din Legea nr. 303/2004, respectiv refuzul nejustificat de a îndeplini o îndatorire de serviciu.

Potrivit limitelor trasate de art. 97 alin. (2) din Legea 303/2004, verificările administrative nu pot implica cenzurarea unor raţionamente juridice de drept substanţial sau procedural. Modul de examinare al argumentelor, apărărilor sau susţinerilor părţilor în cauzele deduse judecăţii excedează competenţelor Inspecţiei Judiciare, fiind nepermisă reanalizarea cauzei sub aspectul legalităţii şi temeiniciei soluţiei pronunţate de instanţă, în raport de criticile concrete aduse de autorul sesizării, care vizează, după cum corect a constatat şi prima instanţă prin hotărârea recurată, stabilirea situaţiei de fapt, interpretarea normelor juridice şi aprecierea probelor administrate în cauză.

În ceea ce priveşte susţinerile recurentului conform cărora instanţa de fond ar fi făcut o greşită aplicare a prevederilor legale speciale în materie, având a analiza în speţă întrunirea elementelor constitutive ale abaterii disciplinare indicate la lit. f), în mod temeinic instanţa de fond a constatat că reclamantul nu a făcut dovezi în acest sens, criticile invocate prin sesizare şi preluate în contestaţie vizând în concret operaţiunile de stabilire a situaţiei de fapt, interpretare a normelor juridice şi apreciere a probelor administrate în cauză, specifice activităţii de judecată şi care se subsumează tocmai raţionamentului logico-juridic a magistratului.

Referitor la modalitatea de soluţionare a revizuirii sale de către Curtea de Apel Piteşti, Înalta Curte reţine că stabilirea situaţiei de fapt, interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale sunt operaţiuni specifice şi esenţiale ale activităţii de judecată, care nu pot fi cenzurate în cadrul verificărilor administrative ce se efectuează de către Inspecţia Judiciară, ci sunt supuse analizei exclusiv în cadrul controlului judiciar, prin promovarea de către partea nemulţumită a căilor de atac legale.

Astfel, nu pot fi reţinute alegaţiile recurentului în sensul că ar fi fost încălcate normele de drept material şi procesual de către judecătorii Curţii de Apel Piteşti. Interpretarea normelor de drept reprezintă elemente ale raţionamentului logico-juridic, întrucât interpretarea normelor este o operaţiune raţională şi logică de determinare a înţelesului şi conţinutului acestora, un proces intelectiv, în urma căruia judecătorul stabileşte situaţia de fapt ce urmează să o încadreze în drept.

În acest demers, judecătorul trebuie să decidă liber, fără nicio influenţă şi presiune, iar opinia pe care acesta şi-o formează nu poate fi cenzurată decât în căile de atac ordinare şi/sau extraordinare prevăzute de lege, nu şi în cadrul unei verificări disciplinare. A admite o altă interpretare ar însemna a nesocoti principiile constituţionale potrivit cărora judecătorul este independent, iar hotărârile judecătoreşti sunt supuse numai controlului judiciar.

Astfel, pot intra în sfera răspunderii disciplinare numai acele încălcări ale normelor de drept material sau procesual care pun în discuţie însăşi valabilitatea actelor întocmite de judecător şi pentru care nu poate fi găsită o justificare legală, ceea ce însă nu este cazul în speţă.

4.5. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate, sentinţa recurată fiind dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a normelor de drept material incidente, Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 947 din 11 decembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 21 octombrie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.