Tax Assessment Annulment: Jurisdictional Competence Determined by Individual Act Value, Not Cumulative Total

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj la data de 20.07.2015 sub nr. x/2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta Comuna IP, solicitând instanţei să pronunţe o hotărâre judecătorească prin care să dispună anularea actelor administrative emise în sarcina sa prin care i se impută în mod nelegal obligaţii bugetare de plată, respectiv: Dosarele fiscale nr. x/01.01.2010, x/01.01.2011, x/01.01.2012, x/01.01.2013, x/01.01.2014, precum şi a actelor administrative subsecvente; Decizia de impunere nr. x/30.03.2015 precum şi a actelor administrative subsecvente, fără a se limita la Dosarul fiscal nr. x/30.03.2015 şi Înştiinţarea de plată nr. x/30.03.2015; pe cale de consecinţă, repararea pagubei cauzate prin restituirea sumelor de plată achitate şi nedatorate reprezentând obligaţii bugetare pretinse în baza actelor administrative anulate, ca efect al repunerii părţilor în situaţia anterioară; suspendarea executării silite pe durata soluţionării prezentei cauze.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin Sentinţa civilă nr. 2252 din 11.12.2015 pronunţată de Tribunalul Sălaj s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Sălaj, invocată din oficiu de către instanţă şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Comuna IP, în favoarea Curţii de Apel Cluj.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Sălaj a apreciat că în în stabilirea competenţei materiale sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, conform cărora "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Având în vedere că valoarea sumelor achitate reprezentând impozit şi taxe a căror restituire o solicită reclamanta este de: 95.022 RON pe anul 2010, 311.156 RON pe anul 2011, 370.620 RON pe anul 2012, 245.000 pe anul 2013, 330.000 RON pe anul 2014, deci un total de 1.351.798 RON, sumă ce depăşeşte pragul de 1.000.000 RON, competenţa materială de soluţionare a cauzei revine Curţii de Apel Cluj.

2.2. La data de 11 martie 2019, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, iar prin Sentinţa civilă nr. 95 din 05 aprilie 2019 a admis excepţia de necompetenta materială a Curţii de Apel Cluj, ridicată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Comuna Ip, în favoarea Tribunalului Sălaj, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării conflictului.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Cluj a reţinut că în speţă, este aplicabil criteriul valoric însă nu în maniera interpretată de tribunal, având în vedere că se solicită anularea mai multor acte administrative fiscale distincte.

Astfel, obiectul principal al cererii este anularea mai multor acte fiscale, iar solicitarea de restituire a sumelor achitate reprezintă petit accesoriu.

Având în vedere această situaţie, în raport cu prevederile art. 99 alin. (1) din C. proc. civ. conform căruia, dacă "reclamantul a sesizat instanţa cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite, competenţa se stabileşte în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenţii în parte (…)" chiar dacă la alin. (2) se statuează că "În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeaşi cauză sau chiar cauze diferite, dat aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecăţii printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanţa competentă să le soluţioneze se determină ţinându-se seama de acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt", deoarece, în speţă, niciun act fiscal contestat nu stabileşte obligaţii principale şi accesorii de plată mai mari de 1.000.000 RON în sarcina reclamantei, Curtea de Apel Cluj a reţinut că Tribunalul Sălaj este competent material să soluţioneze cauza.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că în speţă în vederea stabilirii competenţei materiale de soluţionare a cauzei trebuie avute în vedere prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004, conform căruia: "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel." (text aflat în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată, nemodificat prin Legea nr. 212/2018).

În speţă, autoritatea emitentă a actelor administrative contestate este o autoritate publică locală acest lucru neimplicând discuţii privitoare la rangul autorităţii emitente a actului. Însă având în vedere că actele administrative contestate privesc sume de bani cu caracter de taxe şi impozite, în stabilirea competenţei materiale de soluţionare a cauzei trebuie avut în vedere criteriul pragului valoric, stabilit prin art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte analizând cererea de chemare în judecată şi precizarea acesteia depusă la 29 iulie 2015, constată că reclamanta formulează în cadrul aceleiaşi cereri de chemare în judecată, mai multe capete principale de cerere prin care solicită anularea unor acte administrative fiscale distincte, iar ca petite accesorii solicită restituirea sumelor de bani plătite în temeiul acestor acte administrative contestate.

Având în vedere că fiecare act administrativ fiscal contestat este un act distinct, emis în baza unui raport de drept fiscal diferit, în stabilirea competenţei materiale se va face aplicarea prevederilor art. 99 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., conform cărora: "(1) Când reclamantul a sesizat instanţa cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite, competenţa se stabileşte în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenţii în parte. Dacă unul dintre capetele de cerere este de competenţa altei instanţe, instanţa sesizată va dispune disjungerea şi îşi va declina în mod corespunzător competenţa.

(2) În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeaşi cauză sau chiar cauze diferite, dat aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecăţii printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanţa competentă să le soluţioneze se determină ţinându-se seama de acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt."

În speţă, obligaţiile de plată stabilite de fiecare act fiscal în parte se situează sub pragul valoric prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru atragerea competenţei materiale a Curţii de Apel, şi nu se poate proceda la cumularea lor, deoarece astfel cum am arătat mai sus, constituie petite distincte ale cererii de anulare, câte unul pentru fiecare act fiscal, iar cererile de restituire a sumelor achitate sunt accesorii ale acestora.

În concluzie, Înalta Curte, având în vedere considerentele arătate, apreciază că în cauză competenţa materială de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Sălaj, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Comuna IP, în favoarea Tribunalului Sălaj, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 iunie 2019.

GGC - NN